Două întrebări-teasing, potrivite pentru o zi de week-end în care – mi se spune – traficul on-line e oricum amortit, pentru că cititorii de bloguri se bucură de ultimele zile pe pârtii:
1. Credeti că timiditatea este un ”defect”?
2. Credeti că acest ”defect” ascunde o serie de calităti? Care?
E doar începutul unui dialog mai lung pe temă: mă implic în discutii, răspund la întrebări si astept să ne prelungim discutia la o cafea.
P.S. Chiar asa, cunoasteti vreun ”mare timid” pe scena publică?
un timid celebru e Silvian Ionescu.
@ Dan Voiculescu
Există mai multe feluri de timiditate, una care ia naştere din frică, alta care ia naştere din bun-simţ, alta care ia naştere din autism, alta care ia naştere din frica de ridicul… Dumneavoastră la care vă referiţi?
Apropo, care era soluţia la decriptare?
Dan Voiculescu a raspuns:
Vorbeam generic, tu ai introdus o nuanta salutara. Nu stiu insa daca, in realitate, lucrurile sunt asa de clar delimitate: poti fi timid, in acelasi timp, din toate motivele indicate de tine. Bunul-simt te poate face sa fugi de ridicol, din acest motiv poti deveni izolat etc.
Cei care reusesc decriptarea gasesc un numar de telefon unde vorbesc cu un specialist – atata tot. E un soi de head hunting…
Calin Georgescu este un ”timid” care probabil ar fi un excelent premier. Timiditatea e de fapt discretie si deschide problema: puterea apartine mai discretei familii Rockefeller sau unor agitatori precum Hitler ori Ceausescu??
Personal cred ca timiditatea nu poate fi catalogata drept defect din prima. In functie de modul in care se transpune in viata de zi cu zi, aceasta poate afecta in mod pozitiv/negativ viata individului.
Lipsa de indrazneala in viata personala asociata acestui „defect” poate determina aparitia unei perseverente si dorinte de reusita in cea profesionala. Uneori, aceasta, cand esti constient de acest lucru, poate fi transformat intr-un atu deoarece oamenii, profesional si personal, prefera cateodata persoanele mai „rezervate”. Trebuie doar sa stii cum sa il folosesti, as transformi un presupus defect in calitate.
Vorbesc acum din experienta personala. Intotdeauna am fost timid.
Dumneavoastra sunteti?
Emil Boc pare timid…sau poate doar mai retras.
Un lucru de adaugat: in online nu exista timizi. Aici toti ne transformam. Eu sufar de asa ceva doar cand sunt fata in fata cu o persoana. La telefon sau prin mail ma transform intr-o cu totul alta persoana, mult mai indrazneata. Dar la fel de profesionista.
Dan Voiculescu a raspuns:
Da. E unul din motivele pentru care ii vad pe multi defuland aici ceea ce refuleaza zilnic in viata reala.
Daca ne referim la timiditate in ansamblu ei este un defect.
una dintre calitatiile timiditatii care-mi vine acum in minte este bunul simt. Rar vei da de un timid care sa fie obraznic
Mi-am adus aminte: dintre cei cunoscuti, timid mi s-a parut Dacian Ciolos. Un foarte bun profesionist, dar nu foarte bun comunicator. Din cauza timiditatii probabil…
Dan Voiculescu a raspuns:
Foarte bun exemplu, de buna seama ca noi numim ”timiditate” o rezerva politicoasa care in Occident este o forma de normalitate.
Eugen Ovidiu Chirovici intru pilda. Eu zic ca timiditatea e buna – te ajuta sa actionezi in secret… si deci sa surprinzi adversarul in momentul distrugerii.
Tatal lui Columbeanu…
Depinde. Poate fi atat o calitate, cat si un defect. E o virtute atunci cand se manifesta prin decenta, bun-simt, modestie, cumpatare. E un defect atunci cand te impiedica sa iesi in evidenta si sa te faci auzit. Cu siguranta exista timizi pe scena publica, nu-mi vine acum cineva special in minte, insa nu politicieni. Politicieni timizi nu exista. Sau, daca exista, au ajuns acolo unde sunt printr-un mare noroc sau mare eroare.
