Măsurile de austeritate creează tensiuni sociale inevitabile. Administrarea acestor tensiuni este extrem de solicitantă.
Pe termen scurt, principalul obiectiv îl reprezintă asigurarea unei echilibru optim între reducerea risipei, protejarea categoriilor vulnerabile și continuarea investițiilor strategice.
În acest moment, resursele instituționale sunt orientate către administrarea crizei imediate.
Consider că pentru depășirea acestui moment de cumpănă este esențial să existe și o proiecție temeinică asupra viitorului pe termen mediu și lung al României.
Oamenii trebuie să înțeleagă pentru ce suferă și pentru ce luptă cu neajunsurile prezente.
Fiind înzestrată cu demnitate, onoare și curaj, ființa umană poate accepta sacrificii semnificative pentru a atinge un obiectiv în care crede cu adevărat.
Națiunea română are nevoie de un obiectiv major: un plan de țară care să răspundă necesităților noastre economice, culturale, sociale și identitare.
Unde ne propunem să ajungem peste 5, 10 și 15 ani? Care va fi salariul minim? Pensia medie? PIB-ul? Care vor fi criteriile de performanță atinse în Educație și Sănătate? Cum vom rezolva criza demografică? Care va fi poziția României în Uniunea Europeană?
Un plan de țară serios motivează națiunea, creează solidaritate între cetățeni și încredere în instituții.
Fără un astfel de plan, riscăm să ne rătăcim în revolte, frustrări și tensiuni sociale.
Din cate putem observa nu exista in acest moment un plan de tara.
Problemele tarii noastre sunt unele multiple si trebuie luate in serios.
Masurile luate de catre autoritati sunt unele mult prea rapide pentru cetatenii romaniei.
Vor urma momente foarte grele pentru populatia romaniei.
Tot ceea ce se intampla la nivel mondial impacteaza si tara noastra.
Tara noastra trebuie sa se alinieze noilor masuri luate de majoritatea tarilor din uniunea europeana.
Cu totii ne dorim sa depasim aceste momente grele ca si tara.
Ne trebuie neaparat un plan de tara din punct de vedere economic.
Asigurarea unui echilibru intr-un sector economic asa cum este cel romanesc este o chestiune prioritara.
In aceste momente foarte grele cred ca solidaritatea cetatenilor este una foarte benefica.
Sper ca nivelul de trai al romanilor sa intre pe fagasul normal al lucrurilor,insa din cate se pare asta va necesita ceva timp.
Fara un fundament solid in educatie si sistemul sanitar cred ca nu se va ajunge la un numitor comun.
Orice masura de austeritate va creea impact in societate
Protejarea categoriilor vulnerabile trebuie sa fie o mare prioritate pentru autoritati.
Cu noile masuri de austeritate puterea de cumparare a romanilor va fi una foarte diluata.
Perfect de acord ! Doar istoria lungă, în sens Braudel, contează ! Suntem însă într-un cerc vicios … Nu putem acționa în sensul susținerii intereselor naționale pentru că ” țipă ” globaliștii, nu putem acționa în sensul modernizării pentru că „țipă” suveraniștii…E drept, de multe ori au dreptate, și unii și alții, pentru că, vorba lui Tatulici, „au venit râmele”…, în urma unei inerții despre care mă avertizase odată regretatul dvs. prieten, Cezar Mereuță. Nu uit însă de referirea la Tatulici din „Apelul către lichele ” a filozofului Gabriel Liiceanu ( „Du-te la Nucșoara, Tatulici ! ” ).
Ce e de făcut, totuși ?
A ieșit foarte bine în data de 26 iunie a.c. lansarea cărții d-lui profesor Dumitru Borțun la Brașov, „România ca proiect „, pentru care postasem invitația pe blogul dvs. Cred că ce propuneți dvs. în aceasta postare, instrumentat odată și de mine la un nivel relevant, poate fi direcția cea mai importantă, la o inițiativă care s-ar putea denumi „Europa ca proiect”. Într-un fel, am recupera astfel istoric greșeala românească de eliminare a lui Lucrețiu Pătrășcanu dintr-un alt proiect global, dacă vizând acum proiectul european, am pleca de la determinantul lui cel mai important , vigoarea preluată din diferența adusă de statele naționale ! E o fluierătură puternică atât în Biserica globalistă cât și în cea suveranistă, dar poate se mai pot întrerupe așa „cântecele de vitejie” ale celor două curente ideologice care par a-și propune doar eliminarea reciprocă, executând foc continuu într-un câmp de luptă ce integrează atât statele cât și societățile, câmp de luptă care se majorează din ce în ce mai mult …Realitatea și popoarele sunt intre cele două curente ideologice !!!
