Aş sta, aşa cu faţa-n sus,
Lovit pieziş de vreme
Şi-ncet ca un izvor supus
Ţi-aş murmura poeme.

Şi patul de sub şira mea,
Podeaua care-l ţine,
Cu timpul s-ar dărăpăna
Şi-n casă-ar fi ruine

Şi peste molcomul prăpăd
Peste privirea-mi oarbă
Cu gura începând să vad
Eu, năpădit de iarbă,

Din somnul ca un trist magnet
Ce ştie doar să cheme,
Ţi-aş mai încredinţa încet
Mistere şi poeme.

Albitul firii mele os,
Schiloada chipăroasă,
Lovit de pietre dureros
Şi mărunţit de-o coasă.

Ar face gura şi-ar sopti
Despre ce e şi nu mi-i
În veacul de schizofrenii
Pân-la sfârsitul lumii

Şi dacă varul cel nestins,
Ce-i una cu folosul,
Cu cinic urlet dinadins
Mi-ar înghiţi şi osul,

Eu, tainic, blând şi tutelar,
Călcând tăceri postume,
Din toţi pereţii daţi cu var
M-aş reîntoarce-n lume,

Către o casă, unde-acum
Şi moartea mai aşteaptă,
Până să-nceapă tristul drum
De dincolo de şoaptă.

Să-ţi spun că încă nu-i târziu.
Ruina e departe,
Iar eu cu inima te ştiu
Pe viaţă şi pe moarte.

Aş sta aici, pe-acest prundiş
Pe care-mi este bine,
Ca vremii, pus hotar pieziş,
Să-mbătrânesc de tine.

Să-mi sugă oasele-n pământ
De parcă oase-aş plânge,
Să fiu doar calcar şi cuvânt
Şi-un ultim strop de sânge
.

(Adrian PăunescuPoetul)

Fie-ti tărâna usoară, Maestre.

(Voi amâna alte postări de azi)

56 COMENTARII

  1. Pentru Adrian Păunescu n-a mai fost loc de o minune, în România nu mai e loc pentru Poet, dar în sufletul meu rămâne aievea Poetul Adrian Păunescu!
    Să-i fie odihna veşnică în pace!

    „Şi totuşi există iubire
    Şi totuşi există blestem
    Dau lumii, dau lumii de ştire
    Iubesc, am curaj şi mă tem!
    ……………………………………

    Şi tu şi iubirea există
    Şi moartea există în ea…”

    A murit adolescenţa mea!

  2. exista o scara a valorilor si sunt de acord ca avem prioritati in omagiu …. insa ..

    -acum cativa ani sotia lui Adrian Paunescu a omorat o famile intreaga intr-un accident de masina iar senatorul Paunescu a facut trafic de influenta ca sa nu se faca dreptate drept urmare sotia nu a facut nici o zi inchisoare….
    -acum cateva zile 2 piloti militari romani au murit incercand sa nu cada pe casele oamenilor in conditiile in care daca se catapultau si avionul se prabusea in sat ar fi omorat cativa zeci de oameni …cateva randuri scurte in presa si atat….iar pe blogul acesta nimic …. deci unde e echilibrul si dreptatea ?

  3. S-A STINS UN OM , S-A NĂSCUT UN ZEU

    Apus la răsărit de soare
    Nu e o pură întâmplare ;
    O ştie numai Dumnezeu
    Că s-a născut un mare zeu.

    Să îl cinstim cum se cuvine,
    Acasă şi în ţările străine,
    Toţi de un sînge cu maestrul,
    De azi în cer, un zeu terestru.
    ––––––––––––

  4. Dumnezeu sa-l odihneasca! Este o pierdere imensa pentru poporul roman care a pierdut un mare poet, mare patriot si un mare roman…

  5. Astazi, literatura romana a pierdut poate cel mai mare poet in viata al neamului nostru. D-zeu sa-l odihneasca!

  6. Marelui maestru al poeziei româneşti, Adrian Păunescu :

    Te plâng pe versurile tale sublime
    Românii din ţară şi de pe aiurea ;
    Lacrimi dezgroapă-n ritmuri şi rime ,
    Moştenind de la tine”Totusi,iubirea” .

