Pe 31 august 2026 se închide finanțarea din PNRR. În 2021, României i-au fost alocate 29 de miliarde de euro! În patru ani, statul român a reușit să acceseze doar 11 miliarde de euro.
Într-un context economic extrem de complicat, în care se taie din veniturile categoriilor sociale vulnerabile (pensionari cu venituri mici, persoane cu dizabilități, bursele pentru elevi, studenți) pentru a se obține câteva sute de mii de lei la bugetul de stat, acceptarea unei pierderi de 18 miliarde de euro generează inclusiv o gravă problemă de etică!
Se pot pierde 18 miliarde de euro din motive de incompetență și iresponsabilitate, dar se impozitează veniturile de maxim 728 de lei ale persoanelor cu dizabilități?!
Un asemenea contrast delegitimeaza instituțiile statului român și încurajează abordările populiste.
Pentru a preveni aceste consecințe – nocive pentru economia națională și pentru democrație – sunt necesare răspunsuri oficiale la aceste doua întrebări:
- Cine sunt cei responsabili pentru pierderea celor 18 miliarde de euro?
- Ce măsuri concrete se iau pentru a preveni noi catastrofe similare?
Un cetățean corect informat și respectat poate accepta chiar și necesitatea unor măsuri de austeritate.
În schimb, senzația de sfidare și de inechitate flagrantă va determina, mai devreme sau mai târziu, revoltă și tensiuni sociale.
Prevenim sau acceptăm asemenea consecințe?
Foarte bun textul. Măsurile de austeritate pot fi discutate, dar numai într-un cadru de echitate. Austeritatea combinată cu risipă instituțională produce furie, nu disciplină. Și furia, în timp, erodează contractul social.
Dacă se ajunge la pierderi masive, trebuie să existe și răspundere patrimonială, acolo unde se dovedește neglijență gravă sau decizii abuzive. Altfel, statul își permite mereu să greșească pe banii altora.
Propunerea minimă ar fi o comisie de anchetă reală, cu acces la documente, audieri serioase și recomandări obligatorii. Nu un spectacol de televiziune, ci un instrument de responsabilizare.
Nu trebuie ocolit nici subiectul achizițiilor: standardizare, contracte-tip, criterii clare, eliminarea caietelor de sarcini „cu dedicație”. O mare parte din blocaje vin de aici: proiecte prost scrise, contestații previzibile, termene scurse.
România are nevoie de o „școală” internă de management al investițiilor publice, cu oameni formați și păstrați în sistem. Nu poți construi stat performant cu improvizație, consultanți schimbați și funcții ocupate temporar.
Responsabilitatea trebuie urcată până la nivelul decizional real: ministru, secretari de stat, șefi de agenții, directori de programe. Dacă răspunde doar „un funcționar”, atunci pedepsim executantul și protejăm comanda.
Din punct de vedere etic, întrebarea dvs. e corect pusă: cum justifici impozitarea și tăierile pentru cei fragili, când nu ești în stare să administrezi oportunități uriașe? Aici nu mai vorbim de ideologii, ci de bun-simț.
Ar ajuta enorm un tablou de bord public, actualizat, pe fiecare componentă: bugete, stadiu, întârzieri, blocaje, decizii luate, decizii în așteptare. Transparența nu rezolvă tot, dar face mult mai greu „să se piardă” lucruri în întuneric.
Este de neimaginat ceea ce se intampla in tara noastra.
Nu e suficient să spui „e greu”. Toate statele au birocrație, contestații, interese. Diferența este că unele au lideri administrativi care anticipează blocajele și intervin devreme. La noi, reacția vine când e prea târziu.
Un pas concret ar fi publicarea listelor cu proiectele ratate și cu motivele oficiale ale blocajului. Nu „interpretări”, nu „surse”, ci documente. Dacă instituțiile se tem de transparență, e un semn rău: fie ascund incompetență, fie ascund complicități.
Prevenția înseamnă și continuitate: proiectele de investiții nu pot fi resetate la fiecare schimbare de guvern. Dacă fiecare nou ministru vrea „propriul PNRR”, pierzi timp și coerență. Legea ar trebui să protejeze proiectele strategice de volatilitatea politică.
Atata timp cat faci ajustari luam bani de la persoanele cu dizabilitati spunand ca este austeritate iar intre timp pierzi miliarde de euro….ce ar mai fi de spus aici decat ca este o incompetenta pura.
