Sep 21

Lucrarea ,,Uniunea Social Liberala – ideea care l-a ingenuncheat pe Basescu Traian” a fost lansata  la sfarsitul lunii martie 2014 si, din marturiile publice, am tras concluzia ca  s-a bucurat de atentie, a provocat numeroase reactii, multe dintre ele avand substanta analizei atente. Volumul s-a epuizat si am considerat ca este un gest normal, de respect pentru public, sa dau curs cererii pentru o suplimentare de tiraj care va fi difuzat impreuna cu Jurnalul National. De altfel, ingemanarea celor doua produse intelectuale nu este intamplatoare:  cred ca ele se completeaza si se potenteaza reciproc, ziarul pe care l-am infiintat in urma cu doua decenii fiind  promotorul si sustinatorul multor idei care sunt dezvoltate in lucrarea de fata.

Reeditarea acestui volum este justificata si de faptul ca, dupa o jumatate de an de la startul lui spre public, ideile pe care le-am prezentat si sustinut sunt pe deplin actuale.

Referindu-se la carte, actualul Presedinte al Senatului si probabil viitorul Prim–ministru vorbeste despre USL ca o istorie care merita sa fie aflata, mai ales ca acest proiect politic nu si-a indeplinit cu totul misiunea.

Regimul Basescu, aflat in agonie, in ultimele luni de mandat, se comporta ca o fiara turbata. El reuseste sa faca victime, ultimele inscrise pe lista lui de adversari. Faptul ca a reusit sa obtina o condamnare impotriva mea, nu inseamna ca m-a si infrant. Dimpotriva, regimul lui este ingenuncheat si infrant in fata istoriei.

Din postura de detinut pentru delict de constiinta, adaug cateva reflectii menite sa deschida si mai larg interesul pentru proiectul politic cel mai cuprinzator la care am participat ca initiator si caruia i-am devenit si cronicar.

In opinia mea, totul a pornit de la o discutie pe care Basescu a avut-o cu doamna Lia Roberts, o romanca cu cetatenie americana, sefa republicanilor din statul Nevada si consulul onorific al României la acea vreme, care si-a anuntat in 2004 intentia de a candida la alegerile prezidentiale, în calitate de independent.

Am stat indelung de vorba cu doamna Roberts, iar concluzia acestor discutii a fost ca Romania avea nevoie de o schimbare, recunoscand totodata ca sarcina nu este deloc una usoara.

In perioada respectiva, 2003 – 2004, Basescu a aflat cum intentiona doamna Roberts sa procedeze daca nu si-ar fi retras candidatura, daca proiectul sau ar fi reusit.

Conform Constitutiei, Presedintele Romaniei nu avea prea multe parghii la indemana pentru a schimba lucrurile. Dar avea totusi in putere nominalizari importante la institutii de mare impact.

In principal, in zona informatiilor (serviciile secrete) si in zona deciziilor finale judecatoresti (prin numirile magistratilor).

Pentru traseul de punere in practica a gasit categoria procurorilor. Astfel a transformat tara intr-o tara a procurorilor.

Problema nu era conceptul, constructia sistemului, ci scopul folosirii lui.

Daca acest sistem ar fi fost folosit pentru asanarea societatii romanesti (de care era si mai este inca mare nevoie), planul ar fi putut sa schimbe Romania in bine.

Din pacate, cel mai slab presedinte pe care l-a avut vreodata aceasta tara a construit si a folosit sistemul pentru controlul discretionar al societatii romanesti, impotriva propriului popor pe care l-a umilit transmitandu-i explicit ca traieste intr-o tara de mana a doua si l-a invitat sa-si caute prosperitatea peste granita, l-a izolat arbitrar la limita spatiului Schengen, l-a sufocat de saracie, de grijile zilei de astazi si de maine.

