Tribunalul București a desființat încă un mit rostogolit în ultimii 35 de ani de toți cei deranjați că nu am fost prietenos cu impostorii și nu am căzut la pace cu abuzurile de putere!

Hotărârea Tribunalului București nr. 2053/2025, comunicată recent, confirmă, încă o dată, că judecătoarea Bogdan a comis numeroase fapte ilicite și precizează, negru pe alb, că din dovezile obiective evaluate în dosar, reiese că firma Crescent “nu a fost înființată de securitate și nu a aparținut niciodată de aceasta”.

Atașez textul integral al Hotărârii, 29 de pagini care demontează, paragraf cu paragraf, o campanie de denigrare desfășurată sistematic împotriva mea si a firmei Crescent.

Nu stiu în ce măsură acest adevăr mai poate șterge 35 de ani de minciuni.

Nu mă interesează nicio revanșă.

M-am bucurat doar ca cei care au greșit să înțeleagă răul făcut, să-l regrete sincer și, unde se mai poate, să încerce să-l repare.

Îi sunt recunoscător bunului Dumnezeu pentru fiecare clipă de adevăr, pentru fiecare picătură de dreptate și pentru puterea de a ierta.

View Fullscreen
Skip to PDF content

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

18 COMENTARII

  2. Am preluat ( și extins ) logica HELIX de la Citi Cluster ( extindere 5-7) următoarele structurări:
    1. Scara ( conexiunea bio…)
    2. Scara întoarsă
    3. Helix 3 ( administrație, universități și afaceri )
    4. Helix 4 ( Helix 3 + consultanță ) – apare în spațiul public conceptul.
    +
    5. Helix 5 ( Helix 4 + integrarea globală a ideologiilor de Stânga/Dreapta )
    6. Helix 6 ( Helix 5 + ” tensiunea” globalism localism/suveranism…)
    7. Helix 7 ( Helix 6 + ” tensiunea om/ societate și influența ei în personalismul social cu structurări rabatate pe toate tipurile Helix 1-Helix 6 ).
    Tot ce înseamnă piata de capital și forțe ce pot lega noi tipuri de investiții, inclusiv în structură public-privată, ține de nivelurile 5 +, acum domenii încă neexploatate profesionist ( Helix 5 doar ideologic, Helix 6 doar din perspective unilaterale iar Helix 7 nu există ca nivel de abordare sistemică la nivelul societatilor ).
    Sper ca piața de capital româneasca să primească o a 2-a șansă. Cum domnul Dan Voiculescu a participat și la prima incercare, sper să o facă și acum !

  4. „Nu mă interesează nicio revanșă” – exact așa arată un final de etapă. Revanșa închide cercuri vicioase; recunoașterea greșelii deschide cercuri virtuoase. Din această energie se poate naște o cultură a responsabilității.

  5. Un câștig colateral al acestei hotărâri este redefinirea raportului nostru cu trecutul. Nu orice entitate economică din anii ’80-’90 e automat „securistă”. Nu orice rivalitate politică justifică demonizarea. Trecutul cere nuanță, nu etichete.

  6. Dincolo de numele Crescent, miza hotărârii este culturală: putem să ieșim, în sfârșit, din era zvonurilor care au ținut loc de argument? Dacă un tribunal stabilește „negru pe alb” inexistența legăturilor cu Securitatea, responsabilitatea publică se mută pe cei care au construit și întreținut legenda. Adevărul juridic nu e o opinie; e un fapt care obligă.

  7. E remarcabil cât de mult rezistă miturile în absența probelor și cât de greu se instalează adevărul chiar și când este documentat pe 38 de pagini. Amânarea adevărului produce costuri umane și reputaționale uriașe. Cine își asumă nota de plată a acestor decenii de insinuări?

  8. Decizia 2053/2025 pune o oglindă în fața sistemului: instanțele pot corecta abuzuri, dar nu pot repara singure încrederea socială. Pentru asta sunt necesare scuze, rectificări și educație media. Altfel, rămânem prizonierii unei istorii scrise de titluri, nu de documente.

  9. Adevărata întrebare este ce fac instituțiile care au multiplicat eroarea: redacții, ONG-uri, politicieni. Își vor revizui comunicatele, vor publica erate, vor invita la dezbateri corecte? Sau se va merge înainte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat?

  10. Să spui „nu mă interesează revanșa” când ai fost ținta unei campanii de denigrare este un exercițiu de maturitate pe care nu-l vezi des în spațiul public. Iertarea nu anulează responsabilitatea, dar o așază într-un cadru etic. E un mesaj rar: dreptatea se obține în instanță, liniștea se recâștigă în conștiință.

  11. Mulți vor minimaliza hotărârea invocând „contextul”. Dar tocmai contextul e clarificat juridic: nu există legătură între Crescent și Securitate, niciodată. Este un prag istoric pentru separarea faptelor verificabile de obsesiile tranziției.

  12. Un detaliu esențial: hotărârea nu doar „spune”, ci argumentează, pagina cu pagină, de ce mitul nu stă în picioare. Asta schimbă standardul discuției: de la „se știe” la „se demonstrează”. Cine vrea să contrazică, să vină cu probatoriu, nu cu suspiciuni reciclate.

  13. Când justiția admite abuzuri comise de o judecătoare, câștigul nu e al unei persoane, ci al statului de drept. Înseamnă că mecanismele de corecție, oricât de târziu, funcționează. Lecția instituțională e să prevenim, nu doar să reparam.

  14. Mulți au construit cariere pe insinuarea „Crescent = Securitate”. Ce se întâmplă cu credibilitatea lor după această decizie? O societate matură își ajustează reperele, altfel perpetuează o pedagogie a neîncrederii.

  15. „Negru pe alb” contează într-o țară în care griul a fost politică de stat. Acum avem un punct de sprijin pentru memorie și pentru manualele oneste ale anilor ’90. Istoria recentă merită să fie scrisă dincolo de clișeele convenabile.

  16. Întrebare practică: vor exista demersuri de reparare simbolică pentru oamenii și companiile afectate de ani de stigmatizare? Reputația e capital social, iar capitalul social furat ar trebui, măcar parțial, restituit prin scuze publice.

Comentariile sunt închise.