vineri, mai 2, 2025
Acasă Blog Pagina 196

Cum stăm cu Bursele de Blogger

61

Un scurt rezumat al “afacerii”, aşa cum am propus-o joi (ideea a prins, deci mergem mai departe):

1. Scot la vânzare două spaţii de publicitate pe acest blog. 300 euro, timp de 3 luni. Ofertele se fac pe adresa [email protected]. (S-au strâns deja vreo patru oferte).
2. Banii merg la bloggeri tineri, care au ceva interesant de spus, dar care n-au reuşit încă să dea lovitura.
3. Eu ofer, la rândul meu, două burse de blogger. Cu aceeaşi valoare. Dacă e cazul, numărul acestor burse va creşte.

Iată lista bloggerilor înscrişi în competiţie până în acest moment; dacă am sărit pe cineva, nu-i cu rea-intenţie şi se va remedia. (Înscrierile rămân deschise încă o săptămână. Pentru a participa este necesar să postaţi un comentariu cu link la acest post.)

1. http://www.achilianu.eublog.ro
2. http://ciusti.blogspot.com/
3. http://www.max-media.blogspot.com
4. http://vinca-vestea-neamt.blogspot.com/
5. http://rubenbudau.wordpress.com
6. http://blogderomanfrustrat.blogspot.com/
7. http://training-vanzari.ro
8. http://www.pozar.ro
9. http://oldupai.wordpress.com/
10. http://www.codrinpaveliuc.finantare.ro
11. http://iongiurca.wordpress.com
12. http://www.nenea.ro
13. http://mihneagamulescu.blogspot.com/
14. http://cats-engine.blogspot.com
15. http://www.ralukiaro.blogspot.com/
16. http://bangkokdaily-dorian.blogspot.com/
17. http://www.coins.ro/politic/
18. http://dragossorinnicula.wordpress.com/
19. http://allandalla.blogspot.com
20. http://lexaverzes.blogspot.com
21. http://razvansardare.blogspot.com/
22. http://farasens.wordpress.com/
23. http://leonid.ro/
24. http://contact.romania-inedit.ro
24. http://maryus.info/blog/
25. http://www.punctIT.ro
26. http://daimadeadun.wordpress.com/
27. http://ionut-puerava.blog.com/

Ecou de la întâlnirea de joi: ”You got mail”

16

Mi-a scris Mădălina, una din invitatele de la întâlnirea de joi. Dacă public textul, veţi spune că e P.R., că e un aranjament la mijloc. Dacă nu-l public, sunt nepoliticos.

Mai bine spuneţi că e P.R.!

