Intalnire cu Dan Voiculescu

Inteleg ca ministrul Valeriu Tabara a aflat, in sfarsit, ca reducerea TVA la alimentele de baza ar ajuta producatorii interni, ar reduce pretul platit pentru cosul zilnic si ar diminua semnificativ evaziunea fiscala.

Încă din 2006 am propus in Parlament reducerea TVA pentru alimentele de bază. Am revenit constat la tema, sustinand oportunitatea acestei masuri. Dupa ani buni, ideea a ajuns si la ministrul agriculturii care discuta astazi despre reducerea TVA la 10% pentru produsele agro-alimentare.

Mai bine mai tarziu, decat niciodata, însa este esential sa se renunte la jumatati de masura, care nu rezolvă nimic.

În conditiile actuale, TVA pentru alimentele de baza trebuie sa fie de maxim 5%.

Daca se reduc doar cateva procente, efectul va fi irelevant.

Din acest moment, Coalitia de guvernare nu mai are majoritatea calificata in Senat.

Dupa inscrierea in PC a domnului senator Banias si adeziunea domniei sale la Grupul PNL+PC din Senat, PDL, UDMR si UNPR nu mai au majoritatea in Camera Superioara, ramanand cu cel mult 67 de senatori. Dar si acest scor este provizoriu pentru ca, sunt convins, demisiile din PDL vor continua.

Salut decizia domnului Banias. Am convingerea ca romanii vor aprecia demersul tuturor celor care parasesc Puterea pentru a raspunde imperativului national la o schimbare urgenta a actualului regim.  

In mod normal, Guvernul ar trebui sa demisioneze astazi. Orice Guvern care pierde majoritatea in Parlament trebuie sa plece. Oricum, Guvernul este condamnat si nici suspendarea presedintelui nu este departe.

De la inceputul protestelor publice impotriva regimului Basescu, Evenimentul Zilei mi-a dedicat spatii extinse, atat in editia online, cat si in cea tiparita. Doar in ultima saptamana, numele meu a fost invocat, de aproape 100 de ori, in peste 20 de articole (fenomen care probeaza o strategie deliberata de defaimare, ce poate fi demonstrata in instanta).

Isteria continua si astazi. Formula este mereu aceeasi: se amesteca informatii banale cu minciuni flagrante pentru a se obtine „bombe” de presa care, de fiecare data, le explodeaza in mana.

Propaganda puterii simte ca pierde teren si se precipita. Se impiedica. Pionii de presa ai presedintelui se zbat spre a mai prinde o ultima sansa pentru a-si demonstra utilitatea. Toti stiu ca, in scurt timp, doar foarte putini vor mai primi un loc caldut.

Echipa portocalie a intrat in triaj. Concurenta este uriasa, o suta pe un loc. Se dau telefoane, se aranjeaza intalniri, se fac liste. Fiecare incearca sa-si aranjeze salvarea individuala. Si toti se inghesuie disperati pentru a fi remarcati.

Mai rasfirati, baieti, corabia oricum se scufunda.

Bantuit de iminenta propriului sfarsit, Traian Basescu a inceput sa le vorbeasca romanilor despre mostenire. O reactie tipica pentru un presedinte extirpat de prezent, care se refugiaza in viitor.

Adept al principiului “dupa mine potopul”, Traian Basescu nu intelege ca acest popor nu se stinge deodata cu finalul carierei sale prezidentiale si incearca sa acopere dezastrul prezentului, delirand despre viitor. Batranul negustor de iluzii incearca, cu ultimele forte, sa “vanda” publicului inca o farsa, fara sa inteleaga ca toti i-au invatat deja fiecare truc.

Intr-un nou discurs halucinant, in care a explicat cetatenilor cat de norocosi sunt in comparatie cu alti europeni, ce datorie publica redusa avem, uitand ca a dublat-o in doar doi ani, si cat de bine ar fi sa platim dobanzi in urmatorii 50 de ani pentru imprumuturile pe care le-a facut regimul sau, presedintele inca in functie i-a invitat pe romani sa se gandeasca la ce lasa in urma: o casa sau o datorie.

Pentru a se bucura de prezent si de o casa fara datorie, romanii ar prefera sa lase in urma, definitiv, un presedinte – pe Traian Basescu.

Declaratiile de duminica ale lui Traian Basescu dovedesc un singur lucru: presedintele nu mai are nimic de spus. Desi incearca cu disperare sa-si recapete statutul, abordand bombastic teme prezidentiale – relatia cu NATO si negocierile cu “colegii” din UE – Traian Basescu devine, pe zi ce trece, tot mai lipsit de continut. Un personaj irelevant, ale carui opinii nu mai intereseaza pe nimeni.

De altfel, dupa declaratiile incarcate de frica si furie de la numirea neconstitutionala a lui Cristian Diaconescu in functia de ministru de externe, mitul Basescu s-a destramat ireversibil. Romanii au inteles atunci ca presedintele este depasit, speriat, preocupat exclusiv de rafuieli politice.

