Intalnire cu Dan Voiculescu

Un interviu acordat Jurnalului National. Singurul din ultimii cinci ani pentru acest ziar – deci nu vă grăbiti să-nfierati ”tonomatele”.

Astept ponturi de îmbunătătit conversatia.

Tiberiu, ne-am strâns cândva mâna (desi cu ezitări, a ta era beteagă), asa că pot să-ti spun direct: cu oameni precum Marius Tucă sau Sorin Oancea, cu care am pornit la drum de-aproape două decenii, la începutul anilor 90, am o relatie atât de încercată, de solidă si de stabilă, încât toată logica stirii tale e strâmbă. Fidelitatea reciprocă e o problemă de onoare.

Si pentru că tot vorbesti în stirea ta de botezuri si cununii, hai să-ti dau eu un pont real – să vedem dacă dezlegi ghicitoarea într-o săptămână: urmează un botez în care eu si un profesionist excelent din zona ta de specialitate, media, suntem ”părtile” implicate.

De cine-i vorba?

Mâine seară ne putem ”vedea” la Gabriela Vrânceanu Firea, la o discutie pe teme de economie, buget si business. Împreună cu un alt mogul, Ion Tiriac.

Decizia privind concursul ”Cu căciula-n mână”, care dintr-o glumă s-a transformat într-un fenomen literar-artistic, va fi publicată mâine, în jurul orei 17.00. Până atunci vă mai puteti exercita talentele.

Putem citi aici despre o problemă structurală a României: scăderea progresivă si cronică a celor care, prin activitatea zilnică, generează diferite forme de valoare si de venit.

Am apărut în Libertatea. Deci sunt manechin?

Presedintele Băsescu spunea ieri că a venit ”cu căciula în mână” la ”mogulul” Voiculescu. ”Ca să găsesc câteva voturi pentru a avea majoritate în Parlament”.

Confirm. Traian Băsescu a venit cu căciula în mână si m-a rugat să dăm tarii o majoritate parlamentară. Până aici lucrurile sunt corecte.

Unde minte Traian Băsescu?

Minte atunci când spune că vizitele lui la Grivco din 8 iunie 2004 (ora 19), 9 iunie 2004 (ora 18) si 21 iunie 2004 (ora 9.30) au fost transparente. Fals! Au fost vizite private, fără presă la poartă, solicitate de domnii Traian Băsescu si Theodor Stolojan.

Vizite în cadrul cărora domnul Băsescu a vrut să discute în mod – vai! – netransparent o nouă coalitie politică, capabilă să genereze o platformă de guvernare.

Toate aceste lucruri s-au discutat, la solicitarea lui Traian Băsescu, la Grivco, fără ca actualul presedinte să anunte opinia publică. Traian Băsescu este primul politician care a încercat să articuleze discret o ”coalitie Grivco” în România.

Iar formula a fost inventată de domnia sa, probabil, din propriile amintiri.

Confirmati, domnule Băsescu?

Confirmati, domnule Stolojan?

Ati informat opinia publică – asa cum le pretindeti altora – despre aceste întâlniri?

P.S. Locul de întâlnire al unor oameni politici este irelevant. Este expresia unei banale libertăti de miscare. Când însă îti acuzi adversarii pentru un lucru pe care l-ai făcut identic chiar tu, atunci ai o problemă.

Care să fie legătura dintre o umbrelă si o masină de cusut pe masa de operatie?

Dar legătura dintre Evenimentul Zilei si ayatollahul Ali Khamenei?

2004. La ţepe în Piaţa Victoriei!

2009. Atât.

Mai stăm o tură?

Când vezi ce intoxicări se practică azi în presa şi on-line-ul românesc, parcă ţi-e dor de anii 90. Atunci, intoxicatorii îşi scuzau parţial ticăloşia prin “profesionism”. Ştiau măcar să îmbrace o minciună!

Uite ce intoxicări se practică azi:

“Primul mesaj cu adevărat dur anti-Geoană va fi dat de Oprescu, cel mai probabil, mîine, prin intermediul unui interviu acordat deja unui cotidian central și care urmează să vadă lumina tiparului, deși se vehiculează că Geoană face tot posibilul să îi blocheze apariția. Surse din mediul politic afirmă că Geoană este atît de înspăimîntat de perspectiva unui atac concertat al celor doi adversari împotriva sa, încît i-a cerut aliatului său, Dan Voiculescu, să medieze o întrevedere de urgență, la Grivco, între cei trei actori politic plus șeful Antenelor. Conform acelorași surse, refuzul  lui Antonescu a fost destul de tăios: “Îmi pare rău, dle.Voiculescu, dar Grivco nu e noua CDR, iar dvs. nu sunteți noul Corneliu Coposu pentru a încerca asemenea medieri” (Inpolitics).

Delicat şi politicos ca întotdeauna, Crin m-a sunat acum vreo oră. Nu ca să mă asigure că n-am vorbit asta la telefon (o ştim amândoi…), ci ca să-mi spună că nu are nicio legătură cu povestea. De parcă mai era nevoie: cuvintele care îi sunt atribuite sună ca într-o tragedie de Sofocle sau Eschil. Adică suna ca naiba în gura unui lider din 2009.

Rugămintea mea la voi, ca oameni mai vechi în blogosferă, e să-mi oferiţi o opinie şi un “pont”: cine e sursa intoxicării? Şi care e scopul ei?

Premiul constă într-un manual de comunicare politică. Care include şi un capitol de manipulare. Bine făcută.

E de notorietate faptul că nu-mi place Traian Băsescu. Totusi, observ în unele canale media, de ceva vreme, o înversunare personală, subiectivă, tot mai puternică la adresa acestuia. Sau a echipei sale. Mai puternică decât ne-am astepta, uneori, de la jurnalisti. Traian Băsescu face rău României – e indiscutabil. Încă cinci ani cu un factor destabilizator ca el îmi par de neimaginat. Nu ştiu însă dacă înverşunarea subiectivă în media e o soluţie justă. Sau eficientă.

Nu-i o concluzie, ci mai degrabă o întrebare pe care vi-o adresez. Care e punctul dincolo de care un jurnalist devine “luptător”, nu “comentator”? Poţi deveni – tu, jurnalistul – pătimaş şi pasional pentru un scop politic just?