A functionat perfect gandirea dictatoriala a celui care nu-si asuma incompetenta economica, politica, a celui care foloseste pe toata lumea, dupa care ii arunca si distruge tot ce nu poate controla.

Iar pentru regimul sau politic, eu am avut intotdeauna un mare defect: nu au avut cum sa ma controleze, sa ma sperie sau sa ma intimideze. Poate de aceea s-a si ajuns, in final, la dosarul ICA. Dosar redeschis, printr-o coincidenta, in 2007, anul in care am fost presedintele comisiei care l-a suspendat pentru prima data pe Basescu Traian.


Sep 18

Fara un motiv anume, am trecut zilele aceastea in revista intalnirile pe care le-am avut in ultimii 10 ani cu Traian Basescu.

Ne-am intalnit de putine ori in aceasta viata, iar de fiecare data au existat martori care pot confirma oricand cele discutate.

Prima data, in 2000, cand Basescu a candidat la Primaria Capitalei.

Atunci, prietenul meu, George Copos a insistat sa vin la el, la Hotelul Crowne Plaza, sa ma intalnesc cu Basescu. Pe Copos este greu sa-l refuzi, asa ca m-am dus.

Am intalnit un om slugarnic, care a inceput sa ma roage, punandu-si cenusa in cap, sa trec cu vederea o exprimare nepotrivita la adresa mea.

Il interesa ce ar trebui sa faca pentru ca trustul de presa fondat de mine sa-l mediatizeze intens, intr-un mod pozitiv, sa nu-l mai critice – cu alte cuvinte, sa-i fie obedient.

I-am replicat ca nu poate si nu trebuie sa faca nimic pentru ca, in calitate de candidat, va fi cu siguranta in atentia presei.

Imi amintesc ca, ulterior, m-a sunat, de cateva ori, cu diferite cerinte referitoare la aparitiile sale la TV. Se ruga frumos de mine, rusinos de frumos. La aceste discutii au asistat diferite persoane care se aflau la acel moment in biroul meu (unde, in stilul care ma caracterizeaza, purtam marea majoritate a apelurilor pe difuzor)

 O alta intalnire, la câteva zile după ce câştigase prezidenţialele.

I se părea că nimeni nu-l poate refuza. Discutia a avut loc in biroul meu de la Senat. Acolo, deşi m‑a rugat insistent sa-l ajut sa-si puna oamenii la şefia celor două Camere ale Parlamentului, l‑am refuzat categoric explicandu-i ca am participat la alegeri in alianta cu PSD si ca vom vota propunerile acestui partid, respectiv Nicolae Vacaroiu la Senat si Adrian Nastase la Camera Deputatilor. Si asa am si facut!

Respingerea categorica a acestei rugaminti l-a determinat pe Basescu sa ma ameninte raspicat: « O sa va para rau ! », dand cu pumnul in masa si parasind biroul.

In aceeasi perioada a avut loc si poate cea mai cea mai cunoscuta intalnire a mea

cu servilul Basescu, cea in care el a recunoscut ca se „căciulise“ la Grivco (un episod relatat cu detalii in cartea „Uniunea Social Liberala – ideea care l-a ingenuncheat pe Basescu Traian”).

 Tot George Copos a mijlocit, undeva la sfarsitul anului 2004, o discutie la Cotroceni ceruta insistent de Basescu.

Era disperat ca nu avea majoritatea in Parlament si nu putea forma un guvern stabil.

Dupa o ora de discutii, am fost de acord ca PUR sa preia trei portofolii in Guvernul Tariceanu: George Copos – vicepremier, Codrut Seres -Ministerul Economiei si Comertului iar Sorin Vicol – ministru delegat pentru coordonarea autorităților de control.

Pe de alta parte, Marko Bela confirmase deja participarea la guvernare, iar un lucru era atunci cat se poate de clar: Romania avea nevoie de un guvern stabil. Ne aflam in perioada de pre-aderare la Uniunea Europeana, iar o posibila criza guvernamentala ar fi putut pune in pericol procesul de aderare. Acesta a fost motivul principal pentru care am acceptat.