Desi isi simte propria neputinta, Traian Basescu refuza sa o accepte. In perioada urmatoare va continua sa ne bombardeze cu parerile sale. Va vorbi despre Consiliul European, desi acolo are un rol strict decorativ, singura sa contributie “strategica” fiind prezenta in fotografia de grup; despre economie, desi nu intelege nimic din acest fenomen; despre nocivitatea sistemului politic al carui principal reprezentant este si despre alte “fixatii” demagogice lipsite de continut.

De fapt, romanii mai asteapta un singur demers de la actualul presedinte: demisia.

Cu fiecare noua aparitie in care va vorbi despre orice altceva, Traian Basescu va continua sa plictiseasca, sa dezamageasca si chiar sa irite.

Observatii remarcabile ale lui Cătălin Stefănescu în Dilema Veche.

”E greu de prevăzut direcţia în care se vor îndrepta protestele care au început la noi în urmă cu douăsprezece zile. Însă e unul dintre cele mai consistente momente în care se poate vedea cu limpezime vîrsta felului în care înţelegem lucrurile. Dacă acesta e locul în care întrezărim lumina democraţiei participative, trăim un adevărat moment istoric. Dar dacă, indiferent de rezultatul politic imediat, în urma lui se va aşterne liniştea vechiului fitil, democraţia va fi, pentru noi, în continuare, un joc de artificii la sărbători, un set de bancuri bune, o lungă seară în familie, la televizor.”

Si o explicatie utilă pentru reactii politice de tip ”viermi” ori ”mahala ineptă”:

”Din negura timpului, la noi, înţelegerea profundă, adevărata situare a semnificaţiei cuvîntului popor s-a învecinat întotdeauna cu ideea, nu tocmai măgulitoare, de prostime. Norodul, gloata, masa, talpa ţării, sărăcimea, ţărănoii, plebea, prostimea, gherţoimea, ţopîrlănimea – sînt doar cîteva dintre cuvintele mai noi sau mai vechi ale limbii române care îmbrăţişează, cu grijă părintească, accepţiunea cuvîntului popor.”

Articolul complet aici.

Un peisaj politic poate îngheta, uneori ani întregi sau decenii, fără mutatii semnificative. Si, apoi, poate ”exploda”, se poate restructura în câteva zile:  fulgerător, ireversibil, greu de controlat.

O astfel de perioadă părem să trăim azi – predictiile fiind foarte dificile din cauza mutatiilor rapide si profunde.

Iată de ce as vrea să provoc ”blogosfera” la o leapsă: cum va arăta scena politică românească peste exact o lună: anticipate, suspendare, guvern de tehnocrati, proteste prelungite?

Cel mai inspirat ”analist politic” nu are nevoie de premii: e un vizionar!

Leapsa mea pleacă spre: Bibliotecaru, Julius, Mihai Voicu, Mordechai, Ovidiu, Victor, Alina Gorghiu, Daniel Constantin, Groparu, Americanul, Ciulea si Turambarr. Si, desigur, spre orice comentator voluntar.

P.S. Păstrăm dovada!

Traian Basescu nu va demisiona. Si-a pierdut, deopotriva, ratiunea si onoarea. Nu se mai poate controla. Este epuizat politic si intelectual. Sufera de sindromul dictatorului in agonie. Se lupta cu institutiile fundamentale ale statului, presa libera, „agenturili straine” si fantoma comunismului. Traian Basescu a devenit un pericol pentru democratie, libertate si normalitate. A devenit un pericol chiar si pentru el insusi. In consecinta, trebuie suspendat, demis si, probabil, internat pentru a-si redobandi echilibrul personal.

Prin numirea in functia de Ministru de Externe a domnului Cristian Diaconescu, membru UNPR, in locul domnului Teodor Baconschi, membru PDL, fara aprobarea Parlamentului, presedintele Traian Basescu a incalcat articolul 85 din Constitutie care prevede că “dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului”,  numirea unui ministru se face „numai pe baza aprobării Parlamentului”.

Dar, disperat sa-si salveze functia, Traian Basescu incalca sistematic Constitutia Romaniei, indreptandu-se implacabil spre o noua suspendare, dupa cea din anul 2007.

In mod evident, cat timp va mai detine functia de presedinte, Traian Basescu va ataca tot mai violent presa, Opozitia, protestatarii, militarii, politistii, pensionarii si pe orice cetatean lucid care indrazneste sa ii ceara demisia.

De altfel, sunt convins ca, si in „interventia” de astazi, Traian Basescu se va rafui cu sistemul politic desi, de 22 de ani traieste si prospera in acest sistem, se va rafui cu presa, desi si-a subordonat televiziune publica si un urias aparat propagandistic, se va rafui cu securitatea, desi a recunoscut ca a colaborat constant cu securitatea, „dand un camion de note”, se va rafui cu comunismul, desi a fost inalt functionar in regimul comunist, se va rafui cu cei corupti, desi el insusi si-a „aranjat” o vila in centrul Capitalei.

