Iată în continuare o privire comparativă între căile tradiţionale de dezvoltare, şi A treia cale, cea umanistă, social- liberală.
ABORDAREA | SOCIAL-DEMOCRAŢIE | LIBERALISM | SOCIAL-LIBERALISM |
ABORDAREA
FILOZOFICĂ |
Prioritatea intereselor comunitare | Prioritatea
intereselor individuale |
Prioritatea valorii umane |
Sursa valorii e în colectivism
Satisface preferenţial nevoile colective |
Sursa valorii e în individualism
Satisface preferenţial nevoile individuale |
Sursa valorii e în om, care are dublă determinare individualistă şi colectivistă Satisface nevoile umane în conformitate cu piramida Maslow-Voiculescu | |
Analiză teoretică limitată, monocriterială, pe axa stânga-dreapta | Analiză teoretică limitată, monocriterială, pe axa stânga-dreapta | Analiză teoretică bicriterială, în planul valorii | |
Bipolaritate antagonică muncă-capital cu preponderenţa muncii | Bipolaritate antagonică muncă-capital cu preponderenţa capitalului | Triadă armonică capital-muncă-iniţiativă (cu componenta sa de risc antreprenorial) | |
ABORDAREA
SOCIALĂ |
Se bazează pe clasa salarială | Se bazează pe patronat | Se bazează pe clasa de mijloc |
Proprietate publică semnificativă | Proprietate privată predominantă | Proprietatea utilă sau activă | |
Competiţia | Moderată | Excesivă | Armonică |
Neloială: discriminări pozitive pentru categoriile defavorizate | Neloială: acumularea avantajelor pentru categoriile favorizate | Competiţie loială | |
Dominată şi diminuată de solidaritatea socială | Lipsită de solidaritatea socială | Dublată şi favorizată de solidaritatea socială | |
Protecţia
socială |
Excesivă | Nesemnificativă | Activă (li se dă persoanelor defavorizate posibilitatea de |
a depăşi singure această stare) | |||
Echilibrul
social |
Dominaţie de clasă (majoritatea are o poziţie discreţionară) | Dominaţie de clasă (oligarhia are o poziţie discreţionară) | Axiocraţie (valoarea are o poziţie de decizie) |
Predominanţa muncii asupra capitalului | Predominanţa capitalului asupra muncii | Armonie capita l-muncă- iniţiativă-risc | |
ABORDAREA
POLITICĂ |
Valoarea urmărită prioritar sunt voturile | Valoarea urmărită prioritar e profitul | Valoarea urmărită prioritar e dezvoltarea generală a societăţii ca sumă a prosperităţilor individuale |
Etatism pronunţat | Stat minimal | Statul creează cadrul derulării vieţii publice | |
Democraţie indirectă; permite falsificarea mandatului electoral de către clasa politică | Democraţie indirectă; permite falsificarea mandatului electoral de către clasa politică | Forme revoluţionare de reprezentare democratică (democraţia directă, votul continuu etc.) care nu permit falsificarea mandatului electoral | |
ABORDAREA
ECONOMICĂ |
Intervenţia statului în economie | Laissez faire | Neintervenţia statului în sectorul privat, dar rol de reglementare |
Sector public puternic | Absenţa sectorului public | Sector public concurenţial | |
Reglementare | Dereglementare | Reglementare pe principii economice, nu politice, şi doar pentru stimularea concurenţei loiale | |
Redistribuirea avuţiei | Acumularea avuţiei | Crearea avuţiei în armonie cu consumul | |
Capitalul | Dependent de stat | Predominant privat | Cooperare stat-privat |
ABORDĂRI
PRAGMATICE |
Fiscalitate înaltă | Fiscalitate redusă | Fiscalitate minimală |
Responsabilitate socială înaltă | Responsabilitate socială redusă | Responsabilitate socială mixtă om-familie-stat |
Alimentarea responsabilităţii sociale prin fiscalitate | Transferul responsabilităţii asupra individului | Alimentarea responsabilităţii sociale prin gestionarea înaltă a valorii | |
Toleranţă faţă de corupţie | Stimularea corupţiei justificată de profit | Toleranţă zero faţă de corupţie | |
Stimularea
creativităţii |
Moderată | Intensă | Dominantă |
Privatizare redusă şi lentă | Privatizare totală şi rapidă | Teoria celor trei sectoare | |
