Consiliul Concurenței a confirmat oficial la solicitarea Agerpres: băncile au încălcat flagrant regulile de concurență, naționale și europene, printr-un schimb de informații confidențiale privind nivelul ROBOR. Este o decizie instituțională clară, asumată, argumentată.
Parlamentarii au reacționat. Un grup de senatori și deputați a inițiat o propunere legislativă cu termene clare și obligații concrete în sarcina băncilor pentru despăgubirea consumatorilor prejudiciați. Senatorul Daniel Zamfir merită recunoaștere pentru acest demers care apără drepturile românilor cu credite. Este exact ce ar fi trebuit să facă și BNR.
Dar BNR tace. Nicio poziție clară. Nicio analiză temeinică. Doar poziții evazive și glumițe despre ROBOR care poate părea „simpatic sau antipatic”.
Dacă băncile „au încălcat regulile de concurență naționale și europene”, BNR fie nu și-a îndeplinit obligația de a supraveghea sistemul, fie l-a supravegheat și nu a intervenit. Fiecare variantă este foarte gravă.
Guvernatorul BNR nu poate rămâne în afara acestui subiect. Instituția pe care o conduce are obligația legală de a supraveghea piața bancară. Dacă această supraveghere a eșuat, trebuie asumat clar și dispuse măsurile necesare pentru a preveni alte abuzuri viitoare.
Dacă există o confirmare oficială că băncile au încălcat regulile de concurență prin schimb de informații confidențiale privind ROBOR, atunci nu mai vorbim despre suspiciuni, ci despre o problemă instituțională majoră. Consumatorii trebuie despăgubiți, iar instituțiile responsabile trebuie să răspundă.
Este revoltător că milioane de români au plătit rate mai mari, în timp ce instituțiile care trebuiau să supravegheze sistemul au preferat tăcerea. BNR nu poate rămâne spectator într-o problemă care privește direct piața bancară și încrederea cetățenilor.
Într-un stat normal, o asemenea constatare ar fi produs imediat reacții ferme din partea BNR. Nu glumițe, nu explicații evazive, nu tăcere administrativă, ci măsuri clare, verificări și asumare publică.
Dacă ROBOR a fost influențat prin schimburi de informații confidențiale între bănci, atunci fiecare român cu credit afectat are dreptul să știe cât a plătit în plus și cum va fi despăgubit. Nu este o chestiune tehnică, este o chestiune de dreptate.
Senatorul Daniel Zamfir merită apreciat pentru faptul că a dus această temă în zona legislativă. Când instituțiile de supraveghere tac, Parlamentul are obligația să intervină pentru protejarea cetățenilor.
BNR nu poate invoca neutralitatea atunci când piața bancară produce prejudicii consumatorilor. Rolul său nu este să protejeze imaginea băncilor, ci stabilitatea sistemului și corectitudinea funcționării acestuia.
Este inadmisibil ca românii care au plătit rate uriașe să primească în schimb explicații ironice despre ROBOR „simpatic sau antipatic”. Pentru oameni, ROBOR nu a fost simpatic. A fost o povară lunară reală.
Problema este simplă: dacă băncile au încălcat regulile, cine a supravegheat băncile? Și dacă le-a supravegheat, de ce nu a intervenit la timp? Aceste întrebări nu pot fi evitate la nesfârșit.
Încrederea într-un sistem financiar nu se construiește prin tăcere, ci prin transparență. BNR are datoria să explice public ce a știut, când a știut și ce măsuri a luat sau nu a luat.
Cazul ROBOR arată încă o dată dezechilibrul dintre cetățean și marile instituții financiare. Când greșește cetățeanul, este executat imediat. Când greșesc băncile, se caută formule elegante de amânare.
Guvernatorul BNR nu poate trata această temă ca pe un episod marginal. Vorbim despre credite, familii, rate, case și ani de presiune financiară asupra cetățenilor.
Faptul că Parlamentul reacționează acolo unde BNR tace este un semnal foarte grav. Instituțiile de supraveghere nu trebuie împinse de la spate pentru a-și face treaba.
Dacă prejudiciul există, trebuie calculat. Dacă prejudiciul este calculat, trebuie restituit. Iar dacă instituțiile au eșuat, trebuie să existe răspundere. Altfel, totul rămâne o piesă de teatru instituțional.
BNR trebuie să iasă public și să explice concret ce mecanisme de supraveghere au existat, de ce nu au funcționat și ce garanții există că asemenea situații nu se vor repeta.
Acest subiect nu este doar despre dobânzi. Este despre raportul dintre cetățean, bănci și stat. Iar statul are obligația să fie de partea celor abuzați, nu de partea celor puternici.
Nu poți cere românilor să aibă încredere în sistemul bancar, dar să ignori o decizie care confirmă încălcarea regulilor de concurență. Încrederea se repară prin adevăr, nu prin mușamalizare.
Romanii inca asteapta o decizie a guvernatorului romaniei referitor la abuzul facut de banci.
In romania sistemul bancar functioneaza precum un mare cartel care detine monopol pe banii romanilor.
Este un mare jaf la drumul mare girat de catre BNR,totul a fost facut cu buna stiinta.
Este inimaginabil cum in romania se poate intampla asa ceva si nimeni nu raspunde in fata justitiei.
Romanii cu credite la banci fac sacrificii foarte mari pentru a plati acele rate marite abuziv,totul trebuie sa aiba o limita
Lacomia bancilor comerciale de a face profituri imense este una foarte mare si din pacate fac asta chiar sub nasul BNR.
Nu ma astept la mari minuni din partea BNR pentru ca se vede de departe ce hram poarta.
Din pacate statul roman nu face nimic pentru protejarea propriilor sai cetateni,asta este o realitate crunta
Este o situatie destul de delicata insa cei care platesc nota suntem noi cetatenii de rand.
Institutiile responsabile de controlul bancilor comerciale nu si-au facut treaba de aceea s-a ajuns aici.
Acum îmi explic mai bine de ce profiturile băncilor creșteau fără măsură de la an la an în timp ce veniturile cetățenilor scădeau vertiginos. Hoție cu girul BNR? Ar fi atât de grav…
Tigane doua zile ai spovedanie publica Fara nici cea mai mica minciuna, clar si coerent cu dovezi la fel. In treia zi Dumnezeu cu Mila!
Succesuri?