Întâlnire cu Dan Voiculescu

Ieri s-au implinit 3 ani de la joia neagra a Romaniei – declaratia lui Traian Basescu din 6 mai 2010, referitoare la reducerea salariilor cu 25% si a pensiilor cu 15%.

Dupa 3 ani de la acel anunt iresponsabil, care a generat o criza profunda, soldata cu somaj, prabusirea consumului si neincredere acuta in institutii, Traian Basescu ramane o sursa de constanta de tensiune, in principal pentru ca nu-si asuma incompetenta economica flagranta (in urma cu doi ani, cand avertizam ca economia subterana a ajuns la 40 de miliarde de euro, presedintele era foarte deranjat de estimarea “anumitor profesori”; ulterior, cifra a fost confirmata de institutiile interne si internationale).

Recent, acelasi Traian Basescu a declarat ca sustine incheierea unui nou acord cu FMI, „care sa permita accesul in zona Euro”. Aceasta declaratie probeaza, o data in plus ca, pentru domnia sa, mecanismele financiare raman o uriasa necunoscuta. Nimeni niciodata nu a conditionat accesul Romaniei in zona euro de un nou acord cu FMI.

Asa cum am sustinut constant, Romania nu este pregatita sa adere, mai devreme de 2020, la moneda unica europeana, desi  Traian Basescu le-a promis romanilor, ani la randul, ca din 2015 vor trece la euro. In mod evident, nu este nici prima, nici ultima promisiune nerespectata.

Domnul Basescu nu a inteles nimic din experienta ultimilor 3 ani. Printre altele, a ramas „afon” la economie. Din fericire pentru Romania, astazi nu mai detine parghiile pentru a produce dezastre. Poate doar sa vorbeasca. Sa emita pareri.

Dar cine il mai asculta sau il mai crede pe presedintele Masaverde?! 

Datoriile primelor 10 firme restantiere la bugetul de stat depasesc 3 miliarde de euro. Pentru a intelege ce inseamna aceasta suma, reamintesc ca, in 2010, pensile si salariile au fost reduse pentru a face o economie de aproximativ 2 miliarde de euro.

Am semnalat constant importanta reducerii arieratelor. In negocierele cu guvernele regimului Basescu, inclusiv FMI a insistat pe aceasta tema. S-a vorbit mult, dar nu s-a facut nimic. Din contra, daca in 2010 restantele la bugetul de stat insumau 2 miliarde de euro, in doi ani suma a crescut cu 50%. Efectul: deficit bugetar, o economie necompetitiva, perpetuarea unui management falimentar.

In loc sa se investeasca cele 3 miliarde de euro pentru dotarea scolilor, a spitalelor sau pentru stimularea consumului, consolidand economia nationala, sumele au fost lasate sa se scurga in adevarate “gauri negre”, majoritatea de stat, conduse de manageri recomandati doar de apartenenta la camarila regimului Basescu. Iar datoriile creeaza datorii si pierderea este multipla. Nu se pierd doar banii, ci si sansa de a eficientiza economia, de a atrage infuzii semnificative de capital. Nimeni nu-si doreste sa investeasca serios intr-o economie cangrenata de arierate.

Asigurarea unei egalitati de tratament intre firmele de stat si cele private, inclusiv la nivelul competentei managementului, precum si reducerea restantelor la bugetul de stat cu cel putin 30% (1 miliard de euro) in anul 2013 reprezinta, in mod evident, o provocare majora pentru guvernul USL.

Daca acesta provocare va fi administrata cu succes, economia Romaniei va avea o sansa reala la dezvoltare. Daca NU, vom continua sa rostogolim datorii, sa nu investim in educatie, sanatate sau cercetare si sa cosmetizam o economie muribunda.

Un proiect de lege lansat in dezbatere publica de conservatori, menit sa recunoasca efortul minunat al bunicilor si, mai ales, sa stimuleze natalitatea. Cititi aici.

Ce credeti?

De peste 20 de ani, Romania nu a reusit sa asigure o plasa de siguranta pentru categoriile vulnerabile (pensionari, tineri, familii cu mai multi copii si cu venituri reduse).

