”Profesorii din Iași care au lăsat moștenire câte 30.000 de euro pentru studenții merituoși. Un popor cu oameni deștepți, dar cu puține caractere. Căutați să deveniți caractere

Constantin Vasilică s-a stins din viață la 92 de ani, iar Petru Magazin la 94 de ani, la doi ani distanță unul de altul. Ambii profesori care și-au dedicat o viață întreagă școlii au lăsat moștenire universității bani de bursă pentru studenții „cu drag de învățătură”.

Profesorul Constantin Vasilică a fost invitat să le vorbească tinerilor în 2016, la deschiderea anului universitar, pe când avea 91 de ani, cu un an înainte să se stingă din viață. Am fost atunci în Aula Magna „Haralamb Vasiliu” și am văzut studenții și bobocii prinși ca într-o transă de unul dintre singurele discursuri din acea dimineață adresat lor, care nu le vorbea despre prezent, ci despre viitor.

Anul acesta, Ana-Maria Chirilă și Iustin Paiu sunt cei doi studenți care au primit premiul în valoare de 1000 de euro, lăsat de profesorul Constantin Vasilică și Adina Gabriela Trofin, absolventă a aceleiași facultăți, a primit bursa de 1000 de euro a profesorului Petru Magazin.

„Aproape că nu ne mai vedem unii cu alții din cauza tristeții și încrâncenării”

Profesorul Vasilică deplângea atunci un popor român „mohorât, plin de ură”, care a petrecut 30 de ani în tristețe, și îi încuraja pe tineri să fie voioși, veseli și să caute să devină caractere.

Profesorii din Iași care au lăsat moștenire câte 30.000 de euro pentru studenții merituoși. „Un popor cu oameni deștepți, dar cu puține caractere. Căutați să deveniți caractere”

„Căutați, scormoniți și folosiți adevărul astăzi, când minciuna colcăie în jurul nostru. Când nimeni nu mai este pedepsit pentru minciună și aceasta a devenit mai puternică decât adevărul, căutați în tot ceea ce faceți să înfăptuiți adevărul. Vă recomand să fiți veseli, voioși, plini de optimism. Ne-am săturat să trăim de peste trei decenii în tristețe, mohoreală și încrâncenare plină de ură. Aproape că nu ne mai vedem unii cu alții din cauza tristeții și încrâncenării. Căutați să deveniți caractere. Avem nevoie de oameni de caracter care ne lipsesc aproape cu desăvârșire. Suntem un popor plin de oameni deștepți, dar cu foarte puține caractere“, a spus prof. dr. Constantin Vasilică.

Discursul îi arăta luciditatea pe care și-a păstrat-o până la finalul vieții, după cum povestește prof. dr. Gerard Jităreanu, rectorul USV, pentru Libertatea. Îl știa chiar din copilărie, fiindcă i-a fost profesor tatălui său, și a remarcat că întotdeauna a încercat să-i ajute pe studenții care aveau poftă de carte și proveneau dintr-o mediu în care învățătura nu era prima grijă a familiei. Și el a provenit dintr-o familie săracă, cu mulți copii, fiind singurul care a urmat studii superioare, dar care s-a întors mereu la familie și i-a ajutat pe tot parcursul vieții sale.

„A fost un foarte mare profesor al universității noastre – o adevărată enciclopedie, știa multe lucruri, din multe domenii. Era pasionat de istorie, de literatură, avea niște cursuri excepționale, foarte documentate, ținea și prelegeri pe teme diferite. Era meticulos, atent la detalii și citea foarte, foarte mult. El a fost cel care a deschis drumul colaborărilor internaționale pentru universitatea noastră în anii 80, când știm cât de închisă era societatea. A fost un făuritor de școală”, povestește prof. dr. Gerard Jităreanu.

A fost meticulos, de altfel, până aproape de momentul morții. Înainte de ultima internare în spital, după cum spune rectorul USV, profesorul Constantin Vasilică își pregătea felicitările pentru Crăciun, pe care le scria de mână și le trimitea personal, conform unei liste pe care și-o actualiza permanent. Asta în condițiile în care atunci era 30 septembrie.