“You got mail

Nu eram eu Meg Ryan, dar nici el Tom Hanks… şi totuşi mi-a dat mail cu mesajul să dau numărul de telefon pentru a ne întâlni! Am răspuns, nu ştiu din ce motiv, că doar intrasem să spun pe blog că îmi place cum a scris scrisoarea către fiica dumnealui şi că îmi place cum sună „mogulul cool”. Aproape imediat am fost sunată să confirm prezenţa mea la întâlnirea din joia respectivă, episodul pilot. Ora 5. Five o’clock tea? Cam aşa aveam impresia că o sa fie! păi cum altfel? Vor mai veni doi bloggeri supăraţi care îi vor sări la beregată iar eu voi sta cuminte în banca mea aşteptând să mă întorc acasă cu 335-ul să-mi văd de ale mele. De ce m-am dus? Din curiozitate, din nevoia de a mă simţi importantă? Nu sunt nici chiar aşa curioasă şi nici n-aveam nevoie să mă simt importantă prin astfel de metode. M-am dus! Şi… şi mi-a plăcut!
Destul de încordate (eu cea mai încordată), cele două domnişoare care au răspuns aceluiaşi mail şi cu mine ne îndreptam spre locul de întâlnire. Locul frumos, zi caldă, mă rodea un pantof, nemachiată, prăfuită că luasem Herăstrăul la picior… daţi-vă seama! Şi iată că a venit domnul Voiculescu în persoană, îmbrăcat lejer, zâmbind şi uşor surprins de noi care nu prea ne găseam locul mâinilor pe sub faţa de masă. Ne întreabă ce bem, ce mâncăm… Nu ştiu cum a început conversaţia. Cred că a început atât de uşor că nu ne-am dat seama cât de natural decurge totul. Câte ceva despre noi, câte ceva despre el, mai despre afacerile lui, mai despre serviciul pe care îl aveam fiecare, ba ne continua dumnealui ideile, ba ne apucam şi-l întrerupeam, uite că ajungem şi la Revoluţie, apoi la criză şi, nu cumva să uit, ceva şi despre Badea (am zis şi de-o primă pentru el, măcar pentru faptul că am ajuns să ne cunoaştem astfel!! hyhy!).
A fost foarte placut, o experienţă cu care poate alţii sunt obişnuiţi, dar mie nu mi s-a mai întâmplat să mă întrebe un senator dacă vreau să mă  întâlnesc cu el şi să-l întreb orice… absolut orice! Poate n-am profitat la maxim de oportunitate, poate alţii ar fi întrebat altceva, poate alţii l-ar fi atacat, l-ar fi învinovăţit de multe lucruri auzite de-a lungul anilor, dar eu am simţit că m-am întâlnit cu un om pe care deşi nu-l cunoşteam şi nici nu ştiam prea multe despre el îl voi respecta pentru gestul său, pentru pertinenţa cu care şi-a expus motivele şi argumentele într-o conversaţie cu trei domnişoare pe care le-am descoperit în acea zi şi care mi-au făcut onoarea să mă includă în echipa lor.

Daţi curs invitaţiei! N-o să vă pară rău orice aţi avea de spus!

Mădălina Pop”

Ne-am văzut joi

33

De la 17.30 la 19.00. La Clubul Diplomaţilor.

Intalnirea de joi

Mi-au acceptat cu graţie invitaţia: Ioana, Mădălina şi Simona. Băieţii – bag de seamă – sunt mai ruşinoşi.

Ioana, mezina grupului, a venit tocmai de la Iaşi. Cu ”tati” – pe care-l compătimesc pe această cale pentru cele opt ore de condus tur-retur. Sper totuşi că a meritat, pentru că Ioana a beneficiat de un veritabil ”Voiculescu Tour” în timpul zilei: a văzut studiourile Antenei (se filma ”Divertis”), a aruncat un ochi la cabinetul de vicepreşedinte de la Senat (şi la Senat tot un fel de ”Divertis” se filmează în fiecare zi) şi a încheiat la cabinetul senatorial din Obregia, unde cam toată echipa e de-o seamă cu ea.

Intalnirea de joi - Ioana

Mădălina, mămica grupului, a venit mai de-aproape: din sectorul 3. E atât de plină de prospeţime încât n-aş fi ghicit că are (ca şi mine), două fetiţe. Una de câteva luni, alta de trei ani; ”fetiţele” mele sunt, ce-i drept, mai mari. În răgazul pe care i-l oferă meseria de mamă, Mădălina s-a specializat în Resurse Umane – lucru care se vede din dezinvoltura cu care pune întrebări şi conduce discuţia.

Intalnirea de joi - Madalina

Simona, politiciana grupului, s-a dovedit colegă de Alianţă PSD+PC. Dar mai multe n-am voie să spun, pentru că Simona vrea ca identitatea ei politică să fie învăluită în mister… Vă pot însă dezvălui altceva: tânăra blondă, cochetă şi suplă e ”liberă”. O veritabilă provocare pentru orice blogger inteligent şi sensibil la frumos. Nu pierdeţi vremea!

Am vorbit despre:

1. Recenta mea intrare în ”blogosferă”. Cum a fost posibil?
2. Diferenţa dintre imaginea mea TV şi cea care transpare pe blog şi în întâlnirile directe.
3. Provocări şi căderi în viaţă.
4. Curaj şi prieteni.

Totuşi, momentul care mi-a rămas cel mai viu în memorie e cel în care Mădălina mi-a spus că se luptă în van să-şi înscrie fetiţa la grădiniţă. Deşi e dreptul ei! Deşi statul cu asta ar trebui să se ocupe!