Este evident că avem nevoie de o viziune pe termen lung, de un plan de țară. Nu putem să trăim din criză în criză.
Exact ce gandeam si eu. Fara un plan serios, o sa ne invartim in cerc la nesfarsit. Oamenii au nevoie să știe încotro se îndreaptă țara.
Dar cine sa faca planul asta? Aceeași politicieni care ne-au adus în situația actuală?
Un plan realist si bine intentionat
presupune rezultate si responsabilitate.
Putini politicieni, ‘manageri’ sau ‘simpli cetateni’
inteleg si isi asuma.
Sacrificiile sunt acceptate doar daca stii pentru ce le faci. Foarte bine subliniat. Altfel e doar suferinta fara sens.
Complet de acord cu necesitatea unui plan pe termen lung. Dar să fie făcut de oameni competenți, nu de amatori.
Planul de țară e o necesitate, dar trebuie să fie realist. Nu promisiuni goale cum am mai văzut.
Problema e ca fiecare guvern vine cu „planul” lui si arunca ce a facut precedentul. Trebuie continuitate, un adevarat plan de tara, nu carpaceli la infinit
Eu consider că scăderea natalității e cea mai mare problemă. Fără tineri, ce plan de țară să facem, pentru cine?
Investițiile strategice ar trebui să fie cea mai importantă componentă a planului de țară visat. Nu putem tăia din tot si sa asteptam miracole.
Daca politicienii ar mai citi din cand in cand genul acesta de idei si ar intelege… Dar ei gandesc doar la urmatoarele alegeri.
O națiune mai are are nevoie și de speranță, de un scop, nu doar de măsuri de austeritate. Fără perspectivă, oamenii cedează și țesătura socială încpe să se destrame, duoă cum bine se poate observa chiar în aceste momente
Foarte adevărat că ființa umană accepta sacrificii dacă crede în obiectiv. Problema mare aici e credibilitatea celor care conduc.
Acest plan trebuie facut de cineva care a inteles actuala situatie economica de la noi din tara.
Poporul roman de-a lungul timpului a facut nenumarate sacrificii si cam in zadar au fost toate.
Un plan de tara trebuie facut de catre oameni capabili nu de politruci pusi in functii cheie.
Planul economic de iesire din criza trebuie sa fie unul aplicabil nu fantasmagonic.
Cu totii am observat ca fiecare cand vine la conducere vine cu un plan al sau,inca nu cred ca asta este o rezolvare in totalitate a problemelor cu care se confrunta romania.
Diminuarea populatiei romaniei este un fenomen cu care ne luptam de ceva ani de zile si pare ca ne luptam cu morile de vant.
Strangerea surubului economic nu cred ca este o solutie pe termen lung.
Cred ca textul de mai sus ar trebui citit si de catre politicienii care ne conduc,poate asa vor intelege cum functioneza o economie solida.
De foarte multi ani auzim de aceste cuvinte cum ar fi …austeritate,masuri economice de dezvoltare,plan de masuri luate ….insa nimic palpabil nu se simte in nivelul de trai al romanilor.
Clasa politica actuala nu mai are nicio credibilitate in ochii romanilor.
Sper sa se ajunga la un numitor comun cat mai repede pentru ca romanii o duc foarte greu.
Parca suntem sortiti sa traim dintr-o criza in alta…..numai la noi se poate asa ceva.
Planul de țară e necesar, dar să nu uităm că în democrație trebuie să fie rezultatul unui consens social, nu impus de sus. Ceea ce eu nu prea văd că s-ar întâmpla
Totul suna frumos teoretic, dar practic avem nevoie de oameni integri in functii cheie. Fara integritate, orice plan ramane pe hartie.
Excelent!
Clar, concis, constructiv!
Comentariile sunt închise.