Domeniile prioritare ale interesului public | Ajutoarele de şomaj | Apărarea şi ordinea publică | învăţământul, sănătatea, protecţia socială activă, confortul individului |
ASPECTE
DINAMICE |
150 de ani vechime | 200 de ani vechime | Zero ani vechime |
Soluţie a trecutului | Soluţie a trecutului | Soluţie a viitorului | |
Cum răspunde la provocările noului mileniu (globalizare,
revoluţie tehnologică, pericole demografice şi ecologice etc.) |
Post factum
Prin încercarea de adaptare a soluţiilor vechi |
Post factum
Prin încercarea de adaptare a soluţiilor vechi |
Prin anticiparea evoluţiilor Prin soluţii noi, cu reţinerea elementelor valoroase din experienţa soluţiilor doctrinare ale trecutului |
Observaţii: Caracteristicile de mai sus ale social-democraţiei şi liberalismului sunt cele care decurg din respectivele doctrine, nu necesarmente cele care au fost aplicate practic totdeauna de respectivele partide. Nu sunt rare situaţiile în care oportunismul politic a condus un partid declarat social-democrat să-şi abandoneze principiile adoptând soluţii liberale şi invers; a ne orienta după aceste practici ar însemna să introducem o confuzie totală. In altă ordine de idei, faptul că umanismul reuşeşte să satisfacă deziderate aparent contadictorii (cum ar fi fiscalitatea mică şi responsabilitatea socială înaltă), ceea ce apare ca un paradox în abordarea clasică, este un efect al axiocraţiei care e explicat în detaliu la capitolele la care sunt dezvoltate respectivele abordări, aparent paradoxale, din tabelul de sinteză de mai sus.
Faptul că doctrina umanistă reprezintă calea naturală de dezvoltare în continuare a societăţii umane, a fiinţei umane rezultă şi din aceea că germenii acestei gândiri au apărut şi s-au dezvoltat simultan şi independent în Europa, în lumea a treia, în Orient, în lumea anglo-saxonă ori în cea latino-americană. Peste tot oamenii au simţit criza ideologiilor tradiţionale şi au căutat soluţii noi, găsindu-le într-o manieră izbitor de unitară. Este poate aproape de domeniul miraculosului faptul că ideile umaniste au putut ţâşni aproape simultan în locuri, medii şi societăţi atât de diferite. Dar aceasta este de domeniul miraculosului doar în măsura în care fiinţa umană, pe care o punem în centrul concepţiei noastre, este ea însăşi de domeniul miraculosului, prin capacitatea ei de a gândi, de a visa, de a râde, de a iubi şi de a compătimi, de a suferi pentru dreptate şi de a se împrieteni. Să ne mirăm că această fiinţă minunată, închisă în lagărul socialist şi terorizată de acesta, a avut luciditatea de a-şi întrezări fericirea nu în abundenţa de bunuri materiale ale capitalismului, ci în idealurile umaniste? Să ne mirăm că această fiinţă minunată, antrenată în cursa nebunească pentru profit a capitalismului şi decepţionată de acesta a intuit că nu se poate împlini ca destin nici sub tutela agresivă a comunismului, care transforma nobila idee de protecţie socială a omului defavorizat în ideea de furajare şi stabulaţie a unei rase inferioare, fără suflet şi fără cuget? Răspunsul este nu, şi acesta este motivul pentru care umanismul s-a materializat în chip endemic în Est ca şi în Vest, în Europa ca şi în America, Africa ori Asia.
Ce au în comun sistemele politice vechi, mai sus amintite? Ele au în comun abandonarea principiilor în favoarea intereselor şi abandonarea omului în favoarea politicianului. Omul devine contribuabil, alegător, consumator ori – pentru a folosi o noţiune din statistică – “cap de locuitor” şi încetează câte puţin cu fiecare din aceste metamorfoze de a mai fi tratat ca fiinţă umană. Atunci când imaginea devansează substanţa, morala este înlocuită cu ratingul de evaluare şi principiile cu cifrele de audienţă. Or, renunţarea la principii conduce către o golire treptată de conţinut a democraţiei, către o democraţie care riscă să devină, în pluralism, aproape la fel de formală ca aşa-zisa “democraţie populară”.