In plus, PUR avusese cu PDSR un acord pentru alegeri, nu si pentru guvernare. Deci, fata de acestia, nu incalcam nicio intelegere scrisa sau verbala.

Din nou, si la aceasta intalnire, Basescu Traian s-a comportat cordial, prietenos.

A urmat discutia de la restaurant.

Intalnirea, solicitata tot de el, a fost organizata printr-un “prieten” al sau care, ulterior, a inteles, la randul lui, ca acest om nu merita prietenia nimanui (asa cum si George Copos a inteles, mai tarziu).

Scopul intalnirii era dorinta lui Basescu de a scoate UDMR-ul de la guvernare.

 Am mai avut o convorbire la Cotroceni.

Atunci cand Basescu urmarea debarcarea lui Tariceanu. Mi-a spus exact asa: “Domnule Profesor, sunteti nascut in ’46, deci suntem apropiati ca varsta. Nu mai mergeti pe mana unui cal mort. Tariceanu nu are niciun viitor“.

Am replicat ca nu merg pe mana nimanui.

Nici acum nu inteleg ce vroia sa puna la cale, dar vazand ca nu sunt cooperant a schimbat discutia.

La toate intalnirile a incercat sa fie simpatic sa-mi castige increderea si sa colaboram politic.

De fapt, a cautat permanent sa-mi castige bunavointa, crezand ca astfel trustul de presa fondat de mine va fi sensibil la solicitarile lui de mediatizare pozitiva.

Aceste intalniri fara niciun rezultat pentru el, au condus la cavalcada de atacuri publice, la persecutia trustului de presa, la controale abuzive, la dosarul CNSAS si, in final, la dosarul ICA.

Sep 07

In ultima perioada m-am gandit, in mod egoist, la mine.

Insa gandindu-ma la mine, fara sa vreau am ajuns sa ma gandesc la voi, la familia mea. Dar aceste ganduri imi apartin si nu este cazul sa le fac publice.

Am noroc de foarte multa iubire – pe care o simt cu toata fiinta mea – din partea familiei. De asemenea, ma simt norocos ca am puterea sa nu fiu afectat de ura vrajmasilor.

In schimb, dupa ce am stat de vorba cu voi, cei dragi din familia restransa, familia mare si familia foarte mare, am ajuns cu gandul la ticalosi, fiinte fara onoare, invidiosi si razbunatori.

Ura lui Basescu ma face mai puternic, mai demn, mai curajos.

Intorcandu-ma la mine, m-am gandit la rezultatele muncii mele care au fost intodeauna la vedere, transparente oricand, pentru oricine.

Sute de milioane de euro taxe si impozite platite la stat (conform datelor disponibile pe site-ul ministerului de finante – 326 de milioane de euro numai in ultimii 10 ani), zeci de mii de locuri de munca in companiile pe care le-am fondat, cel mai puternic grup romanesc de presa urmarit zilnic de cca 10 milioane de romani, fundatii cu scop umanitar dar si cu scopul promovarii inteligentei si performantei tinerilor (5.000 de tineri talentati sustinuti de Fundatia pentru Dezvoltarea Romaniei).

Evident insa ca cea mai mare realizare ramane Familia, copiii mei minunati, nepotii mei dragi si prietenii mei de suflet (unii dintre ei ca si copiii sau fratii mei).

Simt ca misiunea mea e departe de a se fi incheiat. Am indeajuns de multe resurse interioare pentru a gandi si concretiza lucruri.

Aug 22

In fiecare rau există, intotdeauna, si un bine, oricat de greu ar fi de identificat, initial.

In legatura cu mine s-au spus, in timp, multe neadevaruri. Unele au fost generate din rea-credinta, altele – din prejudecati pur omenesti sau necunoastere.

