Iată în continuare o privire comparativă între căile tradiţionale de dezvoltare, şi A treia cale, cea umanistă, social- liberală.

ABORDAREA SOCIAL-DEMOCRAŢIE LIBERALISM SOCIAL-LIBERALISM
ABORDAREA

FILOZOFICĂ

 Prioritatea intereselor comunitare Prioritatea

intereselor

individuale

 Prioritatea valorii umane
  Sursa valorii e în colectivism

Satisface preferenţial nevoile colective

 Sursa valorii e în individualism

Satisface preferenţial nevoile individuale

 Sursa valorii e în om, care are dublă determinare individualistă şi colectivistă Satisface nevoile umane în conformitate cu piramida Maslow-Voiculescu
  Analiză teoretică limitată, monocriterială, pe axa stânga-dreapta Analiză teoretică limitată, monocriterială, pe axa stânga-dreapta Analiză teoretică bicriterială, în planul valorii
  Bipolaritate antagonică muncă-capital cu preponderenţa muncii Bipolaritate antagonică muncă-capital cu preponderenţa capitalului Triadă armonică capital-muncă-iniţiativă (cu componenta sa de risc antreprenorial)
ABORDAREA

SOCIALĂ

 Se bazează pe clasa salarială Se bazează pe patronat Se bazează pe clasa de mijloc
  Proprietate publică semnificativă Proprietate privată predominantă Proprietatea utilă sau activă
Competiţia Moderată Excesivă Armonică
  Neloială: discriminări pozitive pentru categoriile defavorizate Neloială: acumularea avantajelor pentru categoriile favorizate Competiţie loială
  Dominată şi diminuată de solidaritatea socială Lipsită de solidaritatea socială Dublată şi favorizată de solidaritatea socială
Protecţia

socială

 Excesivă Nesemnificativă Activă (li se dă persoanelor defavorizate posibilitatea de

      a depăşi singure această stare)
Echilibrul

social

 Dominaţie de clasă (majoritatea are o poziţie discreţionară) Dominaţie de clasă (oligarhia are o poziţie discreţionară) Axiocraţie (valoarea are o poziţie de decizie)
  Predominanţa muncii asupra capitalului Predominanţa capitalului asupra muncii Armonie capita l-muncă- iniţiativă-risc
ABORDAREA

POLITICĂ

 Valoarea urmărită prioritar sunt voturile Valoarea urmărită prioritar e profitul Valoarea urmărită prioritar e dezvoltarea generală a societăţii ca sumă a prosperităţilor individuale
  Etatism pronunţat Stat minimal Statul creează cadrul derulării vieţii publice
  Democraţie indirectă; permite falsificarea mandatului electoral de către clasa politică Democraţie indirectă; permite falsificarea mandatului electoral de către clasa politică Forme revoluţionare de reprezentare democratică (democraţia directă, votul continuu etc.) care nu permit falsificarea mandatului electoral
ABORDAREA

ECONOMICĂ

 Intervenţia statului în economie Laissez faire Neintervenţia statului în sectorul privat, dar rol de reglementare
  Sector public puternic Absenţa sectorului public Sector public concurenţial
  Reglementare Dereglementare Reglementare pe principii economice, nu politice, şi doar pentru stimularea concurenţei loiale
  Redistribuirea avuţiei Acumularea avuţiei Crearea avuţiei în armonie cu consumul
Capitalul Dependent de stat Predominant privat Cooperare stat-privat
ABORDĂRI

PRAGMATICE

 Fiscalitate înaltă Fiscalitate redusă Fiscalitate minimală
  Responsabilitate socială înaltă Responsabilitate socială redusă Responsabilitate socială mixtă om-familie-stat

  Alimentarea responsabilităţii sociale prin fiscalitate Transferul responsabilităţii asupra individului Alimentarea responsabilităţii sociale prin gestionarea înaltă a valorii
  Toleranţă faţă de corupţie Stimularea corupţiei justificată de profit Toleranţă zero faţă de corupţie
Stimularea

creativităţii

 Moderată Intensă Dominantă
  Privatizare redusă şi lentă Privatizare totală şi rapidă Teoria celor trei sectoare
Domeniile prioritare ale interesului public Ajutoarele de şomaj Apărarea şi ordinea publică învăţământul, sănătatea, protecţia socială activă, confortul individului
ASPECTE

DINAMICE

 150 de ani vechime 200 de ani vechime Zero ani vechime
  Soluţie a trecutului Soluţie a trecutului Soluţie a viitorului
Cum răspunde la provocările noului mileniu (globalizare,

revoluţie

tehnologică,

pericole

demografice

şi ecologice

etc.)