Este clar că abandonarea principiilor democratice, a exigenţei morale din partea alegătorilor şi a autoexigenţei morale din partea celor aleşi, conduce la forme de organizare depăşite şi degenerate care câteodată, purtând încă formal nucleele de democraţie, ajung să devină contrariul acesteia. împotriva acestor forme de alienare a democraţiei se ridică umanismul şi de aceea succesul lui este asigurat. Umanismul este o concepţie filozofică, economică şi politică tânără, viguroasă, în plină creştere, iar viitorul este al celor tineri. Umanismul respinge arhetipul vetust al politicianului comunist ori capitalist, ipocrit şi panglicar, oportunist versat în mânuirea unui limbaj de lemn sub care se ascunde vidul de idei, pentru că umanismul îl întreabă pe politician: ce faci pentru om? Ce ai făcut pentru om? Ce vei face pentru om? şi oricine nu poate da un răspuns clar şi concludent la aceste întrebări nu are ce căuta în politica umanistă. Apartenenţa la familia umanistă, la partidul umanist, nu e accesibilă oricui, ea este recunoaşterea unor merite deosebite în plan social şi totodată reprezintă un angajament de onoare în serviciul societăţii. A intra în partidul umanist înseamnă pe de o parte că ţi se recunoaşte formal valoarea confirmată, şi pe de altă parte că dedici această valoare binelui public, în conformitate cu principiile umaniste.
Umanismul revoluţionează nu numai modul politicienilor de a face politică, ci şi modul cetăţeanului de a se raporta la politică, la viaţa socială în general. Umanismul este cadrul de elecţiune în care se pot pune în operă, pe scară largă, generoase concepte moderne cum ar fi democraţia participativă ori, poate, într-un viitor care va permite această revoluţie, democraţia directă, adică eliminarea totată a clasei politice interpusă, azi, între voinţa populară şi administrarea efectivă a treburilor publice. Recunoscând identitatea irepetabilă a fiecărei fiinţe umane, umanismul este cel care conservă diversitatea, recunoscând în ea o sursă inepuizablă de valoare şi motorul progresului în societate. De aici o raportare deschisă faţă de alteritate, faţă de faptul de a fi altfel sub raport rasial, etnic, religios, cultural, politic, ideologic etc.
Este momentul să împărţim cu cei din jurul nostru tot ceea ce am cucerit fiecare din noi în materie de cunoaştere, de înţelegere a lumii în care trăim, de toleranţă, de solidaritate umană şi de conştiinţă a valorii fiinţei umane.
ca si doctrina umanismul si-a aratat efectele in tarile in care a fost adoptat.
sa avem incredere ca si romania va beneficia de o doctrina puternica ca si umanismul.
singura noastra sansa de a ne revenii ca si tara este reprezentata de umanismul pragmatic.
numai avand principii puternice si de durata ne putem dezvolta continuu.
consider ca romania merita ceva mult mai bun decat are acum la nivel politic si doctrinar.
miscarile de putere in romania au consecinte grave asupra economiei.
certurile politicienilor se fac pe cheltuiala noastra a tuturor iar astfel de practici ar cam trebui sa inceteze.
o solutionare adecvata pentru tara noastra este umanismul ca si doctrina politica.
sa speram ca cei care se perinda pe la putere intr-un final vor ajunge la un numitor comun.
romanii s-au saturat de promisiuni si vor ceva concret.
Citind concluziile capitolelor anterioare am avut impresia că spuneți niște lucruri pe care le știam dintotdeauna, chiar dacă nu le puteam formula atât de concis. Poate acest lucru demonstrează că, într-adevăr doctrina umanistă reprezintă calea naturală de dezvoltare în continuare a societăţii umane.
Pe mine m-ați convins de justețea doctrinei umaniste în momentul în care ați spus că un program politic bazat pe aceste idei trebuie să introducă un control asupra modului în care aleșii prin vot își îndeplinesc exact mandatul primit. De câte ori am votat până acum am fost dezamăgit de faptul că 90 la sută din programul electoral pe care l-am votat a fost praf în ochi, promisiuni deșarte, vorbe goale.
incertitudinea prezenta in romania creeaza o nesiguranta care nu face bine populatiei.
umanismul reprezinta o cale naturala si normala pentru societatea romaneasca.
tara noastra nu a avut niciodata o doctrina politica pe care sa se bazeze.
numai umanismul poate schimba fata romaniei in bine.
Concepția politică reprezentată de doctrina umanistă e la ani lumină de jalnicele încropeli pe care partidele noastre politice actuale le numesc „programe politice”. Mi-ar plăcea să văd într-o zi conceptele acestea aplicate în realitate prin intermediul unui program politic.
Într-un fel, marea șansă pe care o are umanismul de a deveni o doctrină relevantă ține de faptul că are șansa istorică de a sintetiza ceea ce a fost bun în doctrinele politice clasice. Apreciez faptul că nu vă faceți iluzii și sunteți conștient de faptul că maturizarea ideilor umaniste este încă departe.
in astfel de momente romania are nevoie de umanism ca si doctrina calauzitoare.