Mai mult, la inceptul anilor ’90,  Petre Mihai Bacanu a alimentat constant, timp de 7 ani, ca o picatura chinezeasca, mitul ca eu as fi administrat conturile secrete ale lui Nicolae Ceausescu. Se spunea, nici mai mult, nici mai putin, ca eram mana dreapta a dictatorului, “omul din umbra”, “eminenta cenusie” a vechiului regim.

Ulterior, o comisie guvernamentala condusa de Mugur Isarescu, o comisie parlamentara si o instanta de judecata au concluzionat ca aceste conturi nu au existat. M-am ales cu nevinovatia pronuntata de justitie, conform hotararii 531/08.04.1997 si cu scuzele publice ale domnului Bacanu, insa acest mit a ramas.

Afirm in fata lui Dumnezeu ca tot ce am realizat in viata, am realizat prin munca, multa si cinstita.

Suspiciunea nu s-a spulberat insa, bazata partial pe povestea lui Bacanu, pe infinite interpretari dar si pe ideea comuna ca oamenii de afaceri obisnuiesc sa isi plaseze banii in conturi bancare din strainatate.

In incercarea de a clarifica aceasta suspiciune  solutia mi-a fost oferita, nesperat, de judecatoarea Camelia Bogdan.

In decizia sa istorica scrie, referitor la confiscarea averii mele:

“……… asupra bunurilor mobile si imobile, inclusiv asupra conturilor societatilor comerciale la care acesta figureaza ca imputernicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate in tara sau in strainatate, care se vor identifica in cursul punerii in executare a prezentei dispozitii de indisponibilizare.

Organele de cercetare penala ce vor fi desemnate de procurorul sef al Directiei Nationale Anticoruptie si Administratia Finantelor Publice a Sectorului 1 Bucuresti care vor colabora cu:

a. Biroul pentru Prevenirea Criminalitatii si de Cooperare cu oficiile de recuperare a creantelor din statele membre ale Uniunii Europene din cadrul Ministerului Justitiei in calitate de oficiu national pentru recuperarea creantelor in domeniul urmaririi si identificarii produselor provenite din savarsirea de infractiuni sau a altor bunuri avand legatura cu infractiunile;

b. Agentia nationala de Administrare Fiscala;

c. Oficiul National al Registrului Comertului;

d. Oficiul National de Prevenire si Combatere a spalarii banilor;

e. Autoritatea Nationala  a Vamilor;

f. Garda Financiara;

g. Banca Nationala a Romaniei;

h. Inspectoratul General al Politiei;

i. Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate imobiliara;

j. orice alta autoritate sau institutie publica, inclusiv cele responsabile de gestionarea, administrarea si valorificarea bunurilor asupra carora au fost instituite masuri asiguratorii precum si a celor care fac obiectul confiscarii speciale si va incunostiinta Curtea de Apel Bucuresti sectia II penala, rezultatul verificarilor”

In continuare, Camelia Bogdan scrie ca dupa identificarea bunurilor urmeaza inghetarea acestora, comisii rogatorii etc.

Cu alte cuvinte, toate autoritatile sau institutiile cu atributii in domeniu din Romania, din Europa, din lume, vor cauta bunurile mele mobile sau imobile in tara si in strainatate.

 Decizia Cameliei Bogdan raspunde astfel la o intrebare care m-a preocupat ani la rand:

CUM SA II INCREDINTEZ PE ROMANI CA NU AM SOCIETATI, CONTURI, BUNURI MOBILE SAU IMOBILE IN TARA SAU STRAINATATE?! SAU CA LEGENDARELE CONTURI ALE LUI CEAUSESCU CARE AU AJUNS LA VOICULESCU NU AU EXISTAT ?

Nadajduiesc ca rezultatul cercetarii ample va confirma acest lucru si va face lumina asupra acuzatiilor nedrepte din ultimii 25 de ani. Atunci vom vedea cine minte : Voiculescu sau camarila lui Basescu.