„A lăsat 30.000 de euro ca în fiecare an să fie acordați 1.000 de euro ca premiu șefului de promoție de la Facultatea de Agricultură. Mai era o a doua condiție – să provină și dintr-o familie mai săracă, mediu defavorizat, deci chiar dacă nu era șef de promoție, banii să ajungă la cineva care a învățat, fiindcă e greu să te concentrezi pe școală când acasă nu ai ce mânca”, explică rectorul condițiile cerute.

Universitatea nici nu a știut de inițiativa profesorilor, iar toate indiciile de până în prezent arată că nici ei nu s-au vorbit, intenționat, să facă același gest. Dar la deschiderea testamentelor, fiecare a pus la dispoziția USV Iași câte 30.000 de euro, iar universitatea alege an de an studenții care să primească distincțiile, după criteriile și ultima dorință a profesorilor.

Fiindcă aici există o mică diferență: dacă profesorul Vasilică a dorit să ajute studenții care provin din medii defavorizate și care au reușit, în ciuda tuturor dificultăților, să exceleze, profesorul Petru Magazin, care a murit în 2020, a avut în viață un singur reper: meritocrația.

„A fost, în două cuvinte, un om onest și cumpătat. A judecat cu măsură și nu făcea diferențe în orice subiect: ținea foarte mult la păstrarea ordinii naturale a lucrurilor, la a-i promova pe cei merituoși, nu făcea rabat și era foarte serios cu această treabă”, povestește prof. dr. Gavril Ștefan, de la USV Iași, pentru Libertatea.

Profesorul spune că Petru Magazin era un om onest, chiar dacă asta nu i-a făcut mereu bine, și își amintește că îi amintea de fiecare dată că „spune lucrurilor pe nume”.

Profesorii din Iași care au lăsat moștenire câte 30.000 de euro pentru studenții merituoși. „Un popor cu oameni deștepți, dar cu puține caractere. Căutați să deveniți caractere”

„Să nu treci prin viață ca un slugarnic”, spunea profesorul

„Nu și-a construit cariera ca un slugarnic, iertați-mi exprimarea, dar exact așa spunea. «Să nu treci prin viață ca un slugarnic pentru a nu fi arătat cu degetul, fă-o mergând drept, chiar dacă vei avea și un eșec din când în când, important este să-ți păstrezi coloana vertebrală»”, spune prof. dr. Gavril Ștefan.

L-a cunoscut pe prof. dr. Petru Magazin când a ajuns prima dată în catedră, tot la Facultatea de Agricultură, și își amintește că profesorul mereu a întins o mână de ajutor celor care aveau potențialul de a face mai mult, dar nu aveau resursele pentru asta. Înainte să moară, cum nu avea în mod direct moștenitori, i-a chemat pe cei mai apropiați pentru a le lăsa o amintire din partea sa. Atunci și-a mărturisit și dorința de a lăsa aceste burse. La ultima întâlnire cu mentorul său, profesorul Gavril Ștefan i-a mulțumit acestuia pentru sfatul pe care l-a primit când intra în învățământ și care l-a călăuzit toată viața.

„Când m-a cunoscut, eram tânăr și sărac și mi-a spus: «la vârsta ta îți dorești multe și nu ai cu ce, dar va veni un timp când vei avea cu ce și nu îți vei mai dori așa de multe lucruri». I-am spus că a avut dreptate”, își amintește profesorul.”

Sursa: www.libertatea.ro 

Merită mediatizat.
Mai sunt și altfel de români. Păcat ca au peste 90 ani.

101 COMENTARII

  1. Cât de adevărat: „Căutați, scormoniți și folosiți adevărul astăzi, când minciuna colcăie în jurul nostru. Când nimeni nu mai este pedepsit pentru minciună și aceasta a devenit mai puternică decât adevărul, căutați în tot ceea ce faceți să înfăptuiți adevărul.”

  2. Gestul profesorilor Constantin Vasilică și Petru Magazin este unul impresionant și demn de toată admirația. Mulți ar putea să le urmeze exemplul.

  3. Gestul profesorilor Constantin Vasilică și Petru Magazin este o lecție pentru noi toți, bogați sau săraci. Ne arată că este important să ne implicăm în comunitate și să ajutăm pe cei care au nevoie.