Dan Voiculescu a raspuns:
Iti citesc blogul, felicitari.
1. DA . in – politica , afaceri , media
2 . in plan personal ascunde calitati …
Dan Voiculescu a raspuns:
Ma gandeam eu ca asa vei raspunde la punctul 2…
DUMNEAVOASTRA NU SUNTETI TIMID CI AROGANT
George Soros sau Mark Reich sunt timizi? Nu cred ca exista politicieni timizi, ci politicieni discreti.
Arpad Paskany a avut si el o doza de timiditate pana sa intre in fotbal. Credeti ca l-a avantajat sau l-a dezavantajat?
Politicieni timizi…Elena Basescu si Ialomitianu (sau Botis? nu stiu, nu-i deosebesc ca oricum umbla numai impreuna). In felul asta s-ar putea explica balbele pe care le scot in fata camerelor de luat vederi. Ca logic, daca erau prosti nu ajungeau europarlamentar si ministru, nu? Alti politicieni despre care sa pot spune ca sunt timizi nu-mi vin in minte. Dar imi vin in minte cativa, doar cativa, cu bun simt. In rest, numai de aia despre care se facusera bancurile de genul : culmea tupeului – sa impingi o baba pe trepte si sa o intrebi de ce se grabeste…Parca mi-l imaginez pe Boc…
Dan Voiculescu a raspuns:
Daca-i cum spui tu, e simplu: trece o data cu varsta si expunerea.
CALITATE:
Timiditatea in doze mici e buna(ca si gelozia:). Poate deveni o calitate cand apare sub forma de bun-simt, discretie, cand exprima pudoare. Atat timp cat o poti stapani este in regula.
DEFECT:
Cand depaseste anumite limite poate deveni chiar o boala. Se numeste ANXIETATE SOCIALA. Aceasta da, afecteaza dezvoltarea unei persoane din multe puncte de vedere (personal, social, profesional): apare izolarea, nu apartii nici unui cerc de prieteni, sansele de afirmare tind spre zero.
Candva am citit ca cea mai mare frica, mai mare decat frica de moarte, o reprezinta frica de a vorbi in fata unui public.
Concluzia mea este ca din cauza timiditatii se pierd destul de multe persoane cu calitati si competente. Acestea nu se pot afirma realmente. Internetul si mediul virtual a creat, totusi, o cale mai „prietenoasa| prin care si acestia pot sa dea frau liber idelor, gandurilor, a propriei personalitati. Cred ca fiecare are o bariera pe care, daca o descopEra, trebuie sa aibe curajul sa o depasca, iesind astfel de sub carapace. Sunt foarte multe de spus…
DOAR UN „MIC TIMID”:
Tin minte un „debate” intre Badea si Turcescu. Turceascu hartuindu-l pe Badea, iar Badea ramanand undeva lipsit de indrazneala. Pana si asa, Badea mi s-a parut ca a procedat cum era mai bine. Cea mai buna lovitura ramane eschiva, chiar daca Turcescu o confunda cu „mistocareala”.
http://www.youtube.com/watch?v=9S0HeexD3z8
P.S. „King’s Speech” – un exemplu in care personajul timid si balbait depaseste bariera.
Dan Voiculescu a raspuns:
Tu cum esti?
Nu.Nu cred ca timiditatea e un defect.Dar daca e prea mare,atunci este un defect.De exemplu daca eu detin o companie si sunt timid,nu o sa fiu un sef si conducator bun,pentru ca trebuie sa fi acea persoana care conduce,sa ai o persoanalitate alfa,de lider.
In schimb,in viata personala uneori sa fi timid nu e chiar asa rau.Trebuie sa lasi oamenii sa te descopere,nu sa pui tu „cartiile” pe masa.
Pe scena publica,mare timid nu vad,pentru ca au acesti oameni care ne guverneaza un tupeu de nici nu se pune problema „timiditatii”.
Va multumesc,astept noi teme de discutie !