  7. DE TAINĂ

    Te pupi cu muza-n somn, dragă Maestre
    Şi printre gene priveşti *caricaturi rupestre*.
    Ţi-e milă de cei laşi, de ţara mamă în nevoi?
    De el, de ea, de noi, ce te vrem înapoi…

  8. Acum alearga dupa Lumina, dupa Alb.

    Multumesc si pentru acest strop de Poezie al Fenomenului Paunescu.

    PreaBunul Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.

  9. Pe langa trista veste privind trecerea in nefiinta a Maestrului Paunescu, un alt aspect m-a socat profund: Valul de comentarii (de pe internet) pline de ura !
    Dar nu doar o ura simpla,care se dilueaza cu timpul, ci o ura profunda de parca A.P. ar fi fost cel mai mare dusman al lor.
    Si asta m-a socat. Oare chiar asa popor animalic sa fim? Sau sa fie doar indoctrinarea tinerei generatii, insotita de crasa lipsa de cultura?
    Inca nu pot sa ma hotarasc…

  10. SIMŢIRE

    E pudică natura, oprindu-se din striptis.
    Azi nu mai dă spectacol şi nici baletul gratis.
    Veghează chipul dulce al celui cea cântat-o ;
    Răsfăţ de-ndrăgostită… Maestrul a lăsat-o !

  11. In aceste momente grele sunt profund indurerat pentru pierderea Maestrului Adrian Paunescu. Acest maestru al poeziei romanesti imi lasa un mare gol in sufletul meu ! Sincere condoleante familiei Maestrului si intregii Romanii !

  12. Am primit cu profundă îndurerare vestea că marele poet Adrian Păunescu a trecut la cele veşnice. Nu vom uita niciodată ce a însemnat Adrian Păunescu pentru noi, câte a făcut, prin versurile şi cântecele sale, pentru ca limba şi cultura română să rămână vii şi roditoare pe acest pământ”

  13. Sunt în stare de șoc. Nu pot să cred. Am mai pierdut un geniu. Am auzit această veste tristă de dimineaţă. Mă doare extrem de mult ceea ce s-a întâmplat. Adrian Păunescu a fost unul dintre cei mai mari poeţi ai României. Plecarea lui lasă un gol în poezia românească atât ca om, cât şi ca artist, ca formulă personală de poezie pe care o au destul de puţini în epoca noastră. PreaBunul Dumnezeu să-l odihnească în pace.

  14. România a pierdut unul dintre cei mai valoroși oameni de litere, tocmai într-o perioadă în care vocile literare românești sunt tot mai puține și tot mai puțin autentice. Cuvintele sale rămân un tezaur deosebit, care se va înscrie pe un loc de frunte în cultura română. Generațiile noi trebuie să aibă șansa de a învăța cât de importantă a fost activitatea acestui om, cât de frumoasă a fost creația sa artistică și cât de prețios este patriotismul adevărat din dragostea sinceră de țară. România simte dispariția omului, poetului, politicianului și personalității publice Adrian Păunescu. Omul s-a stins, dar Poetul rămâne în istoria literaturii române. Dumnezeu să-l odihnească !

  15. Consider că ne despărţim de una dintre cele mai importante personalităţi care marchează această epocă. Dincolo de calitatea extraordinară a poetului şi scriitorului Adrian Păunescu, personalitatea sa înseamnă și parte a conştiinţei naţionale.

  16. Trist…foarte trist. Incet, unul cate unul se duc toti oamenii de valoare ai acestui neam. Unii se duc de tot, unii in tari straine, iar noi, ceilalti, vom ramane singuri, izolati si tristi. Trist….

  17. PÂNĂ NU SE RĂCEŞTE

    Cine pune mâna, acum, pe drepturile de publicaţie a imensei şi supervaloroasei opere păunesciene, i-a pus Dracul mâna-n cap !!!

  18. Am pierdut unul dintre romanii care fac cinste acestui neam. Stau si ma intreb daca ne-a mai ramas o valoare de talia maestrului Adrian Paunescu.

  19. Una dintre personalitatile remarcabile din ultimii 40 de ani pleaca in nemurire.Nu conteaza ostilitatea unora fata de el,nimeni nu-i poate lua uriasa dragoste fata de cultura,fata de tara,fata de oameni.Nu exista alt roman care sa fi ajutat atit de multi alti romani.Omagiile aduse azi de mari cintareti ca Tudor Gheorghe,Seicaru,Alifantis,Baniciu,Socaciu,Hrusca,arata ca a facut ceva pt cultura.Lacrimile unor mari fotbalisti ca Hagi,Lung,Balaci,arata ca a facut multe pt sport.Regretele unor mari personalitati arata ca a facut multe pt tara.Un pios omagiu pt Adrian Paunescu,un monument al culturii romanesti si al renasterii nationale.Nici peste un mileniu nu se va mai naste un alt Paunescu,el si-a cistigat de-a pururi locul linga Eminescu,Blaga,Labis,Nichita sau Cosbug.Odihneasca-se in pace !