 Post factum

Prin încercarea de adaptare a soluţiilor vechi

 Post factum

Prin încercarea de adaptare a soluţiilor vechi

 Prin anticiparea evoluţiilor Prin soluţii noi, cu reţinerea elementelor valoroase din experienţa soluţiilor doctrinare ale trecutului

Observaţii: Caracteristicile de mai sus ale social-democraţiei şi liberalismului sunt cele care decurg din respectivele doctrine, nu necesarmente cele care au fost aplicate practic totdeauna de respectivele partide. Nu sunt rare situaţiile în care oportunis­mul politic a condus un partid declarat social-democrat să-şi abandoneze principiile adoptând soluţii liberale şi invers; a ne orienta după aceste practici ar însemna să introducem o con­fuzie totală. In altă ordine de idei, faptul că umanismul reu­şeşte să satisfacă deziderate aparent contadictorii (cum ar fi fis­calitatea mică şi responsabilitatea socială înaltă), ceea ce apa­re ca un paradox în abordarea clasică, este un efect al axiocraţiei care e explicat în detaliu la capitolele la care sunt dez­voltate respectivele abordări, aparent paradoxale, din tabelul de sinteză de mai sus.

Faptul că doctrina umanistă reprezintă calea naturală de dezvoltare în continuare a societăţii umane, a fiinţei umane rezultă şi din aceea că germenii acestei gândiri au apărut şi s-au dezvoltat simultan şi independent în Europa, în lumea a treia, în Orient, în lumea anglo-saxonă ori în cea latino-americană. Peste tot oamenii au simţit criza ideologiilor tradiţionale şi au căutat soluţii noi, găsindu-le într-o manieră izbitor de unitară. Este poate aproape de domeniul miraculosului faptul că ideile umaniste au putut ţâşni aproape simultan în locuri, medii şi societăţi atât de diferite. Dar aceasta este de domeniul miracu­losului doar în măsura în care fiinţa umană, pe care o punem în centrul concepţiei noastre, este ea însăşi de domeniul mira­culosului, prin capacitatea ei de a gândi, de a visa, de a râde, de a iubi şi de a compătimi, de a suferi pentru dreptate şi de a se împrieteni. Să ne mirăm că această fiinţă minunată, închisă în lagărul socialist şi terorizată de acesta, a avut luciditatea de a-şi întrezări fericirea nu în abundenţa de bunuri materiale ale capitalismului, ci în idealurile umaniste? Să ne mirăm că această fiinţă minunată, antrenată în cursa nebunească pen­tru profit a capitalismului şi decepţionată de acesta a intuit că nu se poate împlini ca destin nici sub tutela agresivă a comu­nismului, care transforma nobila idee de protecţie socială a omului defavorizat în ideea de furajare şi stabulaţie a unei rase inferioare, fără suflet şi fără cuget? Răspunsul este nu, şi acesta este motivul pentru care umanismul s-a materializat în chip endemic în Est ca şi în Vest, în Europa ca şi în America, Africa ori Asia.

Ce au în comun sistemele politice vechi, mai sus amintite? Ele au în comun abandonarea principiilor în favoarea intere­selor şi abandonarea omului în favoarea politicianului. Omul devine contribuabil, alegător, consumator ori – pentru a folosi o noţiune din statistică – “cap de locuitor” şi încetează câte puţin cu fiecare din aceste metamorfoze de a mai fi tratat ca fiinţă umană. Atunci când imaginea devansează substanţa, morala este înlocuită cu ratingul de evaluare şi principiile cu cifrele de audienţă. Or, renunţarea la principii conduce către o golire treptată de conţinut a democraţiei, către o democraţie care riscă să devină, în pluralism, aproape la fel de formală ca aşa-zisa “democraţie populară”.

