Intalnire cu Dan Voiculescu

Tocmai am primit acest mesaj – important si sensibil pentru mine. Mă grăbesc să răspund.

Subject: Parcul Tineretului imprejmuit transformat in proprietate privata

Dlui Voiculescu,

Ati promis sa sprijiniti pastrarea Parcului Tineretului, si iata ca
peste noapte partea dintre Costache Stamate si Pridvorului a fost
imprejmuita si incep lucrarile de constructie. Exista pancarte cu
autorizatia de constructie MICSUNESCU 440/42691/16.0810 lucrarile
incep pe 30/08.10. Este ca si cum asistam la moartea copiilor nostri.
Dl. Voiculescu, cum ramine cu promisiunea si de ce nimeni nu face
nimic?

S.M.

Protejarea acelui sector din Parcul Tineretului e o prioritate declarată pentru mine de mai bine de un an. El poate fi însă salvat exclusiv pe cale parlamentară, pentru că retrocedarea sa a fost stabilită printr-o decizie definitivă si irevocabilă a Curtii de Apel Bucuresti. Iar hotărârile Justitiei sunt suverane în România. Tot ceea ce se poate face este declararea parcului de UTILITATE PUBLICĂ. Am depus încă din 2009 un proiect la Senat în acest sens, asigurându-mă că obtin semnături de la membrii tuturor grupurilor parlamentare. Printr-o luptă parlamentară extrem de delicată – vă asigur – proiectul a trecut de Senat. Acum se află la Camera Deputatilor, la Comisia Juridică, sub ”supravegherea” lui Bogdan Ciucă si bucurându-se de sprijinul declarat al PSD si PNL. Majoritatea PDL este însă defavorabilă proiectului. Există totusi o sperantă: doamna Anca Boagiu si domnul Alexandru Peres, desi parlamentari PDL, au semnat totusi proiectul în calitate de initiatori. Dacă ei reusesc să-si convingă colegii că fac un rău inutil comunitătii locale, atunci proiectul va trece si parcul va fi salvat.

P.S. Între timp, prin intermediul unui membru al echipei din colegiul 8, am luat legătura cu domna S.M., care mi-a trimis si poza ”doveditoare”. Îi multumesc.

Am fost ieri la Sinteza Zilei. Probabil ca o reactie, Anca îmi spune:

Anca Says:
septembrie 2nd, 2010 at 4:17 pm

Buna ziua,
ce argument sa ai in fata unui om cand vine si-ti spune intr-o dimineata “eu plec in Franta”?
Lucrez la o firma unde marea majoritate a angajatilor au pana in 30 de ani.
In ultimele 2 luni 3 oameni cu studii superioare si-au anuntat demisia pe motiv ca pleaca din Romania ca ingineri, asistente etc
Prietenul meu e medic in primavara pleaca si el.
Eu sunt economist si intentionez sa plec si eu.
Probabil asta isi doresc guvernanti o tara plina de ignoranti pe care sa-i manipuleze iar intelectualii sa nu le mai stea in cale.

Am o veste buna domnule Boc planurile dumneavoastra se indeplinesc…… Plecam……

Quod erat demonstrandum.

Asa cum spuneam în urmă cu 3-4 luni (asa cum au spus, de altfel, toti cunoscătorii lucizi ai societătii românesti) urmează o toamnă socială extrem de grea. Urmată de o iarnă si mai grea – poate cea mai dificilă din ultimele două decenii. Dacă vreun Pinocchio crede că poate rezista acestui urias val de nemultumire cu remanieri cosmetice – se înseală amarnic.

Cum oare a ajuns România, dintr-un reper al cresterii economice în Est, pe lista scurtă a economistilor occidentali privind tările care pot intra în incapacitate de plată?

Adecvată sintagma propusă de Ioana Speteanu: terorism fiscal.