Dan Voiculescu a raspuns:
Teme noi? Stai s-o aprofundam intai pe aceasta, poate ca ne-ar trebui pe scena publica o promotie de timizi…
Cristi Boureanu a fost timid, insa l-a tratat Vladescu – .
1. Şi da, şi nu.
Timiditatea este un defect pentru că îl împiedică pe individ să se manifeste aşa cum ar dori şi aşa cum, poate, ar merita, izolându-l într-o lume a lui, din care unii timizi nu ies niciodată. Dar, la drept vorbind, timiditatea nu este un defect, ci o stare temporară a personalităţii, care poate fi educată şi depăşită. Odată învinsă, timiditatea aduce o bogăţie de caracter, o rasare a temperamentului şi un anume ascendent faţă de aceia care odinioară îl intimidau sau, altfel zis, îndrăzneau să-l intimideze pe timid. Ei nu ştiu ce s-a întâmplat cu timidul, dar timidul ştie de unde vine deruta lor.
2. Timiditatea nu ascunde calităţi, dar, odată depăşită sau măcar nuanţată, coroborată cu alte însuşiri, ea poate să dezvolte în timp o serie de calităţi. Mă gândesc la o anume delicateţe, la o mai mare capacitate de înţelegere şi compasiune. Arareori timidul va deveni un expansiv. El va fi mai degrabă reţinut şi prudent, două însuşiri care pot fi atuuri mari în ziua de azi când foarte multe oportunităţi se pierd pre limba celui care vorbeşte prea mult…, se deschide prea tare în faţa cui nu trebuie.
În sfârşit, fostul timid va fi întotdeauna imprevizibil pentru adversarii săi. Pentru că un timid nu e lipsit de temperament. Doar proştii cred asta. Faptul că nu te dezbraci în public nu înseamnă că nu ai ce arăta. Cu cât e mai treptată etalarea, cu atât ea pare mai inepuizabilă. Şi uneori chiar este inepuizabilă, fostul timid devenind imprevizibil pentru el însuşi.
Arareori poate fi învins cel care s-a învins pe sine.
Dan Voiculescu a raspuns:
Exceptional raspuns; sunteti o inteleapta, cred ca ar trebui sa va cer si eu cateva sfaturi :).
1. Timiditatea nu este defect, dar nici calitate. Este pozitionarea interioara a individului fata de mediul extern.
2.Timizii, cred eu, s-au dovedit a fi mai profunzi in gandire.
PS: In momentul in care ai ajuns lider (politic, artistic, etc) inseamna ca ti-ai putut invinge timiditatea, macar pe respectivul plan. Daca nu mai esti timid in scris, de exemplu, cu timpul iti vei pierde timiditatea si in restul. Pentru ca o data castigata o batalie, legea firii te va face sa aplici, chiar inconstient, modelul de succes si in alte domenii din viata ta. Cred cu tarie ca printre lideri nu veti gasi timizi. Dar printre cei mai guralivi, exagerati si dornici/impinsi sa iasa in fata este posibil sa fi existat candva unii timizi. Ei s-au luptat cu firea proprie, au ales sa braveze, sa exagereze si, cu timpul, exagerarea a degenerat in tupeu si si-au pierdut complet timiditatea. Concluzia mea: nu cred ca exista timizi in spatiul public.
Dan Voiculescu a raspuns:
Pacat, poate ca putina decenta ar trebui sa le ramana si celor care sunt obligati sa se supra-expuna din momentul in care aleg scena politica. Din ce spui tu, nu le poti avea pe amandoua concomitent.
da…este interesant…. dar as vrea niste sfaturi…cum as putea sa ajut un coleg ce are aceasta boala…..sa-l ajut…sau sa nu ii fac rau….mai bine spus…
Dan Voiculescu a raspuns:
Sigur nu esti chiar tu… colegul?
Domnule senator, sunt onorata ca ati ales sa-mi raspundeti.