Este clar că abandonarea principiilor democratice, a exi­genţei morale din partea alegătorilor şi a autoexigenţei morale din partea celor aleşi, conduce la forme de organizare depăşite şi degenerate care câteodată, purtând încă formal nucleele de democraţie, ajung să devină contrariul acesteia. împotriva acestor forme de alienare a democraţiei se ridică umanismul şi de aceea succesul lui este asigurat. Umanismul este o con­cepţie filozofică, economică şi politică tânără, viguroasă, în plină creştere, iar viitorul este al celor tineri. Umanismul respinge arhetipul vetust al politicianului comunist ori capi­talist, ipocrit şi panglicar, oportunist versat în mânuirea unui limbaj de lemn sub care se ascunde vidul de idei, pentru că umanismul îl întreabă pe politician: ce faci pentru om? Ce ai făcut pentru om? Ce vei face pentru om? şi oricine nu poate da un răspuns clar şi concludent la aceste întrebări nu are ce căuta în politica umanistă. Apartenenţa la familia umanistă, la partidul umanist, nu e accesibilă oricui, ea este recunoaş­terea unor merite deosebite în plan social şi totodată reprezintă un angajament de onoare în serviciul societăţii. A intra în partidul umanist înseamnă pe de o parte că ţi se recunoaşte formal valoarea confirmată, şi pe de altă parte că dedici această valoare binelui public, în conformitate cu prin­cipiile umaniste.

Umanismul revoluţionează nu numai modul politicienilor de a face politică, ci şi modul cetăţeanului de a se raporta la politică, la viaţa socială în general. Umanismul este cadrul de elecţiune în care se pot pune în operă, pe scară largă, gene­roase concepte moderne cum ar fi democraţia participativă ori, poate, într-un viitor care va permite această revoluţie, democraţia directă, adică eliminarea totată a clasei politice interpusă, azi, între voinţa populară şi administrarea efectivă a treburilor publice. Recunoscând identitatea irepetabilă a fiecărei fiinţe umane, umanismul este cel care conservă diver­sitatea, recunoscând în ea o sursă inepuizablă de valoare şi motorul progresului în societate. De aici o raportare deschisă faţă de alteritate, faţă de faptul de a fi altfel sub raport rasial, etnic, religios, cultural, politic, ideologic etc.

Este momentul să împărţim cu cei din jurul nostru tot ceea ce am cucerit fiecare din noi în materie de cunoaştere, de înţelegere a lumii în care trăim, de toleranţă, de solidaritate umană şi de conştiinţă a valorii fiinţei umane.

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

94 COMENTARII

  11. Citind concluziile capitolelor anterioare am avut impresia că spuneți niște lucruri pe care le știam dintotdeauna, chiar dacă nu le puteam formula atât de concis. Poate acest lucru demonstrează că, într-adevăr doctrina umanistă reprezintă calea naturală de dezvoltare în continuare a societăţii umane.

  12. Pe mine m-ați convins de justețea doctrinei umaniste în momentul în care ați spus că un program politic bazat pe aceste idei trebuie să introducă un control asupra modului în care aleșii prin vot își îndeplinesc exact mandatul primit. De câte ori am votat până acum am fost dezamăgit de faptul că 90 la sută din programul electoral pe care l-am votat a fost praf în ochi, promisiuni deșarte, vorbe goale.

  17. Concepția politică reprezentată de doctrina umanistă e la ani lumină de jalnicele încropeli pe care partidele noastre politice actuale le numesc „programe politice”. Mi-ar plăcea să văd într-o zi conceptele acestea aplicate în realitate prin intermediul unui program politic.

  18. Într-un fel, marea șansă pe care o are umanismul de a deveni o doctrină relevantă ține de faptul că are șansa istorică de a sintetiza ceea ce a fost bun în doctrinele politice clasice. Apreciez faptul că nu vă faceți iluzii și sunteți conștient de faptul că maturizarea ideilor umaniste este încă departe.

  26. Foarte adevărat și foarte bine spus, vorbele acestea se potrivesc perfect cu vremurile pe care le trăim: „Este momentul să împărţim cu cei din jurul nostru tot ceea ce am cucerit fiecare din noi în materie de cunoaştere, de înţelegere a lumii în care trăim, de toleranţă, de solidaritate umană şi de conştiinţă a valorii fiinţei umane”.

  27. O doctrină care pune accent pe natura umană și care îi recunoaște caracterul dual (individualist și social/colectiv) transcende și depășește doctrinele politice actuale. Întrebarea e dacă într-adevăr este posibilă o aplicare universală a ideilor cuprinse în doctrină.

  28. Am aflat o mulțime de lucruri interesante din cartea dumneavoastră. Îmi dau seama că pe blog a fost prezentată o versiune mult condensată a întregii cărții, de aceea îmi permit să vă întreb dacă poate fi cumpărată sau obținută de undeva. Mulțumesc.

  33. daca romania nu va face nimic din punct de vedere doctrinar atunci cred ca va fi un viitor nesigur pentru noi toti.