  20. Poetului la moartea sa

    Zăpezile postume au inceput să cadă
    Si lumea, adevărul a inceput să-l vadă
    Cum la nevreme iarna in vară azi incepe
    La fel, plecarea ta, eu nu o pot pricepe.

    In vine imi ingheată cuvantul de iubire.
    Cum te-am iubit in viată, poete, in nestire!
    Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze
    Suisul vietii tale, mereu pe metereze!

    Sărac si fără vlagă mă lasi acum, o pradă,
    Să duc lămpasul tău in lumea de paradă.
    Biet lampagiu se duse intr-o audientă
    La insusi Dumnezeu, să ceară-acum clementă
    (pentru poporul său.)

    Să stăm in rugăciune si să luăm aminte
    Că viata-i trecătoare si trece prin morminte!
    Să nu uiti niciodată, popor instrăinat
    Cum, către Dumnezeu, poetul te-a-năltat!

  21. Dumnezeu sa-l odihneasca!

    Aceasta pierdere se inscrie intr-un lung si cumplit sir de pierderi de valori ale neamului urmand indeaproape lui Grigore Vieru, Mihai Ungheanu si Mircea Micu.
    Pentru cultura romana, pentru limba romana, pentru firavele sperante de viitor ale romanilor, pierderea este ireparabila.
    In ceea ce priveste omul de geniu si opera sa, Istoria va desparti in viitor, ca de obicei, apele.
    Si ne mai exprimam totodata convingerea ca de acolo de unde este, poetul si luptatorul care a fost fratele nostru, al tuturor, va sti sa ne lumineze in continuare calea, in clipele de cumpana.

  22. Adrian Paunescu nu a fost o stea,nici o constelatie, el a fost si ramane un univers, frate cu divinitatea , un mare iubitor de tara si de neam, un geniu un poet unicat,invidiat de hienele si carpele inculte,de jeguri care mai misuna prin cultura romaneasca.

  23. Nu as dori sa-l plang, nu cred ca asta l-ar face fericit… Cred ca si-ar fi dorit sa ii citim si sa ii intelegem opera, astfel Poetul ADRIAN PAUNESCU sa ramana vesnic viu in inimile noastre, in cultura romaneasca. Cateva versuri impresionante pentru mine, vesuri in care poetul a reusit sa cuprinda conditia omului obisnuit si importante sentimente in cateva cuvinte:

    „Nu stiu daca ati aflat cu totii, oamenii milostivi si instariti
    De batrana ce-a furat de foame un banal pachet de biscuiti.
    Ea de acolo isi cumpara sarmana, ieftin alimentul preferat
    Pana cand cu preturile astea, n-a mai avut bani si l-a furat.

    Totusi cat de rea esti soro lume,
    Ce cumplit spectacol iti permiti
    Daca s-a ajuns sa moara oameni
    Pentru un pachet de biscuiti”
    Un pachet de biscuiti

    „Plini de boli şi suferind
    Ne întoarcem în pământ,
    Cât mai suntem, cât mai sunt,
    Mângâiaţi-i pe părinţi.”
    Rugă pentru părinţi

    „Şi, dacă o să ţinem minte,
    Probabil, când o fi să mor,
    Am să vă caut în morminte,
    Pe-un număr de interior.”
    Telefon peste moarte

    „Şi totuşi există iubire
    Şi totuşi există blestem
    Dau lumii, dau lumii de ştire
    Iubesc, am curaj şi mă tem.[…]

    Şi tu şi iubirea există
    Şi moartea există în ea
    Îmi place mai mult când eşti tristă
    Tristeţea, de fapt, e a ta.”
    Totuşi, iubirea

    „Nu-i o simpla încapatânare,
    pentru un ambitios pariu,
    dar aleg o cale complicata,
    tocmai din motivul ca sunt viu.[…]

    Greu îmi e si greu îti e si tie
    cu acest fel de a trai al meu,
    totusi, vreau sa stii ca, din pacate,
    dragostea e o dificultate,
    fara care-ar fi cu mult maï greu”
    Ce simplu mi-ar fi, daca nu te-as iubi

    Dumnezeu sa-l odihneasca!

