Intalnire cu Dan Voiculescu

Asa cum am mai scris aici, pe blog, un grup de jurnalisti arondati actualului regim au sarcina ca, la orice articol, indiferent de context sau tema, sa bifeze tema Felix. Sub imperativul “niciun articol fara Felix”, ziaristii forteaza subiectele si logica pentru a bifa comanda politica. Nu merge economia, “Felix a blocat-o”. O fluiera publicul pe doamna Udrea la un meci de box, “Felix i-a platit”. Nu atrage guvernul fonduri europene, “Felix e vinovat”. Vine regele in Parlament, “e aranjamentul lui Felix”. Are regele un discurs intelept si echilibrat, “doar atat a reusit Felix”.

De la un punct, poti avea senzatia ca meritele unor ziare sunt masurate pe baza felicsilor pe cap de jurnalist, asa cum a incercat sa sugereze si Sebastian intr-o caricatura pe care am mai publicat-o.

Plecand de la aceasta idee, si incercand sa usureze munca serviciilor de monitorizare ale Cotrocenilor, un grup entuziast de cititori a pus la punct un instrument simplu, eficient si obiectiv pentru masurarea numarului de felicsi pe cap de jurnalist: Felixometrul, pe care il gasiti in coloana din dreapta a blogului. In fiecare saptamana, un soft de monitorizare ne va tine la curent cu competitia acerba dintre felixoclasti (sau felixoctoni) de talie, precum Sabina Fati sau Ioana Lupea, duminica fiind oferit si un binemeritat premiu. De exemplu:

Fie ca cel mai bun sa castige!

Ieri, Antena1 a sarbatorit 18 ani de la infiintare.

Cu acest prilej, am avut o intalnire emotionanta cu cativa dintre oamenii alaturi de care am pornit la drum in 1993 si am construit, in timp, un reper major pe piata media din Romania, castigand increderea si respectul publicului, cu onestitate, seriozitate si profesionalism.

Impliniti azi 6 ani.

Pe unii va cunosc de 20 de ani, pe altii doar de cateva luni. Stiu insa ca succesul Antenei 3 se datoreaza efortului, inteligentei si vocatiei fiecaruia dintre voi.

N-a fost nici usor, nici simplu, dar nimic de valoare nu se construieste usor sau simplu.

Va inteleg efortul cotidian de a depasi performantele zilei anterioare. Va respect creativitatea si pasiunea, care va plaseaza intotdeauna in avangarda prezentului. Va apreciez solidaritatea si intelepciunea cu care ati reusit sa integrati personalitati individuale remarcabile intr-un grup unitar si echilibrat.

Eu sunt, poate, subiectiv, si e normal sa fiu asa. Antena 3 ocupa un loc special in randul proiectelor mele, in istoria mea personala. Dar respectul milioanelor de romani, pentru care ati devenit o necesitate zilnica, este, in mod sigur, un reper obiectiv al performantei voastre.

Mihai, ati realizat intr-un an mai mult decat s-a facut inainte in 5 ani. Asemenea rezultate demonstreaza capacitatile exceptionale ale actualei echipe.

Existati pentru ca rezistati, spuneti voi. Existati pentru ca meritati, as spune eu.

Si va garantez ca voi avea mereu grija ca voi sa existati, sa rezistati, sa meritati…

Acum trei săptămîni, Revista Kamikaze l-a invitat pe domnul Voiculescu să scrie un editorial la rubrica de invitati din pagina a treia. Era un gest, asa cum rapid si-a dat seama domnul Voiculescu si a si scris în text, menit să ne facă mai vizibili, să atragem atentia, să ne vindem mai bine. Citind mai departe, ne-am dat seama că, de fapt, domnul Voiculescu a scris un text despre relatia sa amară cu revista Kamikaze. Un text simpatic (vedeti aici), care a stîrnit zîmbete în toată redactia. După care a făcut un gest si mai surprinzător: ne-a invitat (vedeti aici) să scriem editoriale pe blogul său, în spiritul acestei relatii neasteptate de comunicare între tabere ale căror pozitii păreau ireductibile.