  4. Un exemplu demn de urmat. Profesorii au un rol esențial în formarea tinerilor și este important să îi sprijinim în orice fel putem. Acest gest este un semn de recunoștință și apreciere pentru munca lor.

  5. Foarte adevărate cuvintele profesorului Vasilică. Este adevărat că suntem un popor cu oameni deștepți, dar cu puține caractere. Trebuie să ne străduim să devenim oameni mai buni, mai responsabili și mai dedicați valorilor morale.

  6. Este un exemplu de cum, chiar și la sfârșitul vieții, putem face ceva bun pentru cei din jur. Profesorul Constantin Vasilică a lăsat în urmă o moștenire valoroasă, care va ajuta studenții să-și atingă obiectivele.

  7. Într-adevăr, o știre care ar merita mult mai multă atenție. Dar trăim într-o lume în care până și războiul din Ucraina trece în planul doi, umbrit de războiul din Israel. Trist.

  8. Un gest nobil din partea celor doi. Mai ales că sunt mulți profesori care sunt interesați să ia banii studenților prin diverse metode.

  9. Iată un exemplu de urmat pentru toți profesorii din România. Gestul lor este o dovadă de iubire pentru studenți și pentru educație. Îi felicit pentru această inițiativă!

  10. o atitudine slugarnica nu ne va duce prea departe insa construirea de caractere este cheia dezvoltarii natiunii noastre.

  11. nu de putine ori am spus ca adevaratii profesori sunt cei care reliefeaza caractere puternice si o directie corecta in viata studentilor lor.

  12. sunt perfect de acord cu meritocratia in randul celor care se implica si care se dedica unei anumite cauze inaltatoare.

  13. sustinerea si sprijinirea, indiferent de mediul social din care provin, a studentilor ne va asigura un viitor mai bun ca si natiune.

  14. viitorul romaniei se face acum in universitatile si scolile noastre de aceea trebuie sa avem mare grija cum i-l faurim.

  15. Cred că aceasta este o lecție de viață pentru noi toți. Profesorii sunt cei care ne modelează caracterul și ne învață să fim oameni buni. Trebuie să îi respectăm și să îi apreciem pentru munca lor

  16. Ceea ce au făcut acești profesori reprezintă adevărata definiție a filantropiei. Așa arată o adevărată investiție în viitorul țării.

  17. Două personalități impresionante. Și un articol pe măsură. Tare aș vrea să fie mai dese genul acesta de articole-reportaj.

  18. „Înainte de ultima internare în spital profesorul Constantin Vasilică își pregătea felicitările pentru Crăciun, pe care le scria de mână și le trimitea personal, conform unei liste pe care și-o actualiza permanent.” Pe mine asta m-a impresionat cel mai mult din tot articolul.

  19. Mie mi-a atras atenția faptul că în anii 80 profesorul Vasilică a fost cel care a făcut posibile colaborările internaționale ale USV. Pentru vremea acea chiar era mare lucru.

  20. „Aproape că nu ne mai vedem unii cu alții din cauza tristeții și încrâncenării”. Așa este, un diagnostic perfect pentru vremurile în care trăim.

  21. Această inițiativă arată că educația poate schimba vieți și că fiecare contribuție, indiferent de mărime, contează.

  22. Stima si respect pentru domnii profesori plecati dintre noi . Multi dintre noi ar trebui sa urmam exemplul acestor adevarati dascali .

  23. Profesorii Vasilică și Magazin au arătat că fiecare individ poate face o diferență. Aceste burse sunt mai mult decât un sprijin financiar; sunt o investiție în viitorul studenților și al țării noastre.

  24. Un gest extraordinar care demonstrează dragostea pentru educație și pentru viitorul țării. Profesorii Constantin Vasilică și Petru Magazin au fost niște oameni minunați care au lăsat o moștenire de neprețuit

  25. România chiar are o grămadă de oameni valoroși. Dar de obicei nu află nimeni de ei. Mare păcat, pentru că genul acesta de gesturi chiar au puterea de a te inspira.

  26. dupa parerea mea profesorii sunt cei mai importanti pentru ca munca lor se vede in bunul mers al unei societati moderne si prospere.

Comentariile sunt închise.