Asta este, de altfel, tema cu care am plecat de la prima întâlnire de joi: un loc la grădiniţă pentru fetiţa Mădălinei. Şi pentru fiecare fetiţă şi băieţel al fiecărei Mădăline din ţara asta. În care normalul este anormal şi anormalul este normal, probabil, din cauza blazării şi oboselii de care dă dovadă generaţia din care fac şi eu parte. Dar care are o şansă atâta timp cât în România există mai multe Ioane, Mădăline şi Simone!

Ne vedem, din nou, joi.

Vând publicitate contra burse de blogger

89

Vă propun o afacere (deh, prima vocaţie nu se uită): vând două spaţii de publicitate pe blogul meu contra 300 de euro, timp de trei luni. (Motivul: înţeleg că stau bine cu traficul zilnic – între 3500 şi 7000 de ”vizitatori unici”). Cu banii ăştia oferim două ”Burse de blogger” pentru tineri inteligenţi, cu idei şi condei, care se străduiesc să-şi facă cunoscut propriul blog şi să câştige şi nişte bani din asta.

Eu, la rândul meu, pun la bătaie două ”Burse de blogger”, ca să fim la egalitate. (Pun şi mai multe, important e ca ideea să prindă).

Adresa oficială pentru oferte este: [email protected]. Cei care doresc să-şi propună blogurile pentru bursă sunt rugaţi să posteze un comentariu cu link la acest post (Dumnezeule, ce limbă ciudată am învăţat!).

P.S. Având în vedere criza de pe piaţa media, orice publicaţie, radio, televiziune sau site din trusturile lui Dinu si S.O.V. beneficiază de un discount de 20%.

Răspunsuri pentru Get up, stand up

Pentru ratio şi toţi ceilalţi:
Eu nu voi sta deoparte. Mi-am asumat deschis dorinţa de a-i susţine concret pe tinerii decenţi şi inteligenţi, însă, la rândul lor, trebuie să înţeleagă că este absolut necesar să se organizeze şi să implice. Corupţia, incompetenţa, mitocănia nu dispar singure, trebuie intervenit, ca în fizică, cu o forţă contrară.
Sunt convins ca 1 sau 10 tineri decenţi nu vor schimba un partid. Dar 100 pot deja schimba o organizaţie. Trebuie acţionat pas cu pas. Obiectivul major şi, aparent, irealizabil, trebuie desfăcut în obiective mici, concrete şi realizabile. Cum te organizezi? O posibilitate: scrie o declaraţie, un program, stabileşte 10 obiective concrete, dă de ştire, strânge-i pe cei inteligenţi şi decenţi! Ai prieteni din copilărie, colegi de şcoală, de serviciu, ai telefon, ai internetul! Nu trebuie să ţii predici în deşert.  Este suficient să postezi, să dai un telefon, să-i convingi să-şi învingă inerţia.
Şansele de reuşită? Extrem de mici. Şi, totuşi, mult mai mari decât se acordau cândva pentru prezenţa omului pe Lună, pentru căderea comunismului, pentru ca Grecia să devină campioană europeană la fotbal, pentru ca românca Constantina Diţă să câştige, la 39 de ani, proba olimpică de maraton.
Toate revoluţiile au fost considerate, la început, acţiuni ridicole, naive. Dar au fost oameni care şi-au asumat „ridicolul”. Când majoritatea susţine blazată, dumirită şi laşă că nu se mai poate schimba nimic, „naivii” aleg să înoate împotriva curentului şi schimbă lumea, o împing înainte. Blazaţii, cei care „ştiu cum stă treaba”, „care au văzut cum merg lucrurile”, „care nu se lasă duşi de val”, „pe care nu îi mai miră nimic pentru că ştiu deja totul” sunt îngropaţi de istorie. Revoluţionarii, entuziaşti, vizionari, naivi, ridicoli şi uneori stridenţi, fac istorie.

Pentru Paul: şansele iniţiativei depind strict de numărul şi convingerea celor dispuşi să o susţină.