Pentru mine e foarte important ca oamenii sa ma cunoasca asa cum sunt, si nu asa cum doresc sa ma prezinte adversarii mei politici in serialul “Defaimarea lui Voiculescu”, regizat de ambitiosul domn Basescu.

Voi  solicita Curtii de Apel rezultatul cercetarilor extraordinare si le voi pune la dispozitia opiniei publice. Sper ca atunci se vor clarifica,  pentru toata lumea, acuzatiile nedrepte pe care le duc pe umeri de 25 ani.

Credeti-ma, nu e usor sa lupti cu neadevarurile timp de doua decenii.

Nu am tratat cu indeajunsa atentie aceasta constructie care a capatat proportii fabuloase in timp  si care i-a determinat, pe unii dintre voi, sa se indoiasca de mine.  Am crezut ca faptele sunt cele care ar trebui sa vorbeasca despre oameni.

Celor care nu ma cunosc si ma insulta la ordin sau din razbunare (cazul lui Sorin Oancea), le urez sanatate, putere de munca si capacitatea de a se bucura de lucrurile rele sau nedrepte care se petrec in jurul lor.

Acelor care ma cunosc, le multumesc pentru sustinere si incredere necurmata. Ii asigur ca ii pretuiesc in aceeasi masura.

Aug 21

Adriane,

Ma bucur mult pentru tine si familia ta.

O vorba din strabuni spune: “Nu-i da romanului cat poate sa duca”.

Traim intr-o dictatura care se apropie de final si sunt convins ca dupa aceea vor fi multe de construit in tara noastra.

Aug 17

La demnitate, onoare si curaj nu am renuntat, nu renunt si nu voi renunta. In plus, ma bucur in continuare de cele mai de pret libertati: libertatea de exprimare si libertatea de constiinta.

Nu e usor ca dupa o viata de munca, efort si responsabilitate sa platesti pentru ceva ce nu ai facut. In acelasi timp, nu e greu stiind cauza pentru care lupti. De oriunde voi fi, voi apara libertatea presei si voi lupta impotriva dictaturii lui Basescu.

Sunt ingrijorat insa ca presa din Romania, obsedata de rivalitati, consumata de mize financiare si politice, rateaza un moment decisiv pentru garantarea propriei libertati. Cei care au folosit cazul Voiculescu pentru a servi un sistem de presiune care a incalcat deja vointa liber exprimata a 87% dintre romani, sunt naivi si refuza sa vada amenintarea. Intr-un asemenea sistem, drepturile civile ale fiecarui cetatean pot fi oricand incalcate. Chiar si drepturile celor care astazi se bucura miop de acest august fierbinte.

Cei care astazi aleg sa ignore datele obiective ale acestui abuz sustin un precedent periculos pentru intreaga societate romaneasca.

Voi continua ce am inceput – lupta impotriva lui Basescu Traian si a sistemului sau dictatorial.

Aug 08

Ceea ce regret cel mai mult in dosarul ICA este faptul ca, oameni nevinovati, care toata viata lor au fost cinstiti, sunt acum tarati fara vina intr-un proces politic nedrept.

Oameni precum prof. Sin Gheorghe, prof. Mencinicopschi, cenzorii Alexandru Petre, Vica Ene, ca si toti ceilalti, au de suferit, ei si familiile lor, pentru ca Traian Basescu doreste sa se razbune pe principalul sau adversar politic.

Cer scuze de la toti cei atrasi, fara vina lor, in acest proces.

Ma bucur sa constat ca, in ciuda consecintelor pe care lupta mea cu Traian Basescu le-a avut asupra vietii lor, acesti oameni nu au aratat niciodata resentimente fata de mine.

 Pe de alta parte, am indraznit sa nu cenzurez in niciun fel libertatea presei si exercitiul liber al profesiei nobile de jurnalist.