Suntem bucuroși că am reușit să vă oferim motive de gîndire și introspecție.
speranta intregii noastre natiuni o reprezinta umanismul pragmatic.
implemenentarea in politica damboviteana a umanismului ar fi cel mai frumos vis al unei natiuni infloritoare.
politicul este factorul decizional care ar putea sa adopte o asa doctrina benefica pentru noi toti.
umanismul din alte tari ar trebui sa reprezinte un model pentru noi ca si tara.
intotdeauna am fost adeptul umanismului si al principiilor sale pentru dezvoltare.
conul de umbra in care ne aflam ca si tara poate fi depasit foarte usor cu o doctrina umanista.
Foarte adevărat și foarte bine spus, vorbele acestea se potrivesc perfect cu vremurile pe care le trăim: „Este momentul să împărţim cu cei din jurul nostru tot ceea ce am cucerit fiecare din noi în materie de cunoaştere, de înţelegere a lumii în care trăim, de toleranţă, de solidaritate umană şi de conştiinţă a valorii fiinţei umane”.
O doctrină care pune accent pe natura umană și care îi recunoaște caracterul dual (individualist și social/colectiv) transcende și depășește doctrinele politice actuale. Întrebarea e dacă într-adevăr este posibilă o aplicare universală a ideilor cuprinse în doctrină.
Am aflat o mulțime de lucruri interesante din cartea dumneavoastră. Îmi dau seama că pe blog a fost prezentată o versiune mult condensată a întregii cărții, de aceea îmi permit să vă întreb dacă poate fi cumpărată sau obținută de undeva. Mulțumesc.
romania are nevoie de umanism ca de aer,pentru ca trecem prin momente foarte grele.
Suntem onorați de comentariul dumneavoastră. Mulțumim frumos.
guvernantilor romani nu le pasa de soarta populatiei.
economia romaniei ar devenii una infloritoare daca doctrina de stat ar fi una umanista.
trebuie neaparat o schimbare de doctrina politica in romania.
daca romania nu va face nimic din punct de vedere doctrinar atunci cred ca va fi un viitor nesigur pentru noi toti.
un stat puternic care se respecta are politici publice care vin direct in ajutorul populatiei,ceea ce nu putem spune despre tara noastra.
doctrina inseamna totul pentru o societate ea este motorul care porneste celelalte industrii.
analistii politici ce fac?de ce nu implementeaza si la noi un sistem de guvernare care sa ajute tara asta…fac doar figuratie pe functii bine platite.
majoritatea politicienilor au prezentat strategii de dezvoltare a tarii insa nu s-a materializat nici una.
iohannis este interesat mai mult sa isi puna premierul lui decat sa adopte o doctrina pentru popor.
rafuielile lor politice impacteaza negativ economia tarii si asta se vede in cosul zilnic al nostru.
Sunt de acord cu dumneavoastră când spuneți că doctrina umanistă reprezintă calea naturală de dezvoltare a societății.
Pentru mine cel puțin, este foarte important aspectul că dumneavoastră nu doar vorbiți despre faptul că o doctrină umanistă trebuie să acorde o importanță deosebită sistemului de selecție și cultivare a valorilor, ci chiar faceți ceva concret în acest sens. Mă refer la Fundația pe care ați creat-o, FDVDR și care, din câte văd eu, chiar asta face, caută, promovează și recompensează valorile încă de la cele mai fragede vârste. Pentru lucrul acesta, aveți toată aprecierea mea.
Este foarte reconfortant să constatăm că sunt cititori atât de inteligenți și capabili de justă judecată.
Regret două lucruri de dinainte de 1989: educația gratuită și asistența medicală universală și gratuită. Știu că au fost implementate prost, cu multă propagandă în scoli și universități, cu spitale prost echipate, dar ideile sunt valabile. Sper ca în doctrina umanistă educația și accesul la sănătate să fie universal valabile și gratuite. Asta m-ar face un susținător al umaniștilor.
umanismul pragmatic este doctrina care se potriveste ca o manusa pentru romania.
influentele straine asupra romaniei nu sunt chiar benefice pentru o dezvoltare de durata.
Este într-adevăr uimitor cum ideile umaniste au apărut aproape simultan în locuri și societăți complet diferite din Europa, din Orient, din lumea anglo-saxonă sau din cea latino-americană.