Pentru un om şi mery: vă mulţumesc pentru aprecieri, dar cu adevărat importantă ar fi o implicare concretă.

Pentru ana maria stoica: există oameni care să te ajute, dar esenţial este să ai curajul să începi să construieşti ceva.

Pentru simona neagu: indiferent de context, de mediu, de vârstă, întotdeauna putem descoperi ceva nou despre noi înşine.

Pentru Sadd: varf poate fi oricine care are curajul şi inteligenţa de a-şi recunoaşte şi folosi puterea.

Pentru anca – am un posibil răspuns, poate nu cel mai bun: miile de absolvenţi se asociază. Un om nemulţumit nu înseamnă nimic, 1000 înseamnă o forţă capabilă, de exemplu, să propună un proiect, să ceară fonduri guvernamentale sau europene, să creeze un curent, o nişă sau o industrie. E foarte greu să construieşti ceva, dar dacă miile de absolvenţi vor rămâne nemulţumiţi şi atât, nu se va schimba nimic.

Pentru demostene: cel puţin pentru moment, democraţia rămâne „cea mai bună lume posibilă”. Demostene, dacă ai cuvinte, gânduri şi proiecte poţi face şi bani.

Pentru eu si atat: de acord cu tine, trebuie voinţa! Blazarea este o opţiune facilă, o justificare pentru lipsa de curaj.

Pentru Codrin: ai încercat să strângi încă 2 tineri în jurul unei idei? Poate că ai încercat şi nu ai reuşit. Îţi garantez că mai sunt şi alţi 2 şi încă 2… Dar e de muncă.

Pentru Cetateanu’ Turmentat: când câinii latră, ursul merge. Dacă, însă, câinii ar avea curaj să şi muşte, ursul ar începe să aibă probleme.

Pentru cristzin: nu poţi deveni lider dacă, cel puţin, nu încerci să fii.

Pentru ramo: ai spus-o mult mai bine decât mine.

Pentru Cretu: cu tenacitate şi informaţie poţi învinge birocraţia.

Pentru je: romanul poate construi, trebuie să îi dai încredere.

Pentru Corbalb: mă bazez pe tine.

Pentru Marius: adună-i pe cei 10000 şi vei învăţa şi să-i recunoşti şi să-i îndepărtezi pe cei 50 de iuda.

Pentru Zamfir: nu creăm nimic distrugând, oricât ne-ar ispiti ideea. Nu-i poţi condamna pe alţii pentru că nu cred într-un proiect reformator dacă tu însuţi nu o poţi face. Convinge-te întâi pe tine, e primul pas.

Pentru Paula: şi eu ascult acelaşi post de radio.

Pentru zamfir: ştiu despre ce vorbeşti şi recunosc la rândul meu: PC are nevoie de structuri funcţionale, de obiective şi realizări concrete. Trebuie deschis un nou capitol. Şi-l vom deschide.

Pentru Madalina: învăţăm cu toţii, încet, încet, să avem răbdarea şi tenacitatea necesare pentru a reuşi.

Pentru don_ciobanni: este nevoie ca cineva să creadă că se poate.

Pentru Alex: poate că are alte păcate, dar Geoană nu-i un „birocrat”, iar PSD pare să se fi mai democratizat în ultima vreme.

Pentru thorhammer: respect libertatea cuvântului şi, în egală măsură, libertatea de gândire. Este bine să folosim toate drepturile şi libertăţile de care, cel puţin teoretic, dispunem…

Pentru dupablogurisuntemnoi: ”BOC RULZ” ?! Asta ar fi cu adevărat o surpriză. Ai verificat informaţia?

McGogoo: interesul tău nu cel al partidului ar trebui sa fie relevant. Într-adevăr, s-a vorbit prea mult şi s-a făcut prea puţin. Concret, tu ce vrei să faci ca să schimbi lucrurile?

Pentru alin: convingerea că vei reuşi este determinantă.

Pentru Ciprian Mihalache: atunci scriai aşa, acum?

Pentru ramo: sub eşecul tuturor putem ascunde mai uşor propriul eşec.

Pentru fractalgirl: consultă-ţi propria agendă şi începe cu ce te doare/supără cel mai tare.

