Pentru ratio şi toţi ceilalţi:
Eu nu voi sta deoparte. Mi-am asumat deschis dorinţa de a-i susţine concret pe tinerii decenţi şi inteligenţi, însă, la rândul lor, trebuie să înţeleagă că este absolut necesar să se organizeze şi să implice. Corupţia, incompetenţa, mitocănia nu dispar singure, trebuie intervenit, ca în fizică, cu o forţă contrară.
Sunt convins ca 1 sau 10 tineri decenţi nu vor schimba un partid. Dar 100 pot deja schimba o organizaţie. Trebuie acţionat pas cu pas. Obiectivul major şi, aparent, irealizabil, trebuie desfăcut în obiective mici, concrete şi realizabile. Cum te organizezi? O posibilitate: scrie o declaraţie, un program, stabileşte 10 obiective concrete, dă de ştire, strânge-i pe cei inteligenţi şi decenţi! Ai prieteni din copilărie, colegi de şcoală, de serviciu, ai telefon, ai internetul! Nu trebuie să ţii predici în deşert. Este suficient să postezi, să dai un telefon, să-i convingi să-şi învingă inerţia.
Şansele de reuşită? Extrem de mici. Şi, totuşi, mult mai mari decât se acordau cândva pentru prezenţa omului pe Lună, pentru căderea comunismului, pentru ca Grecia să devină campioană europeană la fotbal, pentru ca românca Constantina Diţă să câştige, la 39 de ani, proba olimpică de maraton.
Toate revoluţiile au fost considerate, la început, acţiuni ridicole, naive. Dar au fost oameni care şi-au asumat „ridicolul”. Când majoritatea susţine blazată, dumirită şi laşă că nu se mai poate schimba nimic, „naivii” aleg să înoate împotriva curentului şi schimbă lumea, o împing înainte. Blazaţii, cei care „ştiu cum stă treaba”, „care au văzut cum merg lucrurile”, „care nu se lasă duşi de val”, „pe care nu îi mai miră nimic pentru că ştiu deja totul” sunt îngropaţi de istorie. Revoluţionarii, entuziaşti, vizionari, naivi, ridicoli şi uneori stridenţi, fac istorie.
Pentru Paul: şansele iniţiativei depind strict de numărul şi convingerea celor dispuşi să o susţină.
Pentru un om şi mery: vă mulţumesc pentru aprecieri, dar cu adevărat importantă ar fi o implicare concretă.
Pentru ana maria stoica: există oameni care să te ajute, dar esenţial este să ai curajul să începi să construieşti ceva.
Pentru simona neagu: indiferent de context, de mediu, de vârstă, întotdeauna putem descoperi ceva nou despre noi înşine.
Pentru Sadd: varf poate fi oricine care are curajul şi inteligenţa de a-şi recunoaşte şi folosi puterea.
Pentru anca – am un posibil răspuns, poate nu cel mai bun: miile de absolvenţi se asociază. Un om nemulţumit nu înseamnă nimic, 1000 înseamnă o forţă capabilă, de exemplu, să propună un proiect, să ceară fonduri guvernamentale sau europene, să creeze un curent, o nişă sau o industrie. E foarte greu să construieşti ceva, dar dacă miile de absolvenţi vor rămâne nemulţumiţi şi atât, nu se va schimba nimic.
Pentru demostene: cel puţin pentru moment, democraţia rămâne „cea mai bună lume posibilă”. Demostene, dacă ai cuvinte, gânduri şi proiecte poţi face şi bani.
Pentru eu si atat: de acord cu tine, trebuie voinţa! Blazarea este o opţiune facilă, o justificare pentru lipsa de curaj.
Pentru Codrin: ai încercat să strângi încă 2 tineri în jurul unei idei? Poate că ai încercat şi nu ai reuşit. Îţi garantez că mai sunt şi alţi 2 şi încă 2… Dar e de muncă.
Pentru Cetateanu’ Turmentat: când câinii latră, ursul merge. Dacă, însă, câinii ar avea curaj să şi muşte, ursul ar începe să aibă probleme.
Pentru cristzin: nu poţi deveni lider dacă, cel puţin, nu încerci să fii.
Pentru ramo: ai spus-o mult mai bine decât mine.
Pentru Cretu: cu tenacitate şi informaţie poţi învinge birocraţia.
Pentru je: romanul poate construi, trebuie să îi dai încredere.
Pentru Corbalb: mă bazez pe tine.
Pentru Marius: adună-i pe cei 10000 şi vei învăţa şi să-i recunoşti şi să-i îndepărtezi pe cei 50 de iuda.
Pentru Zamfir: nu creăm nimic distrugând, oricât ne-ar ispiti ideea. Nu-i poţi condamna pe alţii pentru că nu cred într-un proiect reformator dacă tu însuţi nu o poţi face. Convinge-te întâi pe tine, e primul pas.