De fapt, Traian Basescu nu mai vorbeste de foarte mult timp cu romanii. Vorbeste numai cu si despre sine. Daca il veti asculta si astazi, veti intelege ca fiecare acuzatie pe care o lanseaza i se potriveste perfect.

In fiecare zi, natiunea romana solicita vehement o schimbare fundamentala de regim politic. Mai devreme sau mai tarziu, vointa natiunii se va impune.

In aceste conditii, pana la organizarea alegerilor anticipate sau la termen, una din solutiile aduse in discutie ar fi inlocuirea actualului Executiv cu un Guvern de tehnocrati.

Care ar fi, in opinia voastră, reprezentantii societatii civile si ai elitelor profesionale care ar trebui sa faca parte dintr-un asemenea guvern? Cum ati structura voi portofoliile? Care ne sunt profesionistii incontestabili?

Într-o lucrare clasică, Politica între națiuni, Hans Morgenthau scrie (în 1948, moment fată care au existat evolutii semnificative):

”Nu ar fi corect, bineînteles, să spunem că există o relatie direct proportională între populatia unei tări si puterea sa. Pentru că dacă ar exista o astfel de corelatie neconditionată, China, a cărei populatie este estimată la un miliard de oameni, ar deveni cea mai puternică natiune (…) Desi nu este justificat a considera că o tară este foarte puternică doar pentru că populatia sa este mai numeroasă decât populatia din cele mai multe state, totusi nicio tară nu poate deveni sau rămâne o mare putere dacă nu face parte din rândul statelor celor mai populate de pe pământ (…) O comparatie între populatiile Statelor Unite, Australiei si Canadei va face clară relatia dintre dimensiunea populatiei si puterea nationala. Australia are astăzi, într-un spatiu de aproximativ 8.000.000 de kilometri pătrati, o populatie de circa 15 milioane de locuitori, în timp ce populatia Canadei, într-un spatiu de peste 9.000.000 de kilometri pătrati, se ridică la 24,5 milioane. Pe de altă parte, Statele Unite – cu un teritoriu a cărui mărime se situează între cel al Australiei si al Canadei – au o populatie de 234 de milioane, de cinsprezece ori mai mare decât a primeia si de zece ori mai mare decât a ultimei. Dacă ar fi avut populatia Canadei sau a Australiei, Statele Unite nu ar fi devenit cea mai mare putere a globului. Valurile de imigranti din secolul al XIX-lea si primele doua decenii ale secolului XX au adus SUA acest element al puterii nationale” (Hans J. Morgenthau, Politica între natiuni, Polirom 2007, p. 165 – versiuni on-line aici).

Cum apare – din această perspectivă teoretică – analiza la zi a evolutiei demografiei românesti – aflată într-o suferintă cronică fără precedent?

”Trist, dar adevărat! În 2011, s-a înregistrat minimul istoric în ceea ce priveşte numărul de nou-născuţi. Numărul căsătoriilor înregistrate anul trecut s-a înjumătăţit faţă de 2007 (…) Anul trecut, au fost înregistrate doar 105.000 căsătorii, în timp ce, în 2007, 189.200 de cupluri au spus “Da” în faţa ofiţerului de stare civilă. Practic, între 2007 şi 2011 s-a înregistrat o scădere de 45%. Chiar dacă diminuarea numărului de căsătorii este justificată prin modernizarea societăţii şi scăderea populaţiei, trendul descendent din ultimii patru este unul fără precedent. Conform estimărilor făcute de ZF, pornind de la estimările pe primele 11 luni ale anului trecut, în 2011 s-au căsătorit cu 10% mai puţine cupluri ca în anul anterior. Mai şocant, însă, este numărul nou-născuţilor. Pentru prima oară în istoria ţării, s-au înregistrat sub 200.000 de nou-născuţi vii. Un termen de comparaţie contrastant poate fi anul 1990, atunci când s-au născut 314.000 copii. Potrivit estimărilor menţionate anterior, în 2011 s-au născut 195.000 de copii.” (Adevarul.ro)

Ce analiză mai pertinentă si mai obiectivă a stării economice si încrederii sociale decât această gravă involutie demografică, aflată în totală opozitie cu Programul de Guvernare asumat de Emil Boc:

” • asigurarea resurselor umane necesare desfăşurării unui act medical de calitate prin adoptarea măsurilor de creştere a veniturilor personalului medical şi  schimbarea sistemului de salarizare;
 • asigurarea resurselor pentru sănătate la un nivel de 6% din PIB şi alocarea echilibrată a resurselor materiale în profil teritorial;
 • redimensionarea sistemului de asistenţă a mamei şi a copilului vizând sporirea natalităţii şi scăderea mortalităţii infantile şi materne (Programul de Guvernare PDL 2009-2012)”.