  24. GÂNDUR
    – Mişcarea de Renaştere Naţională Adrian Păunescu ;
    – Sala Adrian Păunescu (actuala Sala Palatului) ;
    – Adrian Păunescu – brend de ţară ;
    – Patrimoniu Naţional – opera lui Adrian Păunescu ;
    – O sală dintr-o universitate să-i poarte numele lui AP ;
    – Strada pe care locuieşte să fie rebotezată AP.

    PA ! (Păunescu Adrian) maestru între maeştrii.

  25. Vai de tine Varane, ce ne mai plangi Poetzii cand decedeaza!…Dar esti partas la ticluirea marsava a Legii electorale pentru uninominal!…Si doar v-a zis Basescu, alegeri in doua scrutinuri, cel mai destept si cu priza la electorat sa intre in Parlament, dar tu ce-ai facut Varane, ai votat o lege nemernica si stramba care-a permis unuia dupa locu’ IV sa stea in banca Poetului Adrian Paunescu in Parlamentul Romaniei….Pentru asta si numai pentru asta, te voi alerga pana obosesti si te dai prins, deja nu mai ai cum sa-ti scoti din constiinta duhoarea de catushe, ca meriti pentru tot ce-ai facut in acesti 20(douazeci) de ani ai nostri Varane, nu ai tai!…Ti-ai batut joc de TARA VARANE SI NU TE VOM IERTA!…

  26. Rugă pentru Poet

    Enigmatic şi cuminte
    Ai plecat… şi, printre noi
    Au rămas simple morminte
    Să ne-afunde în noroi.

    Un Poet avut-a ţara
    Un Om mare cât un munte
    Ce-şi lua-n cârca-i mare vara
    Şi ne plimba-ntre cuvinte.

    Nu-s decât o biată frunză
    Care tremură de frică
    Dar încerc – ca pe o pânză –
    Un sentiment umil: de-opincă.

    Nu am cum să te întorc
    La românii tăi patetici
    Dar aş vrea eu să mă rog
    Ca spre Cer s-ajungi să predici

    Îngerilor, noi balade
    Şi cu muzica-ţi eternă
    Să ne dai pe veci, tu, Barde
    Steagul să-l lăsăm în bernă…

  27. Este cel mai mare vizionar si profet roman dupa Eminescu, singurul Maiakovski al Romaniei….. Desigur, Nichita, avand atatea din Esenin – rebuia sa aiba un egal…

  28. DACĂ STÂNGA NU E, NIMIC NU E

    Valoarea poetului nu o confirmă critica literară, bârfa organizată sau manipularea, ea având un singur decident – poporul, care în ce-l priveşte pe Maestru s-a pronunţat tare de mult, nepărăsindu-l vreodată, contopindu-se cu acesta. Fenomenul Adrian Păunescu a dominat lumea culturală românească din ultimii 40 de ani iar dispariţia lui fizică determină o explozie socială care ar putea ea însăşi să fie o şansă pentru Romînia spoliată şi anesteziată.
    Jalnicul Băsescu Traian prezent ieri la catafalcul Maestrului cu un buchet de crini din care îi lipsea doar Crin, a urmărit stoparea căderii în sondaje, convins fiind că * dacă stânga nu e, nimic nu e*.
    MRNAP (Mişcarea Renaşterii Naţionale Adrian Păunescu) s-a declanşat, iar Maestrul *răstignindu-se pe cruce* a făcut-o tocmai că ne aflăm la hotărâtoarea răscruce a existenţei naţionale.
    Generaţia de oţel te salută, dragă Maestre !

  29. UN MILION DE STELE PENTRU MAESTRUL ADRIAN PAUNESCU !

    UN MILION DE STELE PENTRU CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI !!