O societate sănătoasă nu cere perfecțiune, cere corectitudine: să se recunoască greșelile, să se repare, să existe consecințe. Când instituțiile refuză această logică, oamenii încep să refuze instituțiile.
Finalul postării este, de fapt, testul: prevenim sau acceptăm? Dacă acceptăm, înseamnă că am normalizat dezastrul și nedreptatea. Dacă prevenim, atunci trebuie să începem cu două lucruri simple: adevăr public (cine, ce, când, de ce) și mecanisme dure de responsabilizare (termene, audit, sancțiuni, profesionalizare).
Din pacate romania este condusa de persoane care nu au nicio treaba cu administrarea unei tari,parca totul merge din inertie fara ca cineva sa intervina.
Inca o data spun ca romania este tara tuturor posibilitatilor aici se poate intampla absolut….ORICE.
Sistemul economic romanesc este in colaps,iar noi ne permitem sa pierdem atatia bani?este ceva incredibil si de necrezut.
O asemenea situatie nu este de acceptat,ba dimpotriva trebuie sa luam masuri si atitudine fata de cei care ne condus sa se trezeasca.
Avand un sistem economic subred romania nu isi permite in aceste momente grele sa dea cu piciorul la o asemenea suma de bani.
Sunt profund ingrozita de ceea ce se petrece la varful tarii mele.
Daca lucrurile vor decurge intr-o asemenea maniera viitorul acestei tari va fi unul incert si foarte intunecat.
Romaniei ii trebuie un plan de tara din punct de vedere economic pentru a putea evita un astfel de scenariu dramatic.
Contrastul pe care îl puneți în lumină este devastator: se caută bani la cei mai vulnerabili, dar se acceptă, aproape fatalist, pierderea unor sume care ar fi putut schimba infrastructura, sănătatea, educația. Aici nu mai e doar o discuție tehnică despre absorbție, ci una despre morală publică și respect față de contribuabil.
Întrebarea „cine răspunde?” trebuie să aibă un răspuns nominal, nu unul generic. Când se pierd miliarde, nu poate exista doar o ceață instituțională în care „sistemul” e de vină și nimeni nu plătește. Dacă nu există consecințe, se transmite mesajul că incompetența e acceptabilă.
PNRR nu e un „cadou”, e o oportunitate negociată, condiționată, cu termene și jaloane clare. Dacă administrația nu a fost capabilă să livreze, atunci problema este de capacitate și guvernanță: planificare slabă, achiziții blocate, management politic în loc de management profesionist.
Pe lângă vinovați, trebuie discutate cauzele structurale: legislație instabilă, achiziții publice contestate la nesfârșit, lipsă de specialiști în ministere, rotația politică a echipelor. Dacă acești factori rămân neschimbați, se repetă dezastrul și la următoarele programe
Pentru prevenție, primul pas ar trebui să fie o radiografie publică: ce proiecte au întârziat, de ce, cine a semnat, cine a avizat, cine a blocat. Un raport cu date, nu cu scuze. Un cetățean nu se mai mulțumește cu „proceduri greoaie” sau „context dificil”.
Romania nu isi poate permite sa piarda o asemenea suma de bani mai ales ca acum trecem prin momente foarte grele din punct de vedere economic.
Cred ca austeritatea este doar pentru o anumita categorie de oameni,nu este pentru toti.
Lipsa de implicare si de profesionalism a celor care ne conduc ne-a adus in aceasta situatie.
Când lovești în burse, în pensii mici, în sprijinul pentru dizabilități, justificarea trebuie să fie impecabilă. Altfel, austeritatea devine umilință. Iar umilința socială e combustibil pentru radicalizare și pentru ura față de instituții.
Într-un stat funcțional, pierderea unei sume de asemenea magnitudine ar declanșa automat anchete administrative, audit independent și audieri publice. Nu ca spectacol, ci ca igienă democratică. Altfel, se consolidează ideea că statul e o castă.
Pe lângă vinovați, trebuie discutate cauzele structurale: legislație instabilă, achiziții publice contestate la nesfârșit, lipsă de specialiști în ministere, rotația politică a echipelor. Dacă acești factori rămân neschimbați, se repetă dezastrul și la următoarele programe.
România are un reflex prost: tratează fondurile europene ca pe o „birocrație”, nu ca pe o șansă strategică. În loc să construim instituții care livrează, ne-am obișnuit cu improvizația. Costul improvizației, iată, se măsoară în miliarde.