Să ne placă, să ne simtim flatati? Doar într-o primă fază, după care ne-am gîndit mai bine. În fond, ne lasă să ne exprimăm, dar în spatele casei, nu în sufragerie.

Noi i-am dat domnului Voiculescu totul. Kamikaze e tot ce avem. Curtea si casa, familia si viata noastră. Noi sîntem mici, dar gestul nostru e mare. E ca si cum i-am da unui musafir, din sărăcia noastră, ultimele paisprezece măsline din frigider, ultima bucătică de brînză de Sibiu cu pîine făcută de sotii cu ultima făină din cămară. I-am dat pagina 3! Domnul Voiculescu ne-a dat doar aparent ceva. Ne-a invitat pe blogul său. Va zice că s-a retras de la conducerea multelor sale televiziuni si activităti si a rămas cu acest blog. Come on! Nu o să-l credem. Dacă ar fi cinstit, ne-ar da mai mult.

Căci noi vrem totul. Am vrea să îi dăm replica, dar ar fi frumos ca gestul să fie simetric. Noi i-am dat pagina 3. Ar putea să ne dea acces la Antena 3, să participăm chiar la Sinteza Zilei.

Domnul Voiculescu a descoperit, posibil cu plăcere, cît de misto e să te iei în gură cu unii care nu-s de acord cu el, la ei în revistă, apoi la el pe blog. Dar de ani de zile cultivă la Antene dictatura lipsei de alternativă. Acolo sînt oameni mereu de aceeasi părere. Gîdea e de acord cu Ciutacu, care e de acord cu Pieleanu, care e identic în opinii cu Răzvan Dumitrescu, care zice ce zice si Badea. Ei nu invită niciodată oameni de altă părere decît ei. Cînd mai invită, îl covîrsesc numeric. Recunoasteti, e anormal.

E haios să schimbăm editoriale, dvs. în Kamikaze, noi pe blogul dumneavoastră. Dar, domnule Voiculescu, asta e nimic. Adevărata mare satisfactie ati putea să o cunoasteti cînd o să lăsati să apară la Antene si celălalt punct de vedere. Cînd, la Sinteza Zilei, pe lîngă apocalipticul Ciutacu, o să fie invitat Mircea Marian. În loc să fie înjurati si acoperiti cu invective în absentă, Cărtărescu, Plesu si Liiceanu, pentru vini inimaginabile, să fie invitati si să aibă un loc pe scaunele de la Sinteza Zilei, chiar Plesu, Liiceanu si Cărtărescu. Nu o dată, ci de 14 ori în următorul an. Cînd sînt patru din păreristii de serviciu ai postului, să fie adusi să îsi poată spună părerea măcar doi, dacă nu trei sau patru dintre cei care reprezintă punctul de vedere atacat. Să nu fie contactati doar telefonic. Să fie chemati chiar în studio! Pe lîngă că asa e deontologic, e si mult mai spectaculos. Am fost făcuti cu ou si cu otet de toti sintezistii si ulterior de Mircea Badea, cînd a apărut în Kamikaze ancheta lui Silviu Apostol despre blocul de asistati social în care stă Victor Ciutacu. Personajul colectiv Dan Voiculescu l-a chemat pe Apostol să se apere?

Îndrăzniti.

Alexandru Vărzaru

(Alex,

Public textul tău cu o singură observatie. E o premieră absolută: un jurnalist – tocmai de la un ”săptămânal scăpat de sub control” si ”fără moguli”! – ”instigă” un fondator de presă să intervină în politica editorială a trustului pe care l-a întemeiat … )

O data pe an, cand se reinnoiesc declaratiile de interese ale parlamentarilor, propaganda portocalie reia refrenul contractelor mele cu statul.