  30. Domnule Voiculescu, n-aş vrea să mă transform într-un judecător aspru tocmai azi, dar nu credeţi că era în puterea Domniei voastre ca măcar Antenele să instituie doliu? Este atât de… prozaic (să folosesc un eufemism) ca după ce îl evocăm pe marele poet să ajungem să ne întrebăm „cât timp petrecem la toaletă” că nici nu ştiu ce să mai înţeleg…
    Şi, după toate astea, să ascult pe o fătucă spunând „trupul lui Adrian Năstase” e prea mult! Nu credeţi că cei care transmit din locul unde ar trebui să fie numai cultură trebuie să corespundă acestui „grad”?!
    Păcat! Maestrul merita mai mult!
    Ştiu că acest guvern n-are niciun interes să aprobe doliul naţional, dar noi?!

  31. Tragica mea, condamnata mea ţară ,
    Din nou răstignită şi funerară,
    În static şi jalnic galop antigalop,
    Între secetă, foamete şi potop.

    Tragica mea adorată Românie,
    Calea nu ţi se mai ştie,
    Asupra ta îşi continuă asaltul
    Ba unul, ba celălalt, ba altul.

    Mutată cu forţa, de la lei la roni,
    Te-au încălecat pigmei autohtoni,
    Care te-au trădat şi te crucifică,
    Într-o păcăleală aproape mirifică.

    Te-au retrogradat urât, cu voia,
    După cum i-a mânat paranoia,
    Din săracă, te-au făcut mizeră,
    În timp ce afacerile lor prosperă.

    Vor să te scoată şi de pe hartă,
    Ţara mea tristă, de pe linie moartă,
    Văduvă între văduvele sărace,
    După fiecare război, după fiecare pace.

    Şi, acum, când eşti într-o criză majo¬ră,
    Marinarul mlaştinii mi te devoră.
    Ţukalarul lui mic şi obedient
    Îţi acoperă florile şi vieţile cu ciment.

    A venit o haită portocalie,
    Să ia România şi s-o sfâşie,
    A furat şi-a minţit şi trădează,
    Ciumă ajunsă în ultima fază.

    Prin complot, cinism şi bârfă
    Vor să te facă o ultimă târfă,
    Să te culci cu toţi banii de împrumut
    Şi să uiţi cine-ai fost şi ce rang ai avut.

    Că ai fost regină între popoare
    Şi te respecta, chiar dacă nu te iubea, fiecare.
    Sate se sparg, oraşe se-nnămolesc,
    Se falsifică specificul românesc.

    În spaţiul mioritic, oiţa nu mai trăieşte,
    Mai sunt nişte lupi care urlă câineşte
    Şi, ca de moarte să se mai spele,
    Ciobanul a emigrat între stele.

    Vâjâie vântul în orbitele goale
    Ale viteazului cu durere de şale,
    E târziu şi în ceasuri şi afară
    Civilizaţia, acum, stă să dispară.

    Ca într-un deochi, ca într-un blestem
    În socialism eram bolnavi de sistem,
    Ca o pedeapsă cu puşcărie grea,
    Lipsa competiţiei ne deprima.

    Şi-acum în capitalism ni se-arată
    Toată această recesiune turbată,
    Pe roşu am prins toate stopurile
    Terorizaţi, am trecut toate hopurile.

    Ce e tot acest coşmar, pentru
    Dumnezeu?
    Parcă ne e şi mai rău şi mai greu,
    Căzută de-o crimă fără căinţă,
    Libertatea e de unică folosinţă.

    Cei mai mulţi n-au nici dreptul la pâine,
    Aparenţă de om, tratament pentru câine,
    Dreptatea însăşi, elementară,
    A fost ucisă pe un peron de gară.

    Stăm cu chirie la noi acasă,
    Birurile se înmulţesc şi ne apasă
    Şi întrebăm tăişul sabiei
    Şi pe cârmaciul nărod al corabiei

    Cu ce drept în prăpăd să ne lase,
    Cine-i stăpânul propriei noastre case?
    Cui i s-a retrocedat, cu minciună vinovată,
    Ceva ce n-avusese, de fapt, niciodată?

    Melancolica mea Românie,
    Fă-ne să ştim că mai eşti vie,
    Scutură-ţi pigmeii care te călăresc
    Şi gustă o bucată de măr creţesc.

    Fă-ţi dreptate, că altfel mori,
    Printre atâţia vânzători şi trădători,
    Tu eşti o ţară între ţările astrale,
    Însângerată-i gloria istoriei tale.

    N-au cum să te mai conducă nişte derbedei,
    Care, când nu fac pe alţii, fac pe ei,
    Vezi că din bun-simţ se şi moare,
    Românie de sine stătătoare şi pierzătoare.

