Tinerii sunt cei mai firești utilizatori ai inteligenței artificiale. Au adoptat-o imediat și o folosesc permanent.
Pentru tineri, mai mult decât pentru alte categorii de vârstă, AI-ul a devenit un instrument esențial.
Și totuși, aceeași tehnologie care le face viața mai ușoară începe să le reducă semnificativ șansele de a începe un parcurs profesional.
Sarcinile cu care începea orice carieră – documentare, redactare simplă, analize primare de date, relația de rutină cu clienții – sunt exact cele pe care AI-ul le face acum mai repede și mai ieftin.
Un recent studiu Stanford arată că, în SUA, angajarea tinerilor în rolurile expuse la AI, precum dezvoltarea software și serviciile pentru clienți, a scăzut cu aproape 15%! O reducere alarmantă, care se resimte doar în rândul celor aflați la începutul carierei.
Riscul este acut și cu efecte pe termen lung. Fără juniorii de azi, nu vor exista specialiștii seniori de mâine. Consecințele economice și sociale vor fi grave și extrem de greu de combătut.
Dincolo de excesele absolut condamnabile, protestele tinerilor din Europa Occidentală demonstrează că s-au acumulat deja tensiuni considerabile. Dacă nu au un serviciu la care să meargă și să se dezvolte, dacă nu au resursele necesare pentru a construi familii, relații relevante, case în care să trăiască decent, tinerii vor ieși în stradă! Ecuația e simplă, fără alternative.
Pentru a preveni un colaps incontrolabil, sunt necesare măsuri concrete, precum:
i. facilități fiscale motivante pentru firmele care desfășoară programe de ucenicie și mentorat la care participanții sunt și plătiți;
ii. programe educaționale la nivel liceal și universitar, orientate spre ceea ce AI-ul nu poate înlocui: judecată, colaborare, experiență practică.
Resursele alocate în astfel de direcții sunt investiții, nu cheltuieli!
Dacă nu ridicăm privirea din imediatul cotidian, dacă nu construim strategic, cu perspectivă medie și lungă, vom avea tot mai multe focuri de stins și tot mai puțini “pompieri” competenți.
Propunerea dumneavoastră privind ucenicia plătită merită susținută. Un tânăr trebuie să poată învăța o meserie și să își acopere cheltuielile în același timp. Altfel, accesul la formare riscă să depindă prea mult de posibilitățile financiare ale familiei.
Aveți dreptate să insistați asupra legăturii dintre juniorii de astăzi și specialiștii de mâine. Experiența se construiește prin muncă, îndrumare și greșeli corectate. Dacă eliminăm prima treaptă a carierei, va deveni tot mai greu să ajungem la celelalte.
Puneți în discuție o contradicție care merită mult mai multă atenție: tinerii sunt încurajați să stăpânească tehnologia, dar riscă să găsească tot mai puține locuri în care să înceapă să muncească. Adaptarea lor trebuie însoțită de oportunități reale.
Când companiile reduc costurile prin înlocuirea oamenilor cu roboți sau algoritmi, uită că aceiași oameni sunt și clienții care le cumpără produsele. Cine o să mai aibă bani de cumpărături dacă nimeni nu mai are salariu? Pentru că poveștile cu retribuția universală de pe urma productivității introduse de AI sunt doar asta: povești
Subliniați un lucru esențial despre educație: folosirea unui instrument nu înseamnă automat și capacitatea de a judeca rezultatele lui. Școala trebuie să formeze oameni care înțeleg, verifică și își asumă decizii, inclusiv atunci când lucrează cu inteligența artificială.
Din reflecția dumneavoastră se desprinde o întrebare importantă: cum folosim câștigurile aduse de tehnologie pentru a crea șanse de dezvoltare? O parte din timpul și resursele economisite ar putea susține formarea angajaților aflați la început de carieră.
Trebuie, cred eu, să fim realiști și să acceptăm că orice activitate care încă presupune interacțiunea omului cu un PC, de la introducere simplă de date la programare, este pe ducă. AI-ul o face deja mult mai bine și o va face din ce în ce mai bine. Nu cred că facilitățile fiscale pot schimba mare lucru în această problemă, sincer. Cred că va trebui regândit tot sistemul de învățare, începând cu ciclul primar
Este ironic faptul că tinerii folosesc inteligența artificială pentru a-și ușura munca, în timp ce aceasta ajunge să le amenințe chiar viitoarele locuri de muncă.
Inteligența artificială le oferă tinerilor oportunități, dar, în același timp, le poate fura șansa de a-și construi o carieră.
Paradoxul este că generația care se adaptează cel mai repede la tehnologie riscă să fie și cea mai afectată de dezvoltarea acesteia.
Tinerii învață să folosească AI pentru a deveni mai eficienți, însă trebuie să se pregătească și pentru o piață a muncii în care multe profesii dispar.
Este îngrijorător că tehnologia creată pentru a ajuta oamenii ajunge să înlocuiască tocmai munca acestora.
Cum își pot construi tinerii un viitor profesional dacă locurile de muncă pentru care se pregătesc sunt preluate treptat de inteligența artificială?
Tinerii sunt încurajați să studieze și să se specializeze, dar ajung să concureze cu sisteme care pot realiza aceleași sarcini mai rapid și mai ieftin.
Paradoxul generației actuale este că tehnologia care îi definește ar putea să îi lase fără oportunitățile profesionale pe care le caută.
AI economisește timp și bani companiilor, dar această eficiență poate însemna mai puține locuri de muncă pentru oameni.
Nu putem ignora faptul că numeroase profesii se transformă, iar unele posturi sunt deja înlocuite de sisteme automatizate.