Anul acesta, pentru a rezolva mai rapid tema, postez si pe blog declaratia de interese, cu cateva observatii:

1. Din 2006 am renuntat complet la afaceri si am donat totul fiicelor mele. Asadar, contractele din declaratie nu sunt ale mele. Insa, conform legii, in declaratia de interese se mentioneaza si contractele incheiate de  rude de gradul I.
2. “Contractele cu statul” din declaratia mea de avere sunt, in foarte multe cazuri, contracte de utilitati (la fel ca orice persoana fizica, si firmele platesc diverse servicii publice, curent electric, gaze, apa, catre firme cu capital de stat). Orice roman, proprietar de locuinta, are astfel de contracte de utilitati « cu statul ».
3. Statutul de “beneficiar” sau “chirias”, care apare in majoritatea contractelor din declaratia de interese, semnifica o situatie juridica in care se efectueaza plati catre stat. Asadar, prin acele contracte se dau bani la bugetul de stat, nu se iau.
4. Programele europene accesate de fundatiiile pe care le-am fondat creeaza locuri de munca si asigura venituri la bugetul de stat.
5. Afacerile suspecte cu statul sunt, in special, cele in care se contracteaza lucrari, “modernizari de drumuri”, “constructii de patinoare si sali de sport”, “inlocuiri de borduri”. In aceste cazuri, foarte multi bani publici ajung in buzunare private. In declaratia mea de interese nu exista asemenea contracte.

Reamintesc ca, in nici 3 ani, firmele familiei Voiculescu au platit statului roman taxe si impozite de peste 60 de milioane de euro, suma ce reprezinta cea mai importanta contributie romaneasca privata la bugetul de stat. Cu 60 de milioane de euro se platesc peste 25 000 de pensii medii, timp de un an de zile, sau se construiesc 6000 de locuinte sociale. Aceasta este sinteza relatiei familiei Voiculescu cu statul.

Sunt cifre obiective, verificabile, pe care, evident, propaganda puterii le va ignora.

In logica dialogului sanatos si salutar cu cei care cred altceva si in seria polemicilor cordiale despre care vorbeam zilele trecute aici, pe blog: am fost, recent, nici mai mult nici mai putin decat editorialistul saptamanalului anti-(unii) moguli Kamikaze. Raspunzand, de altfel, unei invitatii generoase a redactiei – care nu poate fi banuita ca vrea doar sa scape de munca apeland la “resurse externe” .

Si, cum reciprocitatea ospitalitatii e o veche cutuma romaneasca, acum e randul meu sa-i invit pe cei de la Kamikaze pe blogul meu. La un editorial, o postare, o inclestare de idei – cum spun traditiile in situatii de gen.

Articolul meu: aici.

Articolele voluntarilor Kamikaze: in curand, tot aici.

Câtiva pensionari au cerut colaboratorilor mei de la Cabinetul Senatorial din colegiul 8 să transmită acest ”mesaj pe plasă” lui Traian Băsescu.

Misiune îndeplinită.

P.S. Oare această plasă nu este, în felul ei viclean, aparent inofensiv, o amenintare pentru securitatea natională?

Un interviu acordat Jurnalului National. Singurul din ultimii cinci ani pentru acest ziar – deci nu vă grăbiti să-nfierati ”tonomatele”.

Astept ponturi de îmbunătătit conversatia.

Tiberiu, ne-am strâns cândva mâna (desi cu ezitări, a ta era beteagă), asa că pot să-ti spun direct: cu oameni precum Marius Tucă sau Sorin Oancea, cu care am pornit la drum de-aproape două decenii, la începutul anilor 90, am o relatie atât de încercată, de solidă si de stabilă, încât toată logica stirii tale e strâmbă. Fidelitatea reciprocă e o problemă de onoare.

Si pentru că tot vorbesti în stirea ta de botezuri si cununii, hai să-ti dau eu un pont real – să vedem dacă dezlegi ghicitoarea într-o săptămână: urmează un botez în care eu si un profesionist excelent din zona ta de specialitate, media, suntem ”părtile” implicate.

De cine-i vorba?

Mâine seară ne putem ”vedea” la Gabriela Vrânceanu Firea, la o discutie pe teme de economie, buget si business. Împreună cu un alt mogul, Ion Tiriac.

Decizia privind concursul ”Cu căciula-n mână”, care dintr-o glumă s-a transformat într-un fenomen literar-artistic, va fi publicată mâine, în jurul orei 17.00. Până atunci vă mai puteti exercita talentele.