    Tragică Românie, aflată sub ape,
    Ce aproape e potopul, ce aproape!
    Poate că n-avem puterea de a-l recunoaşte,
    Dar potopul lucrează între berze şi broaşte

    Şi ţara ni se pustieşte de tot,
    Când pe guvernanţi îi doare în cot
    Şi coboară şi ei, din când în când,
    Să-i audă pe oameni plângând.

    Şi se prefac jenant că regretă,
    În sumbrul lor teatru de operetă,
    În potop, nici clopotele nu mai bat
    Pământul horcăie şi s-a înmuiat.

    Poate că te vei răzbuna, odată
    şi-odată,
    Românie minţită, furată şi violată,
    Românie de noroi, Românie de icoană,
    Caz unic şi tragic de văduvă orfană.

    Doar atât am putut aici închega,
    O rugăciune pentru învierea ta
    Şi te rog eu, cum te roagă fiecare,
    Să ieşi din cumplita crucificare.

    Şi, din inteligenţă şi din instinct,
    Glasul tău să se audă distinct,
    Ca-n faţa lumii, în faţa porţii,
    Să se adune viii şi morţii!

    Şi, ca o-ntoarcere la tine în destin,
    Ridică-te, ţară!
    Ajută-ne, Doamne!
    Amin!

    30 iunie 2010
    Adrian Paunescu

  32. De veghe unui somn sublim

    Încă-o moarte ne străbate
    Învăţăm să tot murim
    Ăsta-i drum spre libertate
    Sau un drum spre ţintirim?!

    Orice-am zice, orice-am tace
    Existenţa ne-a fixat-o
    Între-a fi şi a mai face
    Inima ne-a ferecat-o!

  33. Am fost la înmormântare… tot timpul m-am gândit: ce zi de vară! Doar culorile trădau anotimpul în care ne aflam! Parcă a adus vara această pierdere, parcă toată căldura din inima-i explodată s-a risipit în atmosferă…

    Ca o reverenţă, frunza
    de Adrian Păunescu

    Pregătiri de toamnă şi la mine-n sânge,
    şi o greutate simt acum la mers,
    cred că-mi face semne frunza ce se frânge,
    printr-o reverenţă dinspre univers.

    Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă
    că-i destulă toamnă s-o aştepte-n noi,
    dacă nu le vine ochilor să-şi creadă
    că senini din toate sunt numai ei doi.

    Ca o reverenţă frunza-n prăbuşire
    umerii mi-i umple de un tragic scrum,
    triste monumente uită să respire
    când se-aude ţipăt de cocor în drum.

    Sunt schimbări grozave orşiunde, parcă,
    prin tufişe slute – zdrenţe moi de nimb,
    cu prilejul vieţii moartea mă încearcă,
    toamna-i anotimpul ce devine timp.

    De-ntrebări finale, ziua este plină,
    toamna arde cuprul în copacii gri,
    ca o reverenţă frunza în lumină
    caută motivul de a se jerfi.

    (din vol. „Apogeul firii”)

  34. DE NECREZUT

    În porumbelul alb de la Spitalul de Urgenţă
    Sa-ntruchipat sufletul pur eliberat, din trup
    Purtat pe braţe de voinicii epocii Hei Rup,
    Un semn Divin ce-l vom păstra cu sapienţă.

    Prezent şi câinele de pază până la cimitir,
    A dipărut (unde s-a dus?) ca vinul din potir.
    Ce straniu ! Toţi simţeau, la fel , că omul zeu
    De-acum e preluat spre infinit de Dumnezeu…