Responsabilitatea trebuie urcată până la nivelul decizional real: ministru, secretari de stat, șefi de agenții, directori de programe. Dacă răspunde doar „un funcționar”, atunci pedepsim executantul și protejăm comanda.
O prevenție serioasă înseamnă și depolitizarea funcțiilor-cheie din implementare. Nu poți conduce PNRR cu numiri pe criterii de loialitate. PNRR cere competență, continuitate și autoritate profesională.
În acest caz, „ineficiența” este echivalentă cu o formă de nedreptate socială. Pentru că banii pierduți nu sunt abstracți: sunt spitale neconstruite, școli ne-modernizate, căi ferate rămase în secolul trecut, comunități lăsate în urmă.
Ar fi corect să se spună clar: câți bani s-au pierdut din cauza neîndeplinirii jaloanelor și câți din cauza întârzierilor la proiecte. Sunt probleme diferite și cer soluții diferite. Dacă nu diagnosticăm precis, ne vom trata cu lozinci.
Prevenția nu înseamnă doar sancțiuni, ci și stimulente: bonusuri pentru echipele care livrează la timp, penalizări pentru întârzieri nejustificate, contracte de management cu obiective măsurabile. Statul român încă fuge de ideea că performanța se măsoară.
Nu pot să nu observ și efectul politic: asemenea eșecuri legitimează extremismele. Nu pentru că „populismul are dreptate”, ci pentru că instituțiile îi oferă muniție zilnică. Când statul pare nedrept și incompetent, oamenii caută „salvatori”.
Incompetența este sora cu aroganța. Nu cred ca exista națiune care să nu bată mai tare cu pumnul în piept decât românul. Cine mă? Eu. Toate deciziile se iau după consumul de băutură, exemplu pe care Băsescu îl folosea la maxim când compara și cuburile de gheață care de reci ce erau nu aveau voie să depășească nivelul băuturii. Acum aroganța este presărată în momentul în care bați palma cu Soros și doctrina lui de om bolnav
Nu mai are rost sa speram la nimic bun de la acesti lideri fara viziune sau onoare.
Miliardele alea s-au dus pe apa sambetei din cauza hotiei si a prostiei administrative generalizate.
Sa vedem cine mai voteaza aceleasi partide dupa un asemenea esec monumental
Lipsa de implicare in a dezvolta romania au dus aici,trebuie a avem mare grija pe cine punem la conducerea acestei tari.
Este o suma colosal de mare iar tara noastra nu isi permite sa piarda asa ceva.
Trebuie sa fim constienti de faptul ca sectorul economic are mare nevoie de o infuzie de capital iar noi stam cu mainile in buzunare si pierdem bani din PNRR.
Nu credeam vreodata ca romania va ajunge intr-o asa situatie delicata,este strigator la cer ceea ce se intampla la nivel de conducere statala.
Pierderea banilor din PNRR ne arata ca la conducerea tarii se afla persoane carora nu le pasa de viitorul acestei natiuni.
Acest lucru va avea consecinte foarte grave asupra economiei romanesti.
Fara o strategie clara de tara nu vom putea reusii sa iesim din aceste momente foarte grele din punct de vedere financiar.
Nu se poate asa ceva…. In timp ce amaratii nu au ce manca, statul pierde miliarde de euro fara nicio remuscare. Sa le fie rusine celor care ne conduc spre un asemenea dezastru
Cel mai ușor lucru e să tai din banii celor fără apărare. Ca să obții banii din PNRR trebuie să pui osul la treabă, să vii cu proiecte viabile etc etc.
Vai de capu nostru, ne mananca astia zilele
Si totusi se impoziteaza persoanele cu dizabilitati… Nu mai am cuvinte. Asta nu e doar incompetență, e lipsă totală de empatie și cinism cat incape.
Impactul acestor fonduri pierdute se va simți direct în infrastructură și sănătate. Guvernanții preferă să taie de la cei săraci în loc săatragă fonduri europene pentru că atâta pot, sunt incapabili în stadiu terminal. Și da, e corectă concluzia, inechitatea flagrantă va alimenta extremismul politic în anii ce urmează.
Responsabili pentru aceswt fiasco financiar sunt functionari platiti cu salarii uriase nu au fost in stare sa scrie niste proiecte valabile. E atât de jenant, ne dă UE bani gratis aproape si noi nu suntem in stare sa ne folosim de ei!
Comentariile sunt închise.