Intalnire cu Dan Voiculescu

Vă propun un tweetmeet week-end-ul viitor, în Bucuresti.

Cine vine?

Pentru că specialistii mi-au vorbit elogios despre beneficiile baschetului si voleiului la copii si adolescenti, am inaugurat azi echipele de baschet si volei ale Fundatiei pentru Dezvoltarea Romaniei: vreo 50 de pici entuziasti – membri fondatori – s-au avântat abitir, timp de două ore, spre mini-fileuri si mini-cosuri.

Că unii din ei vor deveni campioni – n-am îndoieli. Singura mea dilemă e cum ar trebui să se numească cele două echipe.

Iar din această dilemă numai voi mă puteti scoate.

Impactul telegramelor ambasadei SUA se explica, pe langa profunda voluptate a barfei la romani, prin amestecul bine dozat de informatii halucinante si adevaruri absolut banale. De exemplu, eu nu cred ca presedintele Romaniei s-ar fi smiorcait la ambasada SUA in seara suspendarii din 2007.

Insa aceasta relatare porneste de la un adevar banal: avem un presedinte plangacios. De la plansul pe umarul suferind al lui Stolojan din 2004, a inceput o lunga serie de momente lacrimogene. In momentele mai tensionate, in care miza este propria persoana,  pe Traian Basescu il umfla plansul. Il buseste.

Dusmanii presedintelui si ai poporului (mogulii, tonomatele, alianta socialista, mamele sau nou nascutii) ar putea sustine ca reprizele de ras nervos alternate cu lacrimi incontrolabile reprezinta un semn de labilitate.

Eu nu sunt de acord.

Pur si simplu, asa e firea presedintelui. Cand taie salarii, pensii si indemnizatii, omul e o stanca.

Cand e vorba de propria persoana, il inunda emotia, se pierde.

I se rupe sufletul de ce se i se intampla.

Că presedintele e mincinos – stiam cu totii. Că-i marionetă – e relativ o noutate.

Oricum: leit Pinocchio!

Traian Băsescu declara astăzi că-i place să vada tara din elicopter.

O fi o premonitie?

Citesc constant – an de an – despre performantele informaticienilor si criptologilor romani: cei mai buni din Europa, printre cei mai buni din lume, curtati de NASA, cautati de Microsoft.

Si – pentru ca as vrea sa-i cunosc pe performeri – ma gandesc sa le ofer o mică provocare …

(rijndael-128)

(2)

(1)

Presedintelui Basescu ii place enorm la televizor. Enorm. De duminica pana joi a fost permanent pe ecrane.

Televiziunea este viata lui. Ii plac teribil transmisiunile in direct, dar accepta si redifuzarile. Nu pune conditii de tema sau audienta. Vorbeste despre orice, oricui, oricand.

Cele mai grele momente din viata lui sunt acelea in care se uita la televizor si nu se vede pe sine.

Nu intelege de ce Mihai, Mircea sau Razvan sunt la televizor in fiecare seara si el nu este. Cat talent irosit! Ce “Acces Direct” ar face el! Cu ce succes l-ar inlocui pe Bendeac in fiecare sambata! Ce “Sinteza” adevarata i-ar iesi de duminica pana joi! Si apoi ce-“N Gura Presei”!

Visul lui de aur, atat de drag incat nu l-a spus nimanui, este sa-si dea singur legatura. “Traian, ai legatura.” “Multumesc, Traian.”  Ar invata atunci si “diletantii” de Gadea si Badea cum se fac niste “pase” adevarate intre emisiuni.

Totul, de unul singur.

N.B. Intelegeti acum si obsesia cu mogulii?!

Traian Băsescu explicat stiintific: aici.

În colegiul 8 din Bucuresti (zona Apărătorii Patriei-Berceni-Giurgiului-Progresul), pe care-l reprezint în Senat, mă bucur de vecinătatea unor ilustri bloggeri: Simona Tache (Drumul Găzarului, cred), Nenea Cosmos, Julius si Pircă de la Daily Cotcodac (Julius stă chiar pe Soseaua Berceni, într-un bloc celebru pentru istoria sa ”izolationistă”).

Lipseste cineva? Cine mai trebuie adăugat pentru un tweetmeet exhaustiv?

Si cum ar arăta o hartă stilistică a colegiilor parlamentare din Bucuresti? După cum vedeti, condeiele celor din Berceni au aplecare spre satiră si pamflet: oare cei din Pantelimon preferă blogurile de analiză politică si cei din Drumul Taberei blogurile media?

De la Cronos .