Pentru C.J.: dorinţa veritabilă de a te educa este esenţială. Banii pot fi determinaţi să vină.

Pentru Vlad Florea: admir capacitatea de a depăşi prejudecăţile.

Pentru Orix: află de la ce partid este primarul, vorbeşte cu superiorii lui pe linie de partid. Vorbeşte cu deputatul si senatorul colegiului respectiv. Vorbeşte cu ziariştii. Fii tenace, obligă-i să te asculte!

Pentru inculpa: Constituţia nu prevede o asemenea posibilitate. Parlamentul şi Preşedintele se aleg şi se schimbă prin vot la un interval de 4, respectiv, 5 ani. În noiembrie 2009 vor fi alegeri prezidenţiale.

Sandman: în clasa politică poţi intra tu şi cei asemenea ţie şi puteţi transforma teoria în practică. Ştiu, vast program.

Pentru claudiu: diagnosticul dumneavoastră este corect. Lucrurile se vor schimba. Cu fapte, nu cu vorbe.

Pentru doru: pentru că poate să îndure atât de mult, românul este capabil să şi facă foarte multe. Poate că asta este cheia: să nu mai suporte, ci să creeze, să înlocuiască resemnarea cu revolta.

Pentru RuBen: eu doar v-am privit şi, apoi, am povestit ce am văzut.

Pentru McGogoo’s Hell – Suburban philosophy: testează-mă.

daniel: nu poţi promova oameni pe care nu îi cunoşti. Dar este important să încerci să cunoşti cât mai mulţi şi să îi promovezi pe cei mai buni.

gopo1: de unul singur şansele sunt reduse, asociază-te oricărui grup în care crezi şi şansele vor creşte.

Pentru Cristian: eu cred ca foarte curând vei înţelege ca lucrurile se schimbă, dar singurul răspuns cu adevărat corect este cel pe care şi-l vei da singur.

Pentru membru pc: dar sunt întotdeauna soluţii pentru a găsi calea liderului.

Pentru Dulcesa Elena: cine şi cum îţi interzice să spui şi să faci ceea ce gândeşti?

Pentru Hamsia: fiecare suntem puţini responsabili. Daca aşteptăm soluţii de la ei (care pot fi proşti, incompetenţi, corupţi) şi nu facem nimic, nimic nu se va întâmpla. Care este soluţia ta în problema câinilor? Dar a învăţământului?

Pentru adrian: eu nu cred că noi români suntem invariabil „aşa”. Putem fi şi altfel. Pune pe hârtie cele mai mari probleme şi vezi cum le poţi rezolva.

Pentru Crina Voican: eu te ascult, iar dacă cineva îşi încalcă drepturile tale constituţionale, eşti cetăţean european, reclamă-i la toate instanţele naţionale şi europene. Iar eu îşi voi fi alături.

Pentru andron: dacă seniorii nu vor să asculte, obligă-i. Dacă sistemul/partidul lor este rigid şi inert, creează-ţi altul: viu, deschis, dinamic.

Cristofor Aldea Teodorovici

43

Am un prieten. Tânăr. N-are mai mult de 30 de ani şi, totuşi, este un mit. Un mit românesc “pe două picioare”. Unul dintre puţinele mituri vii pe care le avem. Şi, de ce nu, poate unul dintre liderii acelei mişcări a tinerilor despre care scriam ieri.

Se numeşte Cristofor Aldea Teodorovici. Dupa 1989, parinţii lui au reprezentat “sufletul” Podului de Flori. Sufletul comuniunii fireşti dintre România şi Moldova. Mulţi tineri care nu cunoşteau povestea Basarabiei au învăţat-o prin muzica lor.

Ion şi Doina Aldea Teodorovici – căci despre ei este vorba – au dispărut dintre noi brutal, într-un accident ciudat de maşină, ca şi Grigore Vieru – celălalt simbol al unităţii româneşti. Am avut şansa sa îi am ca invitaţi pe Ion şi Doina în zilele de Crăciun ale anilor 90 şi – îmi amintesc cu pudoare – am lăcrimat împreună vorbind despre Basarabia. Şi îmi mai amintesc că la înmormântarea lor au participat zeci, poate sute de mii de oameni – care au plâns de-a dreptul. Printre ei era şi Cristofor, rămas orfan în primii ani ai vieţii. Anii care trebuiau să fie cei mai frumoşi.