In cele doua mandate de parlamentar (2004-2008 si 2008-2012) am initiat doua proiecte legislative care vizau instituirea unei sustineri financiare pentru cei mai incercati romani.

Concret, in ambele legislaturi am propus un Program de solidaritate socială, finantat dintr-o contributie de 1% din profitul anual al operatorilor economici a căror cifră de afaceri anuală depaseste 1.000.000 euro.

In ciuda legitimitatii si utilitatii acestui proiect, care oferea un ajutor esential categoriilor vulnerabile, iar firmelor prospere le asigura sansa de a-si asuma responsabilitatea sociala, majoritatile parlamentare controlate de Traian Basescu au respins propunerea.

Dar, dupa alegerile din noiembrie 2012, avem o alta majoritate. Exista acum capacitatea si vointa de a asigura, fara a afecta echilibrul bugetului public, un FOND DE SOLIDARITATE pentru 3 categorii vulnerabile:

1. pensionarii cu venituri lunare mai mici de 500 de lei;
2. tinerii cu venituri lunare mai mici de 1000 de lei;
3. familiile cu peste 3 copii si un venit lunar pe familie mai mic de 2000 de lei.

Fondul de Solidaritate, administrat de Ministerul Bugetului, poate fi alimentat cu o contributie de 1% din profit, platita de firmele mari care indeplinesc cumulativ 2 conditii:

1. cifra de afaceri anuala de peste 1 milion de euro;
2. profit anual de peste 100.000 de euro.

Am convingerea ca firmele serioase, cu profituri substantiale, isi doresc sa  contribuie cu 1% din profit la progresul societatii care le asigura conditiile necesare pentru a face performanta economica.

Stiu, nu este un proiect usor de concretizat. Dar o majoritate de 70% are forta de a reusi acolo unde altii nici nu au indraznit sa incerce.

Fondul de SOLIDARITATE reprezinta o solutie utila pentru Romania si o sansa pentru USL de a confirma increderea care i-a fost acordata.

Fondul de solidaritate este un proiect apolitic, esential din punct de vedere social si sustenabil din punct de vedere financiar.

Infrangerea Elenei Udrea in congresul PDL a spulberat fragilul echilibru emotional al domnului Basescu.

Furios, frustrat, ranit in orgoliul de mascul alfa incapabil sa-si protejeze teritoriul, Traian Basescu a dat masura suprema a neputintei sale: s-a filmat dand spasmodic din mana, ca o papusa de lemn uitata pe bordul unei masini comuniste.

Luni, trezit din aburii furiei, a incercat sa schimbe agenda publica printr-o scrisoare deliranta adresata Parlamentului. Mesajul, care sintetizeaza demagogia basesciana din ultimii ani, abunda de termeni ultimativi ce incalca, in mod evident, echilibrul institutional reglementat de Constitutie.

Astfel, cu scurt-metrajul din ziua congresului PDL si ultimatumul neconstitutional adresat Legislativului, Traian Basescu a intrat ireversibil in sfera ridicolului, a minoratului politic. Strident si inconsistent. Vesel si iresponsabil.

Evident, nimeni nu l-a mai luat in serios. A fost fie ironizat, fie ignorat. Insa, din pacate, dezechilibrul persoanei se transfera asupra institutiei. Functia de presedinte al Romaniei a fost redusa de Traian Basescu la dimensiunile minuscule ale unui saltimbanc. Pe termen scurt, putem rade. Insa, pe termen lung, se impune o reactie institutionala serioasa si ferma.

Romania este o tara, nu un cabaret. 20 de milioane de romani au nevoie de institutii serioase, de solutii economice si sociale, de credibilitate externa. 20 de milioane romani au nevoie de un presedinte care sa ii reprezinte cu onoare in lume, nu de un presedinte ajuns de rasul lumii. Un presedinte atat de slab precum Traian Basescu, intrat pe spirala derizoriului, reprezinta o vulnerabitate pentru Romania pentru ca este predispus la orice compromis intern si extern.

