Încerc de ceva vreme să înteleg cum de am ajuns asa indolenti. Cum am ajuns să ne împăcăm placid cu mizeria din propria noastră curte – gândindu-ne că trebuie să ne-o ia altii, cu huliganismul de lângă noi – să intervină altii, eu nu mă bag. Si nu, nu-i vorba de lenea autoritătilor (ea e un dat matematic la români) ci de propria noastră lehamite de a căuta un plus de ordine, de frumos, de civilizatie.  Sunt lucruri simple, care ne stau în putere, dar pentru care nu mai simtim nici chemare, nici chef.

Se vor împlini în curând doi ani de când Piedone a devenit primar în sectorul 4, iar eu senator în colegiul 8 (colegiu care cuprinde jumătate de sector, între Soseaua Oltenitei, Calea Giurgiului, Soseaua Berceni si cartierul Progresul). Merg săptămânal în colegiu si, îmi place să cred, lucrurile s-au schimbat mult: pietele încep să devină civilizate, spatiile verzi câstigă teren, infrastructura se îmbunătăteste (bulevarde lărgite, locuri de parcare). Oamenii, însă, rămân sceptici; probabil că, după 20 de ani de cvasi-nemiscare, activitatea noastră pare o smecherie, o plească, o ciudătenie care nu poate dura mult. Din acest motiv, vor să-si rezolve problema pe nerăsuflate, urgent, până nu se termină minunea: ”senatorule, nu mă uita cu gărduletul”; ”mogulule, nu mi-ai tăiat încă craca aia”. Atunci când încerc să sugerez că toate aceste up-grade-uri edilitare se vor realiza oricum si că existe mize mai mari – programe sociale, programe de responsabilitate civică – oamenii mă privesc chiorâs si se gândesc că vreau să-i trag pe sfoară cu vorbe de politician: ”Bine, bine, responsabilitate civică – dar gărdutul meu???”

Adevărul e însă altul. Adevărul e că nu vom realiza un salt calitativ la nivel comunitar până când nu vom redescoperi un minim sentiment al propriei responsabilităti. E firesc ca, o vreme, oamenii să pretindă totul de la autorităti – după ce autoritătile le-au tras în piept atâta timp. Dar, fără implicarea comunitătii, nimic nu e durabil: ”gărdutul” va fi furat a doua zi, dacă nimeni nu va striga la hoti.

Aceste idei mi-au fost sugerate de o stire simplă, pe care o puteti citi aici: Sorin Oprescu începe curătarea si amenajarea cursului Dâmbovitei. E o decizie atât de normală, încât nici nu ar trebui să fie o stire. Bucurestiul e un oras ridicat în jurul acestui râu, în dreptul Unirii de azi. Iar marile orase au decenta de a-si pune în evidentă apele ”creatoare”. Noi n-am avut nici măcar decenta de a păstra Dâmbovita curată si frecventabilă: e doar o apă murdară, la care nu se uită nimeni.

Ce spune asta despre responsabilitatea noastră comunitară?

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

4 COMENTARII

  1. O explicatie privind gradul mai redus de responsabilitate civica
    a comunitatii urbane:

    Romanii inghit, mai rar, acuma,goanga
    Cat timp alesii umbla mai mult creanga;
    Si-i greu s-o faci,cu dansii,pe-a dadaca,
    Ca-ti tai de sub picioare singur …craca.

  2. „Adevărul e că nu vom realiza un salt calitativ la nivel comunitar până când nu vom redescoperi un minim sentiment al propriei responsabilităti. ”
    „Ce spune asta despre responsabilitatea noastră comunitară?”

    Inteleg ca faceti apel la responsabilitatea colectiva a societatii sau la responsabilitatea personala a omului de rand.Dupa parerea mea nu aceasta este solutia.Responsabilitate colectiva (sau comunitara) nu exista pentru ca nu se poate reglementa corect.Responsabilitatea personala a omului de rand atat cat se poate reglementa nu va duce niciodata la schimbarea necesara.
    Toti fruntasii politici fac apel la responsabilitatea colectiva sau la responsabilitatea cetateanului dar absolut nici unul nu este dispus sa ia in considerare in mod corect responsabilitatea conducatorilor.
    Responsabilitatea conducatorilor se poate reglementa corect dar nu doriti sa o reglementati. Este imoral sa faci apel la responsabilitatea comunitara si sa nu responsabilizezi conducatorii.
    Responsabilitatea trebuie sa fie individuala.Restul e demagogie.

  4. Dnle Voiculescu , acesta este un subiect de anvergura pe care , cred, multi dintre locatarii sect. 4 nu il pricep. Cum spunea cineva mai demult, degeaba cureti zapada de pe strada in 2 ore daca nu ii cureti si masina din fata blocului sau abandonata pe strada. Ma uitam la scumpii vecini de bloc care nu au binevoit in aceasta perioada minunata de iarna sa isi curete locurile dar daca parchezi pe locul lor 5 min. ca ai bagaje si e mai aproape de scara te asteapta la scara sa iti dea una in cap. Toti arunca gunoaie pe jos de parca ar fi ceva normal, am un vecin care sufera tare de el dar isi lasa gunoiul la usa si il duce cand are chef. Mentalitatea este foarte gresita si greu de schimbat. Orice proiecte s-ar desfasura in sect.4 , in Bucuresti, in Romania mereu vor fi multi nemultumiti. Eu m-am mutat de mai bine de 6 luni in sect.4 si sunt foarte multumit de el ca si curatenie, liniste si pace, amplasare centre comerciale, PIATA , trafic si parcari. Nu stiu cate piete sunt in Bucuresti precum Piata Sudului . Daca ar fi dupa mine :) pretul unui loc de parcare ar incepe de la 100 Ron pe luna, luxul se plateste in orice tara. As ridica toate masinile abandonate . TOATE! As amenda toti necioplitii care isi scot cainii dimineata si le lasa kktul pe aleea din fata scarii. Daca vreti sa vorbim de proiecte pentru Bucuresti putem discuta 3 saptamani lejer, diferenta dintre Bucuresti si Paris nu este facuta de salariile oamenilor sau de cladiri ci de educatia si perceptia lor asupra lucrurilor din jur .

Comentariile sunt închise.