Nu urmăresc nimic special prin “postarea” de astăzi. Poate doar să vă sugerez să-l primiţi pe Cristofor printre prietenii voştri. Vrea să se stabilească în aceste zile în România, dar multă lume l-a uitat.

Bine ai revenit, Cristofor !

Chiar ne vedem joi

9

Doar am promis. În fiecare joi (dacă nu intervine ceva grav: cade guvernul, se strică iar proverbialul aer condiţionat etc) mă întâlnesc cu 2,3,4,5 comentatori inspiraţi. Mâine va fi o zi de probă, cu doar doi sau trei invitaţi. Lista iniţială a fost mai lungă, însă pentru ”episodul-pilot” (din care eu unul am de învăţat) prefer să nu ne grăbim cu cantitatea: avem în faţă o vară plină de întâlniri…

Despre cum a decurs întâlnirea şi despre cei care au avut bunăvoinţa să-mi acorde din timpul lor – vineri.

Răspunsuri pentru Scrisoare către Camelia

Răspuns general pentru mesajele Aer-Badea.
Aerul domnului Badea este intens şi definitiv condiţionat.
P.S. M-aţi tot întrebat despre aspiraţiile prezidenţiale ale lui Mircea Badea. Nu ştiu nimic. Badea Preşedinte?!

Pentru Razvan, perspectiva critică este mereu necesară.

Pentru Mihai Ursu, foarte bună ideea ta, Mircea se va bucura enorm.

Pentru Cetateanu’ Turmentat, relaţia dintre mass-media şi public funcţionează în ambele sensuri. Responsabilitatea şi audienţa nu se exclud axiomatic.

Pentru Chrysthyan, o face singur.

Pentru Marius, înainte de toate, blogul rămâne o modalitate de comunicare. Depinde de noi cum alegem să o folosim.

Pentru Daniel Buca, alegerea nu o facem doar o dată la patru sau cinci ani, atunci când mergem la vot, o facem în fiecare zi. Alegem drumul spre job, cum conducem maşina sau cum urcăm în autobuz, cum vorbim, cum respectăm şi cum acceptăm să fim trataţi, cum muncim, cum ne relaxăm. Sunt multe alegeri. Votăm în fiecare zi pentru noi înşine.

Pentru sivy, mulţumesc pentru gândurile bune, sunt mândru de fetele mele.

Pentru Lululemon, instalaţia există, problema este rezolvată. Cel puţin aşa pretinde termometrul lui Badea.

Pentru doru şi elena, mogulul vă salută.

Pentru Amira, „sticla” şi blogul sunt medii care intermediază complet diferit contactul între oameni. La rândul meu, sunt surprins de intensitatea acestei diferenţe.

Pentru mery, într-adevăr, mereu imprevizibile săriturile iepurelui.

Pentru manequinaroz, cunoaşterea veritabilă implică un lung proces de îndepărtare a prejudecăţilor, a adevărurilor prefabricate.

Pentru Corbalb, 1. ar fi bine ca testul de inteligenţă să fie aplicat prioritar celor care fac promovările. 2. de acord cu tine. 3. am putea începe aplicând corect legile care există deja. Curtea „azi o vedem, şi nu e”.

Pentru simona neagu, mulţumesc şi spor la treaba.

Pentru ana, după cum sigur ai aflat problema era una „organizatorică”, nu financiară.

Pentru marius, mulţumesc.

Pentru coocoolino, bravo, îmi plac oamenii sinceri.

Pentru sandman, nici nu se putea altfel.

Pentru andy şi sandu, deşi am căutat, nu am găsit aer condiţionat cu reglare în funcţie de audienţă, doar din cele banale, cu reglare în funcţie de temperatură. Dar continuăm cercetările.