Ridic manusa si incerc sa explic mai bine ceea ce am vrut sa spun:
Citez din mine (cum suna asta!!!) : „Dar printre cei mai guralivi, exagerati si dornici/impinsi sa iasa in fata este posibil sa fi existat candva unii timizi. Ei s-au luptat cu firea proprie, au ales sa braveze, sa exagereze si, cu timpul, exagerarea a degenerat in tupeu si si-au pierdut complet timiditatea. ”
Nu consider ca toate persoanele publice sunt indecente. Daca eram de aceasta parere nu alegeam sa va urmaresc blogul.
Dintre persoanele publice sunt unii care au ales sa depaseasca granitele decentei. Unde cuvantul cheie este „dintre”.
Insa, cu riscul ca raman singurul soldat pe frontul ideii mele, cred in continuare ca nu exista timizi in spatiul public. Fara a insemna ca toti cei care nu-s timizi au devenit tupeisti.
Deci, poti fi si lider si decent, concomitent. Aici depinde de fiecare in parte: de educatie, de inteligenta si de imaginea pe care vrea s-o promoveze.
Dan Voiculescu a raspuns:
Mi-ar placea ca pagina ”Despre mine” de pe blogul tau sa fie mai… generoasa. Dar poate esti timida :).
Daca stii sa-ti transformi slabiciunile in calitati si sa scoti ce-i mai bun din ele, toate defectele pot deveni arme folositoare.
Dan Voiculescu a raspuns:
Tu ai reusit sa faci asta?
Desi am 35 de ani, timiditatea imi creaza grave probleme sociale. Desi sunt o leoaica foarte ambitioasa, am tendinta de a ma subestima si acest lucru ma defavorizeaza in relatiile cu colegii de serviciu. De curand am obtinut un serviciu nou, dar timiditatea imi joaca din nou feste. Sunt in centrul atentiei si faptul ca mi s-a atras atentia sa nu mai fiu timida ma determina sa accentuez aceasta teama. Imi vine sa fug….Sa ma ascund de mine…Ce sa fac? Oare ma pot schimba?
timid este mircea badea
Dan Voiculescu a raspuns:
Si eu cred asta, dar ramane intre noi :).
@ DV .poate din cauza ca acelasi raspuns l-ar fi dat si DV.inseamna ca nici unul din noi nu sta rau la capitolul empatie …
@DV+ Mihai . Nu cred ca de o generatie de timizi avem nevoie doar daca prin timizi intelegem o generatie de profesionisti tacuti… atunci da .
2. la PS am ramas dator cu un exemplu . cred ca timidul genial al romanilor este AMZA PELLEA .
Dan Voiculescu a raspuns:
O generatie de profesionisti tacuti – uite un deziderat in privinta caruia… empatizam.
Domnule D.Voiculescu eu cred ca decat sa vorbesc mult (ex.:”Aici o sa fie autostrada x….” , „Aici O SA FIE pasajul y ” etc.) si sa nu fac chiar nimic,atunci prefer sa nu spun nimic si doar sa fac acel lucru.Daca asta ma face timid,atunci sunt timid,nu am nici o problema cu asta.
Nu stiu daca va amintiti o editie a Jurnalului National .Erau doua poze.In una dintre ele era domnul Berceanu si arata cu mana unde va fi autostrada si in cealalta era alcineva,nu-mi amintesc,arata si el unde va fi autostrada,dar erau diferente de ani de zile ,si doar au spus,nu au si facut autostrada.
Atunci,decat sa dau din „papagal”(citez din Mircea Badea) si sa nu fac,prefer sa fac si sa tac.Sau,mai este o poarta:daca spun ceva si indeplinesc acel ceva, imi aleg cu intelepciune vorbele , nu spun orice .
P.S.:Acea vorba este absolut geniala : „Orice spui poate si va fi folosit impotriva ta !”
P.S. 2: Traim intr-o lume in care , conteaza foarte mult ceea ce spui si cum comunici.
Dan Voiculescu a raspuns:
Absolut: mai bine ”timid” in acesti termeni decat ”demagog”, ”gures” ori ”gargaragiu”.
@ Dan Voiculescu
Am înţeles… head hunting. Aveţi nevoie de criptori/decriptori.