Doresc, in acelasi timp, sa le multumesc jurnalistilor de la Antena 3 pentru scrisoarea lor de suflet.

Am primit foarte multe mesaje de solidaritate. Ii asigur pe toti ca nu voi renunta niciodata la cele 3 valori supreme care ma caracterizeaza: demnitate, onoare si curaj.

Aug 07

Am primit astazi de la un ziar politic, detinut de Elena Udrea, un ajutor nesperat.

Intr-un articol de doua pagini publicat in print si in online, materialul demonstreaza ca valoarea de 60 de milioane de euro vehiculata in dosarul ICA este o aberatie.

Conform asa-ziselor documente si probe prezentate, patrimoniul ICA ar valora aproximativ 7 milioane de dolari. Aceasta valoare rezulta dintr-o comparatie facuta in raport cu terenul Societatii Naţionale „Tutunul Românesc” (dublu ca suprafata, aflat in imediata vecinatate a terenului ICA) care a fost evaluat – conform spuselor “vitejilor” regimului Basescu-Udrea – la aproximativ 14 milioane de dolari.

Insa, domnilor jurnalisti independenti platiti de Elena Udrea, de la 7 milioane la 60 de milioane de euro, este o diferenta enorma.

Va multumesc pentru ca, prin materialul publicat, recunoasteti in sfarsit ca valoarea de 60 de milioane este utopica si obtinuta prin presiuni ale procurorului Emilian Eva asupra specialistului Aurelia Nicolae.

Aug 02

Cei de la Gandul, care publicau ieri un articol in care reluau acuzatiile aberante din rechizitoriul TELEPATIA – acuzatii preluate fara dovezi si in faza de judecata de GRATIELA CONSTANTIN de la Tribunalul Bucuresti – or fi fost pusi de Adrian, prietenul lui Udrea?
Indiferent de raspuns, ii asigur ca nu sunt intimidat de diversiunile lor si cred ca nici judecatorii de la Curtea de Apel nu se vor lasa intimidati de manevrele lor tipic basiste.

Pentru claritate precizez :