Pentru Boboc Sabin, uneori râsul poate avea atâtea sensuri…

Pentru Luci, o soluţie ar fi să te revolţi cu metodă.

Pentru Radulescu Bogdan, de acord, cât de curând voi posta ceva pe această temă.

Pentru daniel, subiectele mici le pot genera pe cele mari. Şi invers.

Pentru sorined, felicitări pentru determinare. Îţi rezolvi problemele, nu aştepţi nemulţumit să le rezolve alţii. Respect. Forfetarul o să moară pentru că agenţii economici din România merită să trăiască.

Pentru C.J., mulţumesc.

Pentru Lululemon, perdito, mery, respect polemica voastră, dar încercaţi să îi păstraţi decenţa.

Pentru Laurentiu, ai viziune.

Pentru „fratele” Hawk , aşa este „frate”, mai multă acţiune, mai puţine vorbe.

Pentru Tetelu, ai putea să te apuci de televiziune. Ai idei.

Pentru daniela, şi eu cred că, absolut obiectiv, sectorul 4 arată mai bine.

Pentru RaduB, propunerea legislativă privind lustraţia fiscală, pe care au susţinut-o toţi parlamentarii PC, a fost respinsă în anul 2007. O asemenea măsură, luată cu respectarea tuturor normelor europene în materie, ar putea echilibra România în plan financiar şi social.

Pentru Ivan Costica, mogul, mogul, dar despre sonorul de la gsp TV nu am informaţii.

Pentru obligatoriu, de acord cu tine, un mesaj repetat devine stereotip, dar cineva îl va auzi, chiar şi numai pentru a-l respinge. De ce pe blog? Pentru că este un mediu liber, relaxat, care permite o comunicare autentică.

Pentru jimmygrey, miza rămâne întotdeauna echilibrul, de care sunt interesaţi, în egală măsură, angajatul şi angajatorul.

Pentru Dinu s, îmi place formula ta. O putem adapta cumva şi pentru alte domenii?

genica boerica, televiziunea din România rămâne un fenomen perfectibil. Ca multe altele.

Pentru Iokan, fără îndoială, fiecare înţelege conform propriilor posibilităţi.

Pentru crisy, de acord, voi posta un mesaj referitor la acest subiect.

Pentru Patriotul, mereu voi aprecia libertatea cuvântului, fie că este rostit sau scris.

Matusalem, absolut nimic nu a fost premeditat, de multe ori întâmplarea „conspiră” mult mai sofisticat decât am crede.

Pentru Decamio, mulţumesc pentru mesaj.

Pentru levente, scaun cu încălzire pentru Gabi? Să nu declanşăm o altă revoluţie în blogosferă!

Pentru demostene, apreciez maniera civilizată în care îţi spui opinia.

Pentru aplzan, cum se vede România de dincolo de Atlantic?

Pentru Dulcesa Elena, citind mesajul tău, mi-am reconfirmat că umorul este esenţial unei vieţi împlinite.

Get up, stand up / Stand up for your rights!

78

V-am citit mesajele, v-am simţit nemulţumirea şi v-am intuit puterea. Aveţi anii şi energia. Aveti drepturile. Trăiţi într-o ţară liberă.(Da, cu toate imperfecţiunile sale, România este o ţară liberă). Puteţi gândi liber, puteţi vorbi liber, vă puteţi asocia, aveţi acces la informaţie. Sunteţi cetăţeni europeni, pentru voi libertatea este realitate, nu utopie! Aveţi totul, mai puţin conştiinţa propriei voastre puteri. Sunteţi nemulţumiţi de politică, de mass-media, de economie. Însă nemulţumirea continuă este un simptom al izolării, al singurătăţii, al neputinţei.

Ştiţi că 3 tineri pot forma o asociaţie care poate apăra drepturile unei întregi naţiuni? Ştiţi că 30.000 de tineri (cam câţi merg la Steaua – Dinamo) pot forma un partid politic? Ştiţi că 100.000 de tineri pot propune o iniţiativă legislativă? Ştiţi că, dacă vă asociaţi şi aderaţi în masă la orice partid, veţi putea conduce acel partid? 10.000 de tineri cu un ideal comun pot prelua orice organizaţie de partid din ţară! Nu va mai trebui să suportaţi inerţiile seniorilor, nu va trebui să deprindeţi arta compromisului permanent.

