Ungaria tocmai a tăiat salariile demnitarilor cu 40%. Ministrul Economiei și-a donat integral remunerația.
Deciziile vecinilor noștri m-au determinat sa dezvolt public o temă pe care o analizez de multă vreme: ar putea parlamentarii români să lucreze fără salarii?
Este un subiect care trebuie evaluat serios, obiectiv, fără abordări populiste. Calitatea de parlamentar, reprezentant al națiunii, nu trebuie să fie o formă de “realizare personală” de ordin material.
Parlamentarul primeste încrederea celor care l-au votat. Încrederea este, în egală măsură, atât o responsabilitate, cât și o recompensă – mai importantă decât un salariu pentru cei care își doresc să-și reprezinte concetățenii.
Ar trebui analizat dacă principiul acesta s-ar putea extinde pentru toate funcțiile alese.
După opt decenii de viață, cu experiența acumulată și detașarea implicită de orice partizanate, consider că funcția de parlamentar ar trebuie să-l coste pe cel care o ocupă, nu pe cetățeanul care o finanțează din taxele și impozitele plătite.
Într-o astfel de ipoteză, sunt convins că ar crește semnificativ încrederea națiunii noastre în Parlament și în instituțiile fundamentale ale democrației.





Aveti perfecta dreptate domnule profesor,majoritatea celor care ocupa functii in parlamentul romaniei sunt acolo pentru salariile foarte mari fara a face ceva pentru cetatenii de rand.
Ungaria este un bun exemplu de urmat,insa slabe sanse se intample si pe la noi asa ceva.
Daca am aplica acest principiu,cred ca nimeni nu va mai vrea sa mai ocupe vreo functie de demnitar.
Unii dintre ei nici nu merg la serviciu si incaseaza sume colosal de mari
Foarte bine spus,daca vrei sa fi parlamentar sa fi pe banii tai nu sa incasezi salariu din taxe si impozite platite de cetatenii de rand.
Tinand cont de faptul ca romania nu trece prin momente foarte bune din punct de vedere economic,parlamentarii ar putea da dovada de o solidaritate nationala si sa isi injumatateasca salariile
Nu cred ca ii intereseaza pe ei sa faca asa ceva,ceea ce a facut ungaria,cetatenii de rand sunt cei care suporta salariile lor mari.
Degringolada politica din romania a ajuns la un nivel asa de mare incat cu greu va mai putea cineva sa o redreseze.
Sunt de parere ca niciun parlamentar nu isi va diminua salariul sau si mai mult sa renunte la el pentru o cauza a interesului national.
In vremuri de restriste economica un exemplu trebuie sa vina de la cei alesi insa aacesta se va lasa mult asteptat.
Fiecare demnitar gandeste problema economica din punct de vedere personal nu din punct de vedere national.
Statul roman are bani atat pentru investitii cat si pentru salarii din taxele si impozitele foarte mari puse populatiei,insa cred ca a sosit vremea ca parlamentarii sa constientizeze faptul ca intreaga populatie a romaniei traieste foarte greu iar nivelul de trai a scazut dramatic de mult.
Fiecare senator sau deputat nu vede mai mult de buzunarul sau.
Ar fi o miscare foarte interesanta daca am asista la un proiect de lege pe aceasta tema.
Sa luam exemplul ungariei?ce bine ar fi sa se intampe si la noi asa ceva.
Daca in romania s-ar intampla asta cred ca increderea populatiei in clasa politica ar creste foarte mult.
Pana la urma daca dispare increderea nimic nu se poate construi pe minciuna si asta este valabil nu numai in politica ci si in viata de zi cu zi.
Iti trebuie multa verticalitate si patriotism ca si demnitar sa renunti la salariul tau in favoarea oamenilor care te-au votat si te-au pus in acea functie inalt din stat.
Vremurile grele pot fi trecute doar prin intelegere si solidaritate dar asta sa vina si din partea celor care ne conduc.
Tocmai asta este si marea problema ca cetatenii nu mai au incredere deloc in actuala clasa politica de la noi.
Cred că ideea cu salariile mari pentru politicieni și magistrați, în general pentru oamenii aflați la putere care au influență reală, este că dacă banii nu mai sunt o problemă dispare tentația și scad șansele să fie corupți cu bani. Nu că ar funcționa prea bine ideea asta…
E o idee bună într-o lume ideală. Dar tot ce avem noi este doar lumea asta imperfectă în care trebuie să ne descurcăm cum putem mai bine.
Consider că orice muncă trebuie răsplătită. Până la urmă ne investim singura noastră avuție reală, timpul, într-un serviciu pentru alții.