Apropo de ce spuneți cu privire la modul în care umanismul își propune să schimbe atât modul politicienilor de a face politică, cât și modul în care cetățenii se raportează la politică, nu pot să nu mă întristez când îmi dau seama cât de departe suntem de acest deziderat. Amintiți-vă doar cum mulți dintre intelectualii români, în frunte cu Gabriel Liiceanu, suferind grav de sindromul „tătucului – politician” au semnat un fel de manifest rușinos în care îl numeau pe Băsescu „un președinte pentru alte coordonate istorice”. Dacă asta nu e o „trădare a intelectualilor”, ca la carte, așa cum o definea Julien Benda, atunci nu știu ce e.
Poate tirania dură a comunismului și tirania mai subtilă și mai înzorzonată a capitalismului sălbatic au fost niște etape necesare de dezvoltare ale societății și ale indivizilor, poate fără acestea nu ar fi fost posibilă apariția ideilor umaniste.
oamenii deja nu mai au rabdare cu formarea unui guvern,inflatia este foarte mare.
umanismul este doctrina care ne poate salva ca si tara.
valul pandemic a atins destul de tare romania care acum se afla intr-un dezechilibru major.
romania de-a lungul timpului a trecut prin momente foarte grele si cred ca si acum va face fata cu bine situatiei foarte delicate in care se afla.
politica din romania este de doamne fereste in acest moment…parca suntem la cascadorii rasului.
din cate putem vedea la tv asistam cu totii la niste discutii interminabile care sa speram ca vor avea o solutionare buna pentru tara si pentru cetatenii sai.
Sunt de acord cu ideea conducerii structurilor politice, economice și sociale de către persoanele care și-au demonstrat performanțele în activitatea lor socială. Problema pe care o sesizez ține de modalitatea în care vor fi alese tocmai persoanele care selectează aceste persoane care vor conduce structurile, pentru că este clar că ele vor fi într-o poziție de maximă putere.
Este corectă observația dumneavoastră. Vă mulțumim pentru comentariu.
Spuneați într-un articol trecut că este foarte riscant în ziua de astăzi să vorbești despre „ o societate total diferiră de cele existente până astăzi” și cred că aveți mare dreptate. Dar cred că ați reușit să descrieți coerent ideile de bază, iar acum cu concluziile prezentate clar și într-o formă sintetică, ideea unei societăți bazate pe doctrina umanistă nu mai pare atât de greu de conceput.
Ideile doctrinei umaniste sunt foarte generoase și cred că implementarea lor ar face mult bine societății românești în general. Între timp însă, avem aleși care se ceartă de mai bine de o lună pe niște funcții de care oricum nu sunt demni, primari ajunși în funcție după de au furat voturile cu sacul (literalmente), un fost președinte turnător, un actual președinte pierdut pe undeva pe vreo pistă de golf, pe vreo plajă exotică sau pe vreo pârtie de schi (în funcție de anotimp), oameni condamnați pe nedrept de o justiție politizată, sute de oameni care mor în fiecare zi din cauza propagandei mincinoase și a unui sistem sanitar subfinanțat cronic. Toate aceste lucruri trebuie să se schimbe, de aceea cred că doctrina umanistă reprezintă o speranță.
umanismul pragmatic este o doctrina care duce direct la o prosperitate de durata intr-o societate.
structura politica romaneasca trebuie sa implemeteze umanismul ca si doctrina statala.
o romanie puternica este o romanie umanista in care sa predomine ajutorarea reciproca intre stat si popor.
romania a fost mereu privita ca fiind cenusereasa europei cred ca a sosit timpul sa devenim o tara puternica si respecta dar asta se poate realiza numai printr-o doctrina politica umanista.
daca vrem sa schimbam romania atunci cred ca trebuie sa-i schimbam doctrina dupa aceea totul vine de la sine.
Încă o dată constatăm că dacă ai ceva de spus, cu puțină răbdare, vor fi întotdeauna destui oameni inteligenți care să te asculte.
totul incepe din scoli daca acolo lucrurile nu merg bine dezvoltarea unei tari este pusa sub semnul intrebarii.
strategia romaniei pentru a se dezvoltare si pentru a pune economia pe fagasul ei normal este schimbarea doctrinei politice.
eu inca mai sper ca aceasta tara isi va revenii doar cu binecuvantarea unei societati umaniste.
daca am fi avut de-a lungul timpului politicieni care sa fi iubit romania acum eram langa marile puteri ale lumii.
mai tot timpul am asteptat ajutorul celor din afara parca in tara asta nu mai exista profesionisti.