    P.S. Îregistrările confirmă, Maestre

  35. Aşa i-a scris Păunescu în 8 februarie 1986 lui Ceauşescu şi cred că avea un temei pentru aceasta. în cuvântarea acestuia din 6 februarie din sedinţa CPEx.
    Iată însă ce-i scria Adrian Păunescu, tot lui Ceauşescu în 9 august 1988:
    “In patrie apar din nou paragini
    Si se lucreaza mult prea neglijent.
    Ma urmaresc dramatice imagini
    Abia mai avem loc pe continent
    Si presa lumii in diverse pagini
    Ataca Romania vehement.
    Au devenit prea relative toate,
    Cad case si cad sate prea usor
    Romanii nu mai au stabilitate
    Ca sa-si organizeze viata lor.
    Si totul nu se poate si se poate
    Si-acestea ne usuca si ne dor.
    Pe unguri ii sfidam in gura mare
    Ei nu de grija noastra nu mai pot
    Dar si pe noi in patrie ne doare
    Romanii insisi tot la fel socot.
    Opriti fortata sistematizare
    Si darimarea satului de tot.
    Nu luati pamintul de pe munti si dealuri
    Incredintindu-l unui brat de stat
    Vor trece vremuri si vor trece valuri,
    Dar vom lucra pe unde-am mai lucrat.
    Si ca un ideal de idealuri
    Taranul se va incolona in sat.
    Zizania a aparut in tara, ca un produs de larg consum,
    Dar cum a fost posibil sa apara cind noi in lume ne-am croit un drum
    De tara demna de gindire clara,
    Cind noi o noua patrie facum.
    S-au adunat necazuri si probleme
    Se minte mult si se traieste rau
    Nemultumirea blestema si geme
    S-a raspindit cel mai urit dudau.
    Sint scosi din lupta oameni de valoare
    Cultura e condusa de zidari.
    Nu mai avem reviste si ziare
    Si ciuma parc-a dat in carturari.
    Din nou nenorocitele dosare in promovari se-arata mari si tari
    La radio nimic nu se mai spune-
    O trancaneala de parfum.
    S-a stabilit ca toate-s foarte bune,
    Ca raul sa apara doar postum.
    Nu mai avem nici televiziune
    Doar studio de poze de album
    Eroului dintr-un balcon din piata
    Ii scriu acestea ca un mort, si eu,
    Urindu-i sa rastoarne intr-un an de viata
    Ceea ce prostii au zidit mereu.
    Hei, om cu atitudinea-ndrazneata
    Noi intelegem cit va e de greu
    Dar doboriti restrictii si minciuna
    Si adunati-i pe viteji din nou
    Spre tara urca norii de furtuna
    Avem nevoie in lume de ecou.”
    Adrian Paunescu 9 august 1988
    Arată-mi, te rog, o singură scrisoare în acelaşi registru, scrisă de unul din cântăreţii actuali ai lui Băsescu, despre IADUL către care duce ŢARA.

    Adrian Paunescu – Mortul învingator
    Ce tara, ce morala, ce prapad,
    Un fapt de viata mai grozav ca toate,
    Un mort este votat majoritar
    Si-n clasament pe toti cei vii îi bate.
    Asa a fost si este si va fi
    Conflictul de-ntuneric si de groaza,
    Un mort învinge pe cei vii la vot
    Si ei aproape cred ca îi triseaza.
    Si, vai, absurde autoritati
    Se strâng buluc si judeca draceste
    Si îl declara pe învinsul lui
    Învingator, doar pentru ca traieste.
    Si mortului ce i-a învins pe vii
    Nici nu au apucat sa-i faca groapa
    Si-n primaria lui de-nvingator
    E ordin ca petrecerea sa-nceapa.
    Si prostii râd, în nebunia lor,
    Întarâtati de linistea nocturna
    Si unul zice: hai sa-l îngropam,
    La locul care-i place lui, în urna.
    Ce tara, ce morala, ce prapad,
    Politica de-a pururi surdo-muta,
    Învingatorul se întoarce-n sat,
    Dar voturile lor nu-i mai ajuta.
    Probabil, e-o parabola, aici,
    Chiar daca nu o pomeneste cartea,
    Traim învinsi în fiecare zi,
    Iar, ca sa biruim, platim cu moartea.
    ADRIAN PĂUNESCU

  36. mama mea a fost diagnosticata cu ,carcinom scuamos necheratinizat(g1) pe data de 14.11.2010 e o forma de cancer de col uterin si are nevoie in cel mai scurt timp posibil de un tratament special dupa care va urma operatia prin care se vor elimina ganglioni limfatici si ce mai este nevoie pt toate acestea este nevoie de o suma de bani care poate ajunge undeva in jurul sumei de 100.000.000. lei vechi (este o suma mica insa noi fiind foarte saraci nu avem o asemenea suma ) daca aveti posibilitati financiare mai bune si daca doriti sa o ajutati pe mama mea puteti trimite o suma de bani in acest cont de BCR 4689 1801 7594 6060 Sunt din orasul tg-jiu daca este cineva din tg-jiu si ma poate ajuta cu ceva ma poate contacta la nr de tel 0771354226

Comentariile sunt închise.