În legătură cu timiditatea, vroiam să subliniez că nu se pot adresa astfel de întrebări cu „defect”, adică cu o ambiguitate foarte mare, în timp ce a doua întrebare este strâns legată de răspunsul afirmativ al primei…
Am să vă dau un răspuns, pe bune, despre un timid al politicii româneşti: Cristian Diaconescu.
PS.
Dacă aş formula şi eu o probă, ca cea cu criptarea/decriptarea, care să identifice un bun politician român… oare voi primi măcar un răspuns corect?
Dan Voiculescu a raspuns:
Depinde de pertinenta si relevanta ”probei”. Altii s-au supus ei? Si te-au multumit?
Off topic : va plac documentarele economice ? Daca da,aruncati-va un ochi si peste documentarul Inside Job,dupa care poate imi spuneti o parere.Multumesc !
@DV:Intradevar, in tarile „civilizate”, nu exista timizi (in viata publica), ci doar oameni cu o doza in plus de bun simt si care stiu ce inseamna bunele maniere.
In online, toti isi varsa frustrarile, pe blogurile politicienilor cel mai des. Cred ca am facut-o si eu uneori din greseala si imi cer scuze daca am jignit pe cineva.
Il sustin si eu pe mogul cu proba lui, dar propune si eu una, pertinenta si relevanta, in alt domeniu. Sunteti de acord?
Ce as putea spune public despre mine?
1. Sunt un om foarte complex.
2. Mai sunt si timida, intr-o oarecare masura. Touche, domnule senator, m-ati prins! :)
Cat despre detaliile telurice- cati ani am, ce scoala am absolvit, unde am lucrat ultima oara – nu pot sa dau aceste detalii in mod public. Nu ca ar fi exceptionale- as vrea eu! Dar faptul ca internetul este liber nu inseamna ca nu poate fi periculos. Acum celor carora imi trimit comentarii injurioase le sterg pur si simplu postarile. In viata reala oamenii nu scapa atat de usor. Nu ma simt in stare sa fac fata luptelor corp la corp.
Presupunand ca ar exista persoane respectabile pe care le-ar interesa mai multe despre mine… as putea trimite un e-mail cu informatiile respective. Numai ca nu stiu la ce adresa. :(
Dan Voiculescu a raspuns:
Iti sugerez eu un mail respectabil: [email protected] :).
Cam asa suna raspunsurile:
1. Se pare ca in Romania da, este un defect. Daca nu ai tupeu nu ajungi niciunde…
2. Da, calitatea de a fi altceva in afara de roman!!!
@ DV
Sunt timida dar ma tratez :)) – cam asa as rezuma. Am ajuns sa recunosc ca am o oarecare problema, am incercat sa descopar unde apare fenomenul si… sunt uimita si acum ca am reusit sa inving aceasta timiditate. Mai apare… dar imi creez o atmosfera care sa imi dea incredere in fortele si calitatile mele. Important e sa nu traiesti intr-o ezitare continua:)
@ DV cred ca asta e record de interactivitate pe blog … e vreun motiv anume ? parca nici nu as mai scrie de frica ca mi se raspunde …
oricum profesioniștii tăcuți sunt greu aproape imposibil de ancorat in mediul decizional de stat deoarece nu avem oameni care sa ii valorizeze . exista câteva oaze gen Bogdan Aurescu , secretarul de stat de la M.A.E. in rest ….
…cu privire la empatii puteam alege orice blog sa scriu dar l-am ales pe asta. exista in psihologie un concept care se cheamă sintonie. sunt putini oameni capabili sa intre în sintonie cu interlocutorul si sa producă efectele dorite .
In afara intrebarilor tip teasing…raspunsul la ultima intrebare – cea din p.s. Dv. este :
DA ! D.V. .
@DV: Daca am reusit sa fac asta? Intrebare capcana..pai tot ce pot sa spun e ca incerc in fiecare zi sa nu-mi arat defectele si sa le folosesc in avantajul meu, daca am reusit voi vedea in timp
@ Dan Voiculescu
Dacă tot mă încurajaţi, chair am să fac o probă de parlamentarism să vedem cum ştiu parlamentarii României să o rezolve. :D
Sper să daţi şi dumneavoastră o soluţie acestei probleme. Promit că nu va fi dificilă.
