România aplică din 2005 cota unică, dar impozitul progresiv revine ciclic în dezbatere, pe fondul deficitului bugetar și al disputelor politice.

Dincolo de miza electorală, principiul impozitării progresive are o solidă justificare etică: cel care are mai mult poate contribui cu mai mult pentru a asigura prosperitatea și echilibrul societății în care și-a construit bunăstarea.

Evident, este necesară o analiză profundă, pentru a evita ca o impozitare excesivă să crească evaziunea, să determine relocări în alte state și să reducă semnificativ capitalul disponibil pentru investițiile care generează locuri de muncă. Susțin de peste 30 de ani neimpozitarea profitului reinvestit.

Totodată, pragurile unei eventuale impozitări progresive trebuie stabilite foarte atent.

Povara impozitelor nu trebuie să lovească în clasa de mijloc (medici, ingineri, avocați, antreprenori etc.), motorul economiei și liantul societății, care produce, economisește, investește și susține consumul intern.

În evaluarea pragurilor de impozitare, putem învăța din experiența democrațiilor prospere.

În Statele Unite este o cotă federală de 37% impozit pentru venituri de peste 600.000 de dolari pe an, la care se adaugă și alte taxe statale. Germania percepe 45% la venituri de aproximativ 280.000 de euro anual. Franța impozitează cu 45% veniturile care se apropie de 200.000 de euro în 12 luni.

Impozitarea celor foarte bogați este, așadar, necesară, legitimă și validată de practica democratică.

În schimb, presiunea fiscală asupra clasei de mijloc reprezintă o formă de autosabotaj care va produce regres economic, dezechilibre sociale și o revoltă crescândă împotriva unui stat perceput a fi incompetent și obtuz.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.