Pentru Paula: şi eu ascult acelaşi post de radio.
Pentru zamfir: ştiu despre ce vorbeşti şi recunosc la rândul meu: PC are nevoie de structuri funcţionale, de obiective şi realizări concrete. Trebuie deschis un nou capitol. Şi-l vom deschide.
Pentru Madalina: învăţăm cu toţii, încet, încet, să avem răbdarea şi tenacitatea necesare pentru a reuşi.
Pentru don_ciobanni: este nevoie ca cineva să creadă că se poate.
Pentru Alex: poate că are alte păcate, dar Geoană nu-i un „birocrat”, iar PSD pare să se fi mai democratizat în ultima vreme.
Pentru thorhammer: respect libertatea cuvântului şi, în egală măsură, libertatea de gândire. Este bine să folosim toate drepturile şi libertăţile de care, cel puţin teoretic, dispunem…
Pentru dupablogurisuntemnoi: ”BOC RULZ” ?! Asta ar fi cu adevărat o surpriză. Ai verificat informaţia?
McGogoo: interesul tău nu cel al partidului ar trebui sa fie relevant. Într-adevăr, s-a vorbit prea mult şi s-a făcut prea puţin. Concret, tu ce vrei să faci ca să schimbi lucrurile?
Pentru alin: convingerea că vei reuşi este determinantă.
Pentru Ciprian Mihalache: atunci scriai aşa, acum?
Pentru ramo: sub eşecul tuturor putem ascunde mai uşor propriul eşec.
Pentru fractalgirl: consultă-ţi propria agendă şi începe cu ce te doare/supără cel mai tare.
Pentru C.J.: dorinţa veritabilă de a te educa este esenţială. Banii pot fi determinaţi să vină.
Pentru Vlad Florea: admir capacitatea de a depăşi prejudecăţile.
Pentru Orix: află de la ce partid este primarul, vorbeşte cu superiorii lui pe linie de partid. Vorbeşte cu deputatul si senatorul colegiului respectiv. Vorbeşte cu ziariştii. Fii tenace, obligă-i să te asculte!
Pentru inculpa: Constituţia nu prevede o asemenea posibilitate. Parlamentul şi Preşedintele se aleg şi se schimbă prin vot la un interval de 4, respectiv, 5 ani. În noiembrie 2009 vor fi alegeri prezidenţiale.
Sandman: în clasa politică poţi intra tu şi cei asemenea ţie şi puteţi transforma teoria în practică. Ştiu, vast program.
Pentru claudiu: diagnosticul dumneavoastră este corect. Lucrurile se vor schimba. Cu fapte, nu cu vorbe.
Pentru doru: pentru că poate să îndure atât de mult, românul este capabil să şi facă foarte multe. Poate că asta este cheia: să nu mai suporte, ci să creeze, să înlocuiască resemnarea cu revolta.
Pentru RuBen: eu doar v-am privit şi, apoi, am povestit ce am văzut.
Pentru McGogoo’s Hell – Suburban philosophy: testează-mă.
daniel: nu poţi promova oameni pe care nu îi cunoşti. Dar este important să încerci să cunoşti cât mai mulţi şi să îi promovezi pe cei mai buni.
gopo1: de unul singur şansele sunt reduse, asociază-te oricărui grup în care crezi şi şansele vor creşte.
Pentru Cristian: eu cred ca foarte curând vei înţelege ca lucrurile se schimbă, dar singurul răspuns cu adevărat corect este cel pe care şi-l vei da singur.
Pentru membru pc: dar sunt întotdeauna soluţii pentru a găsi calea liderului.
Pentru Dulcesa Elena: cine şi cum îţi interzice să spui şi să faci ceea ce gândeşti?
Pentru Hamsia: fiecare suntem puţini responsabili. Daca aşteptăm soluţii de la ei (care pot fi proşti, incompetenţi, corupţi) şi nu facem nimic, nimic nu se va întâmpla. Care este soluţia ta în problema câinilor? Dar a învăţământului?
Pentru adrian: eu nu cred că noi români suntem invariabil „aşa”. Putem fi şi altfel. Pune pe hârtie cele mai mari probleme şi vezi cum le poţi rezolva.
Pentru Crina Voican: eu te ascult, iar dacă cineva îşi încalcă drepturile tale constituţionale, eşti cetăţean european, reclamă-i la toate instanţele naţionale şi europene. Iar eu îşi voi fi alături.
Pentru andron: dacă seniorii nu vor să asculte, obligă-i. Dacă sistemul/partidul lor este rigid şi inert, creează-ţi altul: viu, deschis, dinamic.