TIMIDITATE
Poate răsturna Puterea de-ar fi interes ,
Dar întreaga noastră opoziţie e timidă ;
Căci USL nu vrea să aibă în palmares
Imn cântat lui Zeus, cel de … panahidă.
Cunosc pe cineva cu aceasta boala. Tratamentul medicamentos nu prea ajuta. Va rog, daca stie cineva unde poate merge aceasta persoana pt terapie individuala sau de grup, un doctor, un sanatoriu ceva, sa ne spuna.
Timiditatea este un dezavantaj mai ales in vremurile pe care le traim in care cei care ne conduc promoveaza o singura trasatura de caracter si anume tupeul, tupeul fara margini.
La ce buna timiditatea? Timidul, ceva mai tacut, cu mult mai putin agresiv decat expansivul, cautatorul de noutati, s-a dovedit a fi sensibil la asumarea de riscuri, dar si la posibilitatea recompensei si asta ne-ar putea sugera ca tocmai de la cel sfios ne putem astepta la performanta, la succes in gasirea unor raspunsuri adecvate, la o capacitate de adaptare superioara.
Mi-a placut mult subiectul abordat, dar si raspunsurile. Fiind o timida au fost multe momente in viata mea cand nu am reusit sa-mi sustin cauza.
Insa fiecare lupta castigata pe dreptate mi-a dat curaj sa merg mai departe si a mai spart o bariera intre mine si timiditatea mea.
Romanii au nevoie sa scape de timiditate si sa creada in dreptatea lor, pentru ca pana la urma vor castiga.
Un cuvant atat de cunoscut parca nici nu mai cere o definitie de dictionar. Stim prea bine ce inseamna a fi timid, a manifesta sau a ascunde o anumita nesiguranta in raport cu ceilalti, a evita situatiile in care te afli in centrul atentiei, a lupta in tacere cu ceea ce poate deveni la un moment dat o adevarata „alergie” la interactiunea sociala.
Timiditatea este una dintre cele mai intalnite probleme si poate avea o influenta nefasta asupra celor care isi traiesc viata sub aura ei. Cu toate acestea, oamenii timizi nu se bucura de prea mare intelegere si simpatie.
Vă mulţumesc pentru vorbele bune, de apreciere şi încurajare. Nu cred că aveţi nevoie de consilierea mea. Eu aş avea nevoie în continuare de întrebările dumneavoastră pentru a mă redescoperi şi a mă reinventa. Îmi plac temele. Şi, à propos, am şi eu un blog.
1. Credeti că timiditatea este un ”defect”?
Nu toti timizii sunt defecti.
2. Credeti că acest ”defect” ascunde o serie de calităti? Care?
Ar putea ascunde intelegerea incertitudinii. Si asta este o calitate. Din ce in ce mai rara in tara care iese declarativ din criza mai des decat ma las eu declarativ de fumat..
Timiditatea duce la manifestari sociale neplacute. Un om care incearca sa scape de timiditate si sa fie mai sociabil cu alti oameni poate fi perceput datorita inabilitatii de a interactiona ca si snob, plictisitor, neprietenos sau slab.
Timiditatea se manifesta prin nervozitate in contactul cu alti oameni, prin lipsa abilitatii de a interactiona cu altii, autocritica acerba, o constiinta acuta de sine.
Oamenii timizi nu sunt intotdeauna lipsiti de prieteni. In momentul in care cu anumite persoane din anturaj au reusit sa depaseasca bariera din calea comunicarii, timizii incep sa se poarte normal si devin foarte placuti.
Oamenii devin timizi intrucat le este greu sa demareze o relatie cu cineva necunoscut sau intrucat se simt respinsi de ceilalti datorita faptului ca sunt tacuti, retrasi. Reactiile la astfel de situatii sunt diferite: unii sunt furiosi din cauza respingerii si au sentimente de superioritate si dorinte de razbunare. Altii devin si mai retrasi fiind din ce in ce mai convinsi de faptul ca sunt neinteresanti.
Comentariile sunt închise.