Ce spune articolul din Gandul Cum au stat lucrurile in realitate
Peste trei zile Curtea de Apel Bucureşti reia dezbaterile în dosarul în care Dan Voiculescu este acuzat de fraudarea privatizării Institutului de Chimie Alimentară. Fondatorul PC a anunţat că instanţa urmează să dezbată infracţiunea de spălare de bani pentru care a fost condamnat la cinci ani de închisoare. Potrivit DNA, operaţiunea de preluare a ICA de către Voiculescu a început încă din anul 1991 şi s-a încheiat în 2004-2005, ultimul element fiind spălarea de bani Cu privire la aceste aspecte nici macar rechizitoriul nu prezinta acuzatii in acest sens, acestea fiind pure speculatii. Peste trei zile, Curtea de Apel va trebui insa sa repare, in primul rand, greseala primei instante care, desi a fost solicitata, nu a judecat prima acuzatie din rechizitoriu. Reamintesc ca, in acest dosar nu exista niciun fel de probe. In lipsa acestora, la pagina 165 din rechizitoriu, procurorii DNA scriu negru pe alb: “Toți cei implicați (…) au acționat în interesul Grivco S.A. din considerente telepatice ori din necunoaștere sau prostie”
Voiculescu este acuzat că a spălat acţiunile obţinute de el în urma privatizării frauduloase a ICA. In opinia procurorilor, actiunile SC ICA SA au fost „spalate” printr-o donatie facuta de la tata la fiice !!!Iar pentru ca infractiunea sa poata exista, acestia sustin ca la momentul donatiei am cunoscut faptul ca actiunile proveneau dintr-o privatizare frauduloasa. Insa, atunci cand am donat titlurile de participare ale SC ICA SA, Parchetul de pe langa ICCJ emisese o rezolutie de neincepere a urmaririi penale la data de 10 iunie 2005 ca rezultat al cercetarilor care au concluzionat ca „nu au fost savarsite infractiuni” in procesul de privatizare al ICA. In mod evident, dupa aceasta data am avut reprezentarea clara a faptului ca, privatizarea ICA se facuse cu respectarea legii, asa cum autoritatile au concluzionat.
DNA şi judecătorul au arătat că privatizarea ICA s-a realizat fraudulos, valoarea acţiunilor fiind de peste 7 milioane euro în timp de Voiculescu a plătit 104.000 euro. Afirmatia nu este corecta intrucat in dosar exista o expertiza contabila dispusa de ICCJ, efectuata de un evaluator judiciar autorizat si independent care a constatat ca metoda de privatizare a ICA a fost corecta, dar si ca pretul a fost stabilit conform legii si procedurilor in vigoare in 2003.In plus, in cazul in care se considera ca metoda de privatizare nu a fost corecta atunci trebuie dispusa o expertiza asupra metodei evaluarii de piata care s-a aplicat, in acea perioada, pentru multe alte companii.
Voiculescu a preluat aceste acţiuni pe care le-a cedat mai departe fiicelor, comiţând astfel infracţiunea de spălare de bani, sustin magistratii. La data incheierii actului de donatie nu a existat niciun element care sa conduca la ideea ca licitatia pentru ICA ar fi fost fraudata. Ancheta penala declansata la data de 13 octombrie 2004, in baza unei Note a Corpului de Control al Ministrului Agriculturii Padurilor si Dezvoltarii Rurale (nota nr. 40166 din 20.08.2004), a fost finalizata la data de 18 mai 2005 si urmata de o REZOLUTIE DE NEINCEPERE A URMARIRII PENALE emisa la data de 10 iunie 2005 – ca rezultat al cercetarilor care au concluzionat ca „nu au fost savarsite infractiuni” in procesul de privatizare ICA.Asadar, la data la care a fost facuta donatia in universalitatea ei (pentru toate bunurile pe care le detineam, nu doar pentru ICA), respectiv la data de 6 iunie 2006, nu a existat niciun indiciu ca actiunile ICA ar fi putut fi obtinute de GRIVCO printr-o fapta ilicita.
Potrivit rechizitoriului preluarea frauduloasă a ICA de către Dan Voiculescu s-a realizat în patru etape infracţionale, susţin anchetatorii DNA şi judecătoarea Graţiela Constantin de la Tribunalul Bucureşti care l-a condamnat pe fondatorul trustului Intact la cinci ani de închisoare:
- Faza 1. Preluarea clădirilor ICA şi construcţia unor clădiri noi pe terenul institutului prin asocierea ICA/Grivco şi Crescent într-o societatea nouă, denumită Bioprod. Nu au fost preluate terenurile si cladirile, ci s-a constituit numai un drept de folosinta asupra acestora, care a avut toate aprobarile legale necesare de la institutiile publice implicate.