”Ma conving, pe zi ce trece, ca nici vorba de vreo filozofie fiscala in tot ceea ce se intampla. In niciun caz. Asistam pur si simplu la escaladarea rafuielii Puterii cu societatea civila. Antipatia conducatorilor fata de turma pastorita creste pe masura ce sondajele arata ca majoritatea cetatenilor Romaniei percep anii guvernarii pedeliste ca pe cei mai nefasti din istoria recenta, situatia economico-sociala se inrautateste, iar tara, in mod evident, devine de neguvernat. Si pentru ca abaterea atentiei generale de la dezastrul catre care ne indreptam in ritm alert este din ce in ce mai dificila, iar reteta guvernarii prin diversiune nu mai prinde la public ca odinioara, terorismul fiscal este noua strategie de carmuire a Romaniei.”

Textul complet aici.

M-am întâlnit recent cu un mare actor român. Care mi-a povestit, obosit si resemnat, cât de grei au fost ultimii ani pentru artistii nostri; cât de hărtuiti au fost acestia de un Guvern care le-a cerut să se dea jos de pe scenă pentru a-si putea primi pensia; sau care le-a impus să îngroase cozile în fiecare lună pentru a da bani unui stat care subfinantează cronic cultura.

Tot el mi-a amintit că mâine ar fi fost ziua lui Dem Rădulescu, care s-ar fi apropriat de plauzibila vârstă de 80 de ani. Un artist si un profesor remarcabil, plecat prea devreme. Ca si nelipsitul său partener, Jean Constantin.

Gheorghe Chioaru e unul din liderii cunoscuti si respectati ai pensionarilor. Am avut ocazia să lucrez alături de el la mai multe proiecte legislative în beneficiul seniorilor si al organizatiilor de tip sindical. Si am rămas consternat atunci când am înteles că tocmai el este victima mult mediatizatului accident de la Constanta. E, dacă vreti, un simbol al zilelor noastre: un copil de 18 ani striveste cu un bolid de lux un bătrân care luptă ca pensii de 500 de lei să nu fie impozitate.

I-am transmit astăzi un mesaj de încurajare liderului de la Omenia; o fac si pe această cale.

În mod logic, FACIAS, fundatia care se bucură în mod deschis de suportul meu pentru a monitoriza si taxa abuzurile unui stat din ce în ce mai tâlhar, a demarat deja o actiune împotriva Guvernului Boc pentru uriasa porcărie a ”cozilor care oficial nu există”; mai exact, pentru modul în care sunt încolonati creatorii la câte trei cozi lunare pentru nebănuita sansă de a oferi bani statului român (bani care se vor transforma, neîndoielnic, în autostrăzi…). Din punct de vedere juridic, motivul de atac este flagranta incoerentă dintre OUG 58/2010 si normele metodologice aferente; în tara asta, probabil, cei care fac normele de aplicare ale unei legi (dacă le fac) nu-i văd la fată pe cei care au gândit legea propriu-zisă – altfel nu se explică de ce se contrazic sau se bâlbâie cu asa o voluptate.

Stirea completă aici.

Oricum, ceea ce-i îmbucurător în cazul de fată nu-i o actiune juridică sau alta (vor exista o sumedenie de astfel de actiuni), ci solidaritatea si activismul civic de care dau dovadă cei trimisi să stea nitel la coadă. E un activism parcă atipic pentru România ultimilor ani, în care orice eroare a statului trecea, mergea si-asa, era înghitită cumva de societate.

P.S. Semnalabilă epigrama propusă de Dan Doboseriu la Comentarii:

Cred c-am dezlegat şarada
Ce se-ntâmplă doar la noi :
Vârfurile vor sta la Coadă,
Cât în frunte stă-un…Codoi.

Cei de la FDVDR încep de la 1 septembrie testările aptitudinale pentru copiii între 10 si 18 ani. Copii cu vocatii artistice (nu neapărat dintre cele atestate de scoală – uneori marile vocatii trec nevăzute prin învătământul oficial), copii care vor să-si dezvolte ”patrimoniul” special IQ/EQ, copii care promit mult în directii precum inventică/cercetare/informatică si care au nevoie de sprijin în această perioadă (decisivă) de formare. Abia astept, din octombrie, să cunosc echipa de juniori a Centrului Vocational FDVDR.

