Intalnire cu Dan Voiculescu

Click aici, pe Facebook, ca sa vedeti ce bine s-a instalat Vladut .

Recunoasteti personajul?

P.S: Gasiti indicii importante pe Facebook – aici.

Dupa activitatea de azi din colegiul senatorial 8 – acolo unde am raspuns, intre altele, unei invitatii lansate chiar de un cititor al acestui blog de a gasi solutii pentru Drumul Postalionului, o strada cu nume romantic dar aspect foarte… clasic – voi petrece sarbatoarea pascala alaturi de familie. Uitand cateva ore de politica si – admit – chiar de blog…

Ceea ce va urez si voua: Paste fericit si cat mai multe persoane apropiate si dragi carora sa le urati in aceste zile firescul “Hristos a inviat!”.

Ce mic a fost Vladut…

si ce mare s-a facut !

Mai multe poze pe Facebook.

Auzita la Radio Romantic.

Stie cineva compozitorul fără consultantă Google ?

De la inceputul protestelor publice impotriva regimului Basescu, Evenimentul Zilei mi-a dedicat spatii extinse, atat in editia online, cat si in cea tiparita. Doar in ultima saptamana, numele meu a fost invocat, de aproape 100 de ori, in peste 20 de articole (fenomen care probeaza o strategie deliberata de defaimare, ce poate fi demonstrata in instanta).

Isteria continua si astazi. Formula este mereu aceeasi: se amesteca informatii banale cu minciuni flagrante pentru a se obtine „bombe” de presa care, de fiecare data, le explodeaza in mana.

Propaganda puterii simte ca pierde teren si se precipita. Se impiedica. Pionii de presa ai presedintelui se zbat spre a mai prinde o ultima sansa pentru a-si demonstra utilitatea. Toti stiu ca, in scurt timp, doar foarte putini vor mai primi un loc caldut.

Echipa portocalie a intrat in triaj. Concurenta este uriasa, o suta pe un loc. Se dau telefoane, se aranjeaza intalniri, se fac liste. Fiecare incearca sa-si aranjeze salvarea individuala. Si toti se inghesuie disperati pentru a fi remarcati.

Mai rasfirati, baieti, corabia oricum se scufunda.

Stefane Mãria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toatã grija schitului,
Lasã grija Sfintilor
In seama pãrintilor,
Clopotele sã le tragã
Ziua’ntreagã, noaptea’ntreagã,
Doar s’a ‘ndura Dumnezeu,
Ca sã ‘ti mântui neamul tãu! (Doina)

Cat de tonica apare, in tensiunea si apasarea acestei perioade, ziua de nastere a lui Mihai Eminescu: ca o asigurare ca, deasupra ticalosiilor zilnice, adevarul si reperele nu pot fi invinse.

P.S: Condoleante familiei lui Mircea Ciumara, unul dintre intelectualii care au tinut cu tarie sa participe la  inaugurarea Gradinii Valorilor Romanesti. Ma alatur cuvintelor lui Marius Ghilezan de aici.

Avantajul Internetului: poti colinda virtual si multimedia – ma rog, pe cat poate asta compensa bucuria unui colind autentic din copilarie…

Craciun fericit si senin, alaturi de cei dragi.

Am vorbit cândva, într-o carte, despre Constantin Ciubotaru si despre rolul lui în cristalizarea destinului meu:

”Fapt este că, după o vreme, mă cheamă directorul Ciubotaru (de la Vitrocim) la el si-mi zice: 

- Măi băiete, ai două variante. Prima: te dau afară. Uite, îti explic si cum procedez, ca să n-ai nelămuriri. Mai întâi, te chem la ora două si-ti dau în scris o sarcină de serviciu – s-o rezolvi până la patru. Nu poti – si n-o să poti! – te penalizez conform codului muncii. Iti mai dau drumul prin curte si dupa un timp oarecare iti mai dau o sarcină de serviciu (…) Si la a treia, îti desfac contractul de muncă conform articolului cutare aliniatul cutare. Si de acolo încolo, poti să faci ce vrei în viată (…). 

- Si alternativa? – am întrebat cu glas timid.

- Alternativa? Te apuci de treabă! – a căzut ghilotina directorială. Nu trebuie să-mi răspunzi acum: gândeste-te si-mi spui!

A fost al doilea moment de cotitură din viata mea. Dacă intrarea în echipa de hochei a marcat încetarea ”sihăstriei” mele între florile din grădina copilăriei, discutia cu directorul Ciubotaru a marcat transformarea mea dintr-un sportiv cam cu capul în nori într-un profesionist. 

După două zile, mă înfiintez la director si-i spun solemn:

- Domnule director, m-am hotârât! Mă apuc de treabă”

Constantin Ciubotaru s-a stins ieri din viată. Îmi exprim si acum, postum si public, recunostinta si respectul pentru el. Condoleante familiei, alături de care sunt în aceste clipe.

Dumnezeu să-l odihnească!