  34. un stat puternic care se respecta are politici publice care vin direct in ajutorul populatiei,ceea ce nu putem spune despre tara noastra.

  36. analistii politici ce fac?de ce nu implementeaza si la noi un sistem de guvernare care sa ajute tara asta…fac doar figuratie pe functii bine platite.

  40. Sunt de acord cu dumneavoastră când spuneți că doctrina umanistă reprezintă calea naturală de dezvoltare a societății.

  41. Pentru mine cel puțin, este foarte important aspectul că dumneavoastră nu doar vorbiți despre faptul că o doctrină umanistă trebuie să acorde o importanță deosebită sistemului de selecție și cultivare a valorilor, ci chiar faceți ceva concret în acest sens. Mă refer la Fundația pe care ați creat-o, FDVDR și care, din câte văd eu, chiar asta face, caută, promovează și recompensează valorile încă de la cele mai fragede vârste. Pentru lucrul acesta, aveți toată aprecierea mea.

  42. Regret două lucruri de dinainte de 1989: educația gratuită și asistența medicală universală și gratuită. Știu că au fost implementate prost, cu multă propagandă în scoli și universități, cu spitale prost echipate, dar ideile sunt valabile. Sper ca în doctrina umanistă educația și accesul la sănătate să fie universal valabile și gratuite. Asta m-ar face un susținător al umaniștilor.

  45. Este într-adevăr uimitor cum ideile umaniste au apărut aproape simultan în locuri și societăți complet diferite din Europa, din Orient, din lumea anglo-saxonă sau din cea latino-americană.

  46. Apropo de ce spuneți cu privire la modul în care umanismul își propune să schimbe atât modul politicienilor de a face politică, cât și modul în care cetățenii se raportează la politică, nu pot să nu mă întristez când îmi dau seama cât de departe suntem de acest deziderat. Amintiți-vă doar cum mulți dintre intelectualii români, în frunte cu Gabriel Liiceanu, suferind grav de sindromul „tătucului – politician” au semnat un fel de manifest rușinos în care îl numeau pe Băsescu „un președinte pentru alte coordonate istorice”. Dacă asta nu e o „trădare a intelectualilor”, ca la carte, așa cum o definea Julien Benda, atunci nu știu ce e.

  47. Poate tirania dură a comunismului și tirania mai subtilă și mai înzorzonată a capitalismului sălbatic au fost niște etape necesare de dezvoltare ale societății și ale indivizilor, poate fără acestea nu ar fi fost posibilă apariția ideilor umaniste.

  51. romania de-a lungul timpului a trecut prin momente foarte grele si cred ca si acum va face fata cu bine situatiei foarte delicate in care se afla.

  53. din cate putem vedea la tv asistam cu totii la niste discutii interminabile care sa speram ca vor avea o solutionare buna pentru tara si pentru cetatenii sai.

  54. Sunt de acord cu ideea conducerii structurilor politice, economice și sociale de către persoanele care și-au demonstrat performanțele în activitatea lor socială. Problema pe care o sesizez ține de modalitatea în care vor fi alese tocmai persoanele care selectează aceste persoane care vor conduce structurile, pentru că este clar că ele vor fi într-o poziție de maximă putere.

  55. Spuneați într-un articol trecut că este foarte riscant în ziua de astăzi să vorbești despre „ o societate total diferiră de cele existente până astăzi” și cred că aveți mare dreptate. Dar cred că ați reușit să descrieți coerent ideile de bază, iar acum cu concluziile prezentate clar și într-o formă sintetică, ideea unei societăți bazate pe doctrina umanistă nu mai pare atât de greu de conceput.

  56. Ideile doctrinei umaniste sunt foarte generoase și cred că implementarea lor ar face mult bine societății românești în general. Între timp însă, avem aleși care se ceartă de mai bine de o lună pe niște funcții de care oricum nu sunt demni, primari ajunși în funcție după de au furat voturile cu sacul (literalmente), un fost președinte turnător, un actual președinte pierdut pe undeva pe vreo pistă de golf, pe vreo plajă exotică sau pe vreo pârtie de schi (în funcție de anotimp), oameni condamnați pe nedrept de o justiție politizată, sute de oameni care mor în fiecare zi din cauza propagandei mincinoase și a unui sistem sanitar subfinanțat cronic. Toate aceste lucruri trebuie să se schimbe, de aceea cred că doctrina umanistă reprezintă o speranță.