Nu stiu de ce, în ultimii ani, multi politicieni au început să rostească cuvântul bugetari din coltul gurii, cu condescendentă, lehamite ori jenă. Bugetarii par un soi de rudă mai săracă cu care acesti politicieni nu vor să fie văzuti sau asociati: ”toacă bani de pomană”, ”muncesc câteva ore pe zi”, ”au pretentii mari, nerezonabile”.

Acesta e climatul în care – cu precădere în ultimii 3-4 ani – pare că se alege praful de scoala si de medicina românească. Doctorii sau profesorii – mereu repere morale, profesionale si sociale ale României – au fost împinsi de discursul guvernamental către periferia societătii. ”Reperele” s-au transformat în simpli ”bugetari”, iar bugetarii” într-un soi de ”pierde-vară oficiali” din punctul de vedere al liderilor statului. Această culpabilizare si subestimare programatică nu avea cum să nu producă efecte; iar cel mai grav dintre acestea este disparitia performantei stabile, predictibile.

Nu poti performa constant într-un sistem in care esti dispretuit si subapreciat; chiar dacă esti foarte bun, chiar dacă ai refuzat oportunitătile de a pleca în afară si ai rămas în România cu cele mai bune intentii, efectele culpabilizării colective a ”bugetarilor” si frustrarea născută din umilintă te vor ajunge din urmă. Atunci vei face o greseală – iar guvernantii se vor grăbi să-ti reamintească faptul că esti doar un ”bugetar” vinovat…

Nu justifică nimeni erorile individuale grave care se petrec în sistemul bugetar – asa cum nu le justifică nimeni pe cele din sistemul privat. În sistemul privat, însă, nimeni nu va avea interesul să-si jignească, să-si subestimeze si să-si învinovătească proprii angajati; performanta se face cu oameni care se simt bine în pielea lor si care au încredere în propriile puteri. Nimeni nu va submina din interior atmosfera din sistemul privat, asa cum fac guvernantii cu sistemul public pentru a-si ascunde propria vinovătie.

În aceste zile sute de mii de români stau la coadă pentru a-si depune declaratiile pentru drepturile de autor. Vor rămâne cu aceeasi impresie proastă despre ”functionari” – cei mai putini iubiti dintre ”bugetari”. Uitând, probabil, că acesti ”bugetari răi” nu fac decât să descurce cumva – în functie de responsabilitatea fiecăruia – un haos legislativ generat de Guvernul care mâine va arunca răspunderea în bratele lor.

Dacă vrem să restructurăm sectorul bugetar, trebuie plecat de la statut, atitudine si atmosferă; niste bugetari ofensati si acuzati de propriul Guvern nu vor putea deveni niste ”bugetari buni”; nu putem avea profesori, medici, functionari sau politisti cu performante stabile fără respect pentru munca, pregătirea si nevoile acestora. Poti să câstigi alegerile cu ură, asmutind o categorie socială împotriva alteia; dar o reformă nu se face asa.

”…România se pregateşte să moară pentru că instabilitatea, birocraţia, ineficienţa, superficialitatea, incoerenţa, neprofesionalismul şi corupţia ne-au guvernat şi continuă şi astăzi să o facă. România se pregateşte să moară pentru că incultura, imoralitatea, impertinenţa, aroganţa, mitocănia şi agresivitatea au devenit astăzi adevărate virtuţi pe care trebuie să le dobândeşti dacă vrei să te realizezi…”

Un manifest si un proiect ONG care mi-au atras atentia: versiunea completă aici. Atâta timp cât mai există la tinerii nostri impulsul de a se revolta si de a reaseza realitatea strâmbă, încă mai respirăm…