Voiculescu controla atât Crescent, cât şi Grivco. Imobilele au fost extrem de mult subevaluate. Procurorii spun că preţul plătit a fost de 75 de ori mai mic. Afirmatia este falsa. Cladirile ICA erau cladiri vechi, construite in anii 1930, fapt constatat atat de expertizele DNA, cat si de nota de fundamentare a hotararii de Guvern de transformare a ICA in societate comerciala. In raportul DNA se arata ca aceste cladiri aveau in 2003 un grad de uzura de pana la 90%.
- Faza 2. Preluarea terenurilor de sub clădiri din nou folosind aceeaşi reţetă a subevaluării. Fals ! Nu au fost preluate terenuri si cladiri, ci un pachet de actiuni a carui pret a fost stabilit luandu-se in considerare si datoriile de peste 17 miliarde lei ale ICA la bugetul de stat. Mai mult, chiar expertiza dispusa de DNA stabileste faptul ca la nivelul anului 2003 valoarea activelor ICA (cladiri+teren), FARA a lua in calcul si pasivele, era de 3 milioane de USD.
- Faza 3. Privatizarea ICA realizată cu dedicaţie pentru Grivco şi Dan Voiculescu. Atât în această fază, cât şi în cele de mai sus un rol important l-au avut membrii PC înfiinţat şi condus de Dan Voiculescu, care făceau parte din conducerea ICA. Voiculescu plătind pentru acţiunile societăţii 104.000 euro deşi valoarea lor erau de peste 7 milioane euro. Pachetul de actiuni a fost vandut prin licitatie publica la care putea participa orice investitor interesat, anuntul privind privatizarea ICA fiind facut cu respectarea tuturor regulilor de publicitate.Cat despre asa-zisa influenta, considerata a fi infractiune principala, nu am fost judecat de Tribunalul Bucuresti, motivarea judecatoarei Gratiela Constantin nefacand nicio referire daca sunt sau nu vinovat pentru aceasta infractiune : (“In temeiul disp. art.11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g din CPP inceteaza procesul penal pornit impotriva incupatului V.D. pentru infractiunea prevazuta de art. 13 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 din CP, constatand implinit termenul de prescriptie speciala prevazut de art. 124 din CP rap la art. 122 din Cp” – Sentinta penala nr. 701/26.09.2013, p.470). Asta, in pofida faptului ca, in cursul procesului de la Tribunalul Bucuresti, am solicitat, iar instanta a admis, continuarea procesului penal pentru aceasta infractiune.
-Faza 4. Dan Voiculescu împrumută după privatizare ICA şi devine acţionar majoritar. Institutul ICA avea de platit peste 17 miliarde de lei vechi datorii la stat. GRIVCO nu avea bani, Institutul ICA nu avea fonduri nici de salarii iar singura solutie solutie pentru a-si putea plati datoriile a fost sa-i dau acel imprumut. Ulterior, intrucat ICA nu a putut restitui suma de bani, aceasta s-a constituit in aport la capitalul societatii. Ca urmare, activitatea de cercetare la ICA continua si astazi. ICA este singurul Institut de Cercetare din Romania cu capital privat in domeniul sau de activitate. (Faza in care nu s-a realizat nimic ilegal)
După acest episod el a transmis acţiunile ICA fiicelor sale. Din considerente personale, la data de 6 iunie 2006, am donat toate bunurile, mobile si imobile, pe care le detineam la acel moment – deci nu doar ICA – fiicelor mele, in proprietatea mea ramanand numai un apartament.Donatia a fost anuntata public printr-o conferinta, a fost comunicata opiniei publice si inregistrata la notariat. Asadar, in niciun caz ascunsa sau disimulata.
În acest fel, spun procurorii, Dan Voiculescu a spălat acţiunile ICA deoarece ele au ajuns la el prin acţiuni ilegale de diminuare a valorii despre care Voiculescu avea cunoştinţă. Atunci cand fac referire la o asa-zisa infractiune de spalare de bani, atat procurorii cat si judecatorii ignora solutiile date anterior. Repet! la data incheierii actului de donatie nu a existat niciun element care sa conduca la ideea ca licitatia ar fi fost fraudata. In plus, actul de donatie a fost incheiat la un an dupa emiterea solutiei de neincepere a urmaririi penale, respectiv pe data de 6 iunie 2006.

In consecinta, in iunie 2006 aveam confirmarea faptului ca actiunile ICA fusesera dobandite in mod legal.

 ** Ma limitez la a comenta afirmatiile din cuprinsul articolului fara a intra insa in critica hotararii judecatoresti care face obiectul motivelor mele de apel care pot fi consultate aici

 

Aug 01

Nici nu stiam aseara, uitandu-ma la Mircea, daca sa rad sau sa ma gandesc pana unde se poate ajunge cu abuzurile.

Voi ce parere aveti?