Ca de atâtea ori în istorie, răspunsul corect – umanismul – este calea de mijloc între două extreme. Întrebarea care se pune este dacă mai avem capacitatea de a trăi altfel decât într-o extremă sau alta.
Orice autor ar fi bucuros să aibă parte de astfel de cititori.
Nu de puține ori trecerile de la societățile socialiste/comuniste la societățile democratice/capitaliste, dar și viceversa, trecerile de la capitalism la comunism au fost extrem de violente. Teoretic, trecerea la umanism pare să poată evita genul acesta de violențe datorită faptului că este dorită, conștient sau inconștient, de majoritatea cetățenilor. Practic, rămâne de văzut.
Este mare nevoie și de o forță politică suficient de puternică pentru a da realitate ideilor din doctrina umanistă. Știu că PPU este undeva în jurul a 5, 6% intenție de vot. Problema pe care o văd în viitorul apropiat ține de faptul că nu prea văd cu cine s-ar putea alia pentru a crea o construcție politică capabilă de guvernare și asta pentru că restul politicienilor sunt aproape nefrecventabili. Oricum, mult succes.
Cu câteva excepții, puține de tot, singura doctrină pe care o înțeleg politicieni din România este cea a traseismului și a propriului interes. Cu clasa noastră politică nu văd posibilă prea curând nicio schimbare, nici măcar o îmbunătățire a actualului sistem capitalist semi-sălbatic din România.
Se pare că atât în cazul capitalismului, cât și în cazul socialismului/comunismului ideologizarea este factorul care le corupe pe amândouă, chiar dacă în sensuri diferite. Dacă în cazul capitalismului prin ideologie se ajunge ca banul să devină un mijloc în sine, în cazul comunismului „dictatura proletariatului” a devenit dintr-un mijloc pentru „bunăstare” un scop în sine. Umanismul, prin plasarea valorii individului în centrul doctrinei sale pare că poate să evite acest pericol al ideologizării care corupe, mai ales dacă ne gândim la faptul că umaniștii pun accentul pe educaţie şi, în particular, pe educaţia morală, formativă.
la ce degringolada este acum pe scena politica din romania imi este greu sa crezut ca romania sa treaca cu bine peste aceste incercari majore.
solutia pentru acesta tara este umanismul cu ale sale principii solide
neintelegerile politicienilor de a forma un guvern sa rasfrang asupra economiei romanesti.
o doctrina umanista ar prinde bine romaniei acum,acesta este momentul de a implementa umanismul in romania la nivel doctrinar.
parerea mea este ca nu avem oameni politici iubitori de tara totul este doar o sceneta care nu are nicio finalizare de aceea vreau sa spun ca numai umanistii sunt cei care pot redresa corabia.
nadejdea si speranta romanilor este un umanism in oamenii carora le pasa de populatie in cei care-i asculta si cauta solutii pentru imbunatatirea nivelului de trai in romania.
cand ma uit pe scena politica damboviteana nu imi vine sa cred ca cei alesi nu au nicio baza fundamentala in a conduce o tara.
cu asa desfasurare a lucrurilor siguranta zilei de maine si a viitorului nostru este pusa sub semnul intrebarii.
increderea romanilor in clasa politica a scazut considerabil.
romania trece printr-o criza politica fara precedent,pandemia si aceasta criza vin ca un tavalug peste economia tarii si asa subrezita,ajungerea la un numitor comun pare foarte departe,in astfel de momente solidaritatea romanilor cred ca este cuvantul de ordine care ne poate face sa mergem mai departe.
stangaciile politice si incapabilitatea unor oameni politici au dus romania pe fundul prapastiei.
Ca de atâtea ori în istorie, răspunsul corect – umanismul – este calea de mijloc între două extreme. Întrebarea care se pune este dacă mai avem capacitatea de a trăi altfel decât într-o extremă sau alta.
Încă o dată constatăm că dacă ai ceva de spus, cu puțină răbdare, vor fi întotdeauna destui oameni inteligenți care să te asculte, vă mulțumim.
Umanismul – raspunsul la nevoile romanilor!!!
formula aleasa de cei care ne conduc nu cred ca este una plauzibila pentru romania.
o concluzie majora ar fi ca romania sa adopte umanismul ca si doctrina altfel nu vad cum putem trece de aceste probleme foarte grele.
sa ai o doctrina care sa te reprezinte…..asta inseamna ca fi o societate care te respecti si care iti doresti sa te dezvolti.
Comentariile sunt închise.