Rata mortalității infantile din România, 6,5%, este aproape dublă față de media europeană, 3,6%, și ne clasează pe un dezonorant prim loc în UE. Situația nu este nouă. În fiecare an, în analizele INS și ale instituțiilor europene de profil, țara noastră apare constant în fruntea acestui clasament negru.

Cauzele anvergurii fenomenului mortalității infantile în România sunt cunoscute: inaccesibilitatea serviciilor de asistență medicală în perioada sarcinii; inexistența unor servicii comunitare dedicate exclusiv sprijinirii tinerelor familii etc. Toate aceste probleme – a căror administrare nu necesită resurse uriașe, ci doar o implicare responsabilă din partea autorităților – puteau fi rezolvate încă din urma cu 20-30 de ani.

Din păcate, lipsa unei viziuni de ansamblu la nivel instituțional, incapacitatea de a separa prioritățile fundamentale de mizele politice minore curmă anual vieți nevinovate, devastează familii, reduc orizontul unei națiuni care traversează oricum o acută criză demografică.

Situația trebuie imbunătățită radical. Dincolo de campanii electorale, crize parlamentare sau schimbări de guverne, România are nevoie acum, nu peste alți 20-30 de ani, de o Strategie națională dedicată reducerii semnificative a mortalității infantile, asumată consensual de clasa politică și societatea civilă.

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

15 COMENTARII

  1. Eu sunt unul dintre cei care nu va cunosc,

    Buna ziua,

    Am simtit nevoia sa intru pe blogul dvs datorita vorbelor de duh, transmise, din cand in cand la postul A3, presupun ca si la celelalte posturi ale grupului numai ca aici le-am vazut.

    Frunzarind ultimele dvs postari mi-a atras atentia cea cu titlul, Lupta cu nedreptatea …..

    Am simtit rapid nevoia sa astern aceste cateva randuri, din postura unui om care are disponibilitatea, incearca, sa inteleaga suferinta celuilalt, chiar daca nu este posibil sa si reuseasca, datorita modului de percepere a vietii, a existentei, si a tot felul de factori de diferentiere dintre oameni, pe scurt de modul subiectiv de percepere a vietii si de traire a ei.

    Lupta cu nedreptatea, fie ea si perceputa subiectiv, traita personal, izvorata din suferinta proprie, nu ne intareste vointa, ba dimpotriva, ne depersonalizeaza, pana la insingurare. Daca este cu adevarat suferinta, si am inteles sa fim noi insine drepti, cu noi insine.

    Avem sansa sa intelegem asta:
    • mai devreme;
    • la timp pentru a intelege, a invata;
    • prea tarziu pentru noi, dar nu pentru a striga din rasputeri ca sa fim auziti de cei care nu striga dar au mare nevoie sa auda, sau,
    • niciodata.

    Ma amuza cand ii aud pe unii ca spun ca viitorul este o notiune abstracta, stiti ce cred eu despre aceasta afirmatie, ca este ca si cand si-ar nega propria existenta, viitorul suntem noi.

    Daca viitorul este stramb, avem datoria, atat cat timp ne-a fost dat sa-l corectam.

    Nu, omenirea este o clipa suspendata, ci doar omul. Omenirea, lumea de astazi, realitatea, este o certitudine, existam.
    De actiunile omului depinde daca realitatea este, mai mult sau mai putin buna, cu cat lupta mai mult pentru bine, cu atat realitatea poate sa ne fie buna.

    Binele inseamna normal, ideal ar fi ca el sa domneasca, iar normalitatea sa devina o stare de fapt,

    Stim cu totii, constient sau inconstient ce inseamna, binele, normalul, dar ori il negam, ori copiem de cele mai multe ori, ceea ce este mai facil. Ca de pilda, sa faci rau, fara sa te gandesti la tine insati, la cei dragi plecati, sau la cei nascuti, la proprii tai copii, sau pur si simplu, din dragoste pentru dreptate,

    Insa nici macar modul acesta de gandire nu ne indreptateste sa ne consideram drepti, doar Unul a fost drept, si asa va ramane pe vecie.

    In final, putem sa acceptam sau nu acest mod de gandire, aceasta ordine a lumii, dar nu sta in puterea niciunuia dintre noi sa judecam pe cineva, in mod personal, particular, daca o facem este un alt exemplu de, nedreptate…. Putem in schimb sa ne acceptam, sa invatam sa traim impreuna, in Bine, insa nici, asta nu ne indreptateste sa consideram drepti.
    18 sept 2019,

  2. Folosirea excesiva a negatiei in exprimare, in general, poate sa fie interpretata ca neancredere in sine, prea multa incredere sau, pur si simplu o eroare de redactare, din graba. Dupa cum bine ziceti, … nu ne cunoastem.

  3. romania ar putea sa fie prima tara din lumea asta daca ar stii sa valorifice ceea ce i-a dat dumnezeu adica tara asta are de toate dar vin altii si le exploateaza inclusiv sistemul sanitar care este lasat de izbesliste

  4. sistenul spitalelor din romania a fost decimat de acel ungur pus ministrul sanatatii in timpul lui basescu cel care a inchis spitale

  5. mie i se pare ca distrugerea sistemului de sanatate din romania afost un plan foarte bine pus la punct de basescu bineinteles el a fost coordonat din spate de bosii sai ca sa nu va inchipuiti ca basescu este vreun geniu neinteles …nuuuu esl este doar un bun executant adica o sluga

  6. romania a pierdut foarte mult dupa revolutie.fiecare a facut ce a vrut in acea perioada si in loc sa ne dezmetecim din lovitura de stat noi am stat tot la pamant nestiind ce este cu noi

  7. daca facem o analiza la bisturiu a statului roman observam ca mai are si alte minusuri dar cel mai important este cel sanitar unde mor oamenii pe capete

  8. romania a pierdut la mai toate capitolele insa spitalele nu trebuiau inchise de regimul mafiot al lui basescu

  9. cred ca orice roman vrea sa aiba un sistem de sanatate bun in tara lui sa nu fie nevoie sa se duca prin strainatate

  10. trebuie facut ceva neaparat in acest sens daca nu vrem sa mai stam la coada clasamentului din uniunea europeana la asa ceva

  12. sper ca in cel mai scurt timp romania sa se afle pe locurile fruntase la investitii in sanatate si in infrastructura ca numai asa putem iesii din conul de umbra in care ne aflam

Comentariile sunt închise.