  60. romania a fost mereu privita ca fiind cenusereasa europei cred ca a sosit timpul sa devenim o tara puternica si respecta dar asta se poate realiza numai printr-o doctrina politica umanista.

    • Încă o dată constatăm că dacă ai ceva de spus, cu puțină răbdare, vor fi întotdeauna destui oameni inteligenți care să te asculte.

  63. strategia romaniei pentru a se dezvoltare si pentru a pune economia pe fagasul ei normal este schimbarea doctrinei politice.

  65. daca am fi avut de-a lungul timpului politicieni care sa fi iubit romania acum eram langa marile puteri ale lumii.

  67. Ca de atâtea ori în istorie, răspunsul corect – umanismul – este calea de mijloc între două extreme. Întrebarea care se pune este dacă mai avem capacitatea de a trăi altfel decât într-o extremă sau alta.

  68. Nu de puține ori trecerile de la societățile socialiste/comuniste la societățile democratice/capitaliste, dar și viceversa, trecerile de la capitalism la comunism au fost extrem de violente. Teoretic, trecerea la umanism pare să poată evita genul acesta de violențe datorită faptului că este dorită, conștient sau inconștient, de majoritatea cetățenilor. Practic, rămâne de văzut.

  69. Este mare nevoie și de o forță politică suficient de puternică pentru a da realitate ideilor din doctrina umanistă. Știu că PPU este undeva în jurul a 5, 6% intenție de vot. Problema pe care o văd în viitorul apropiat ține de faptul că nu prea văd cu cine s-ar putea alia pentru a crea o construcție politică capabilă de guvernare și asta pentru că restul politicienilor sunt aproape nefrecventabili. Oricum, mult succes.

  70. Cu câteva excepții, puține de tot, singura doctrină pe care o înțeleg politicieni din România este cea a traseismului și a propriului interes. Cu clasa noastră politică nu văd posibilă prea curând nicio schimbare, nici măcar o îmbunătățire a actualului sistem capitalist semi-sălbatic din România.

  71. Se pare că atât în cazul capitalismului, cât și în cazul socialismului/comunismului ideologizarea este factorul care le corupe pe amândouă, chiar dacă în sensuri diferite. Dacă în cazul capitalismului prin ideologie se ajunge ca banul să devină un mijloc în sine, în cazul comunismului „dictatura proletariatului” a devenit dintr-un mijloc pentru „bunăstare” un scop în sine. Umanismul, prin plasarea valorii individului în centrul doctrinei sale pare că poate să evite acest pericol al ideologizării care corupe, mai ales dacă ne gândim la faptul că umaniștii pun accentul pe educaţie şi, în particular, pe educaţia morală, formativă.

  72. la ce degringolada este acum pe scena politica din romania imi este greu sa crezut ca romania sa treaca cu bine peste aceste incercari majore.

  75. o doctrina umanista ar prinde bine romaniei acum,acesta este momentul de a implementa umanismul in romania la nivel doctrinar.

  76. parerea mea este ca nu avem oameni politici iubitori de tara totul este doar o sceneta care nu are nicio finalizare de aceea vreau sa spun ca numai umanistii sunt cei care pot redresa corabia.

  77. nadejdea si speranta romanilor este un umanism in oamenii carora le pasa de populatie in cei care-i asculta si cauta solutii pentru imbunatatirea nivelului de trai in romania.

  78. cand ma uit pe scena politica damboviteana nu imi vine sa cred ca cei alesi nu au nicio baza fundamentala in a conduce o tara.

  81. romania trece printr-o criza politica fara precedent,pandemia si aceasta criza vin ca un tavalug peste economia tarii si asa subrezita,ajungerea la un numitor comun pare foarte departe,in astfel de momente solidaritatea romanilor cred ca este cuvantul de ordine care ne poate face sa mergem mai departe.

  83. Ca de atâtea ori în istorie, răspunsul corect – umanismul – este calea de mijloc între două extreme. Întrebarea care se pune este dacă mai avem capacitatea de a trăi altfel decât într-o extremă sau alta.

    • Încă o dată constatăm că dacă ai ceva de spus, cu puțină răbdare, vor fi întotdeauna destui oameni inteligenți care să te asculte, vă mulțumim.

  86. o concluzie majora ar fi ca romania sa adopte umanismul ca si doctrina altfel nu vad cum putem trece de aceste probleme foarte grele.

  87. sa ai o doctrina care sa te reprezinte…..asta inseamna ca fi o societate care te respecti si care iti doresti sa te dezvolti.

Comentariile sunt închise.