Nu vă plac Geoană, Voiculescu, Antonescu sau Boc ? Schimbaţi-i! Luaţi-le partidele sau faceţi altele! Se votează uninominal, este atât de simplu să vă organizaţi la nivelul unui colegiu.

Asociaţi-vă! Eşecul nu e o fatalitate! Transformaţi nemulţumirea în proiect reformator, impuneţi-vă ideile prin acţiune organizată! Nu pentru un obiectiv abstract, ci pentru casa, maşina, familia şi aspiraţiile voastre. Pentru drepturile voastre, afirmate in Constitutie, în legi şi regulamente – dar neglijate zilnic de politicieni, de birocraţi, de corporaţii, de inspectoraşi, de procurori, de sectorişti. Şi de incompetenţii care se tem de voi – pentru ca ştiu ca locul lor ar trebui sa vă aparţină. Acum.

P.S. 1: Nu sunt doar vorbe. Sunt pregătit să susţin concret o astfel de schimbare istorică de generaţii. Vreau însă să-i văd vigoarea. Şi vârfurile.

P.S. 2: Am primit, în câteva zile, zeci de mesaje care solicitau aer condiţionat pentru Mircea Badea (Mircea are acum un termometru pe birou; dacă vreodată mai depăşeşte 25 de grade, cineva va avea probleme). Însă, cu toată simpatia pentru Mircea, există şi mize mai mari! Luptaţi şi pentru ele!

Pentru Camelia, deopotrivă fiică şi patron al trustului Intact

148

Camelia,

Dând ascultare sfaturilor unui consilier entuziast (pe care mă gândesc să-l concediez), m-am nimerit în plină “blogosferă”. Am învăţat să-mi alcătuiesc un “blogroll”, să mă “autentific”, să verific comentariile… Am stabilit ca o dată la 3 zile să răspund la mesaje, ceea ce nu-i o misiune chiar uşoară atunci când – aşa cum am păţit eu – faci “trafic” şi beneficiezi de câteva mii de “vizitatori unici” pe zi.

Ca şi cum toate aceste lucruri nu erau de ajuns, eforturile mele de “blogger” au avut ca rezultat o mică revoluţie populară. Indiferent de subiectul pe care l-aş aborda, oamenii îmi răspund un singur lucru: “Aer condiţionat pentru Mircea Badea!”.  Eu scriu despre adevăr – oamenii spun: “aer pentru Badea!”. Eu scriu despre trusturi – oamenii strigă: “aer pentru Badea!”. Dacă mâine anunţ desfiintarea PC mi se va răspunde sec: “Bine, bine, dar aerul lui Badea?”

De aici rezultă că problema în discuţie e una serioasă. Omului îi e cald. Iar eu am fost întotdeauna, ştii bine, un umanist… Aşa că nu-mi rămâne decât să mă alătur vocii populare, strigând la rândul meu, laolaltă cu telespectatorii: “Vrem aer pentru Badea!”.

Deh, treaba de mogul…

Problema e urmatoarea: pentru a-l racori pe Mircea Badea, trebuie sa sacrificam confortul termic al Gabrielei Vranceanu Firea. Pentru ca toata povestea nu pleaca de la lipsa unui sistem de ventilatie eficient (el exista) ci de la diferentele de ”gust” in materie de caldura dintre Gabi Firea si Mircea Badea. Gabi, mai friguroasa, vrea ca aparatul sa fie inchis cu o ora inaintea emisiunii ei – si pe toata durata emisiunii. Mircea, mai ”fierbinte”, vrea ca toata caldura acumulata pana atunci (inclusiv in timpul emisiunii lui Mihai Gadea, intotdeauna ”incinsa”) sa dispara pe loc.

Asadar, draga Camelia: cum procedam? Care e calea de mijloc intre un guturai pentru Gabi Firea si multumirea celor care vor aer pentru Badea?

Tata