De aceea, cat de curand, dupa ce rasul se va fi oprit, este absolut necesar ca toti cei responsabili pentru destinul Romaniei sa decida cand si cum vor reface increderea in Presedintia Romaniei, institutie fundamentala a democratiei.

La finalul saptamanii trecute, a fost promulgata Legea privind dublarea pedepselor pentru evaziunea fiscala, devenita, dupa publicarea in Monitorul Oficial, Legea 50/2013.

S-a incheiat astfel un traseu legislativ lung, marcat de ample dificultati generate de opozitia inexplicabila a unor forte politice care au incercat totul pentru o bloca instituirea unui regim sanctionator sever pentru evaziune. Amintesc doar de punctul de vedere oficial al ultimului Guvern PDL care a propus respingerea proiectului si de votul “impotriva” dat de parlamentarii aceluiasi partid.

Din fericire, in promovarea acestui proiect, am beneficiat de sustinerea deschisa si ferma a opiniei publice, a unor importanti reprezentati ai corpului diplomatic acreditat la Bucuresti, cu care am corespondat si care mi-au transmis constant interesul real pentru aceasta tema, precum si a liderilor Comisiei Europene, care au solicitat permanent Romaniei sa adopte masuri hotarate pentru combaterea economiei subterane. Le multumesc tuturor celor care au inteles ca dublarea pedepselor pentru evaziunea fiscala este esentiala pentru Romania.

Din acest moment, avem cadrul legislativ necesar pentru a atrage din economia subterana in zona fiscalizata cel putin 2 miliarde de euro in fiecare an.

Acum avem instrumentele, dar trebuie sa vrem si sa stim sa le folosim! Sa intarim controlul la marii evazionisti, sa nu hartuim micii antreprenori care isi respecta obligatiile fiscale si, nu in ultimul rand, sa asiguram conditiile necesare pentru ca ANAF si celelalte institutii cu competente asemanatoare/complementare sa devina un corp de elita al administratiei romanesti.

Asigurand disciplina fiscala si stimuland un model economic onest, bazat pe respectul legii, al consumatorului si al concurentei, Legea nr.50/2013 poate marca o noua etapa in dezvoltarea Romaniei.

Aceasta tema este, de ani buni, subiectul central al discutiilor dintre guvernele de la Bucuresti si oficialii europeni. Intr-o negociere exista insa momente cand este mai util sa propui o noua abordare decat sa te izbesti monoton de un refuz. O usa poate fi deschisa in multe feluri, nu doar incercand sa o spargi cu capul.

In ultimii ani, pe tema Schengen, domnul Basescu si echipa sa si-au folosit capul fie pe post de “ghiocel”, fie de “berbece”.

Romania are nevoie de spatiul Schengen. Dar si spatiul Schengen are nevoie de Romania. Oare cat au pierdut, direct si indirect, transportatorii si firmele germane, franceze, italiene, spaniole, olandeze, austriece din cauza intarzierilor generate de controlul de la granita cu Romania? O suta de milioane de euro? Un milliard? Poate mai mult.

Din 2010 pana astazi ce a facut presedintele numit Traian Basescu pentru a explica partenerilor europeni, cu cifre si date obiective, ca Europa are nevoie de Romania in spatiul Schengen? Unde sunt cercetarile de piata? Unde este cooperarea institutionala cu organismele reprezentative ale mediului de afaceri german, francez, italian sau spaniol, afectat de ingradirile de la granita cu Romania. Au lipsit cu desavarsite. Din pacate, strategia Basescu in politica europeana nu a depasit nivelul “S’il vous plait, monsieur!”. Nu merge asa.

Daca vrem sa fim parteneri cu drepturi egale, trebuie sa actionam exact de pe acest statut. Nu trebuie sa cerem compasiune, intelegere sau ajutor, ci sa prezentam cu inteligenta si profesionalism interesele si oportunitatile comune. Daca vom actiona astfel, spatiul Schengen va deveni realitate, nu doar un obiectiv ratat sistematic.

Aseara, in cadrul unei emisiuni televizate, Basescu Traian, mai cunoscut si sub numele de “Pinocchio”, “Presedintele Masaverde” sau “Demisionez in 5 minute”, a “uitat” ca a fost de mai multe ori la Grivco, recunoscand cu jumatate de gura ca a trecut o data pe la Antena1, dar ca nu a fost niciodata umil.

Evident ca minte.

In 2004 a fost de 3 ori la Grivco, fapt pe care l-a declarat public in timpul campaniei electorale din 2009, cand a recunoscut ca s-a caciulit pentru voturi. “Toata lumea stia ca merg cu caciula in mana pentru a obtine niste voturi” spunea Traian Basescu pe 26.11.2009 despre vizitele sale la Grivco (declaratia este publica, o gasiti la o simpla cautare pe google).

Asadar, Basescu Traian minte inca o data. S-a caciulit de fiecare data cand in joc au fost functiile si interesele sale. Dar o minciuna in plus nu mai reprezinta nimic pentru un domn care, desi a fost demis de 88% dintre romani, s-a agatat de privilegii si a inceput sa se smiorcaie ca el nu renunta la functie, devenind reperul absolut al ridicolului politic.

Scurt istoric:

In 2004, in momentul in care am candidat pentru Parlament, CNSAS a studiat arhivele si a decis ca nu am colaborat cu Securitatea. Decizia a fost mentinuta si in 2005.

In 2006, in plin conflict politic cu Traian Basescu, CNSAS a decis sa se gandeasca mai bine si a infirmat verdictele anterioare. Acest subiect a fost indelung dezbatut si este, de regula, cunoscut.

Mai putin cunoscut este ca decizia din 2006 a fost luata cu 3 voturi “pentru” colaborare, 3 voturi “impotriva” si 3 “abtineri” (datele se pot verifica la CNSAS), in conditiile in care, conform legii, o decizie se putea lua doar cu majoritatea celor prezenti (majoritatea normala din 9 fiind 5, nicidecum 3). Dar nici acel 3 “pentru” nu a ramas valabil pentru ca unul dintre acei 3, domnul Mircea Dinescu, a fost declarat incompatibil.

Sintetic: CNSAS si-a infirmat doua decizii anterioare si a dat un verdict de colaborare cu 2 voturi legale “pentru”, 1 vot incompatibil, 3 voturi legale “contra” si 3 abtineri.

Concluzie: cand te certi cu Traian Basescu, au voie sa voteze si incompatibilii, iar deciziile de colaborare se pot lua chiar si cu doua voturi “pentru colaborare” si 3 voturi “impotriva colaborarii”.

Astazi Camera Deputatilor si Senatul se reunesc in sedinte extraordinare dedicate adoptarii Regulamentului parlamentarilor, bugetului fiecarei Camere si altor probleme organizatorice. Cu acest prilej, voi depune juramantul in plenul Senatului – o procedura normala, amanata de un examen medical si transformata artificial in miza politica de propaganda arondata domnului Basescu.

La preluarea mandatului, mi-am fixat si trei prioritati legislative pentru prima sesiune a noului Parlament:

1. TVA redus la alimentele de baza (o masura pe care am sustinut-o constant si care va deveni, in scurt timp, realitate, incepand cu diminuarea la 9% a TVA pentru paine).
2. Dublarea pedepselor pentru evaziunea fiscala – din reducerea evaziunii putem atrage la bugetul public pana la 5 miliarde de euro anual.
3. Instituirea unui regim sanctionator sever pentru infractiunile cu grad ridicat de pericol social (pedeapsa cu inchisoarea pe viata pentru criminali, pedofili si violatori).

Sunt, consider eu, masuri esentiale pentru Romania si le voi sustine pana vor deveni realitate.

Pe langa acestea, ce alte initiative economice si sociale credeti ca ar mai trebui incluse pe agenda noului Parlament pentru a imbunatati concret calitatea vietii in Romania?

Voi analiza cu interes orice propuneri utile si serios argumentate.

N.B. In ziua in care imi preiau mandatul de senator, vreau sa salut si pe Monica, Traian si intreaga lor echipa de propagandisti care, in ultima luna, au inventat “conspiratii”, demonstrand ca sufera, nu de drum lung